Poezii despre naivitate și suflet, pagina 2
Naiva visătoare
Am rămas naiva visătoare,
Ce savurează cu privirea sufletului
Anotimpurile Vivaldiene în floare,
Gustând fără nesaț mierea poetică în versuri,
Cu atâta frământări de gânduri,
În mii și mii de înțelesuri...
Muză mândră, martora fidelă
A cuvintelor croșetate ca o dantelă...
Deseori mă sfidează,
Deși ea, ca și mine,
Visează trează.
poezie de Valeria Mahok (21 ianuarie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimp sufletesc
în memoria mamei Ana
Așa senină ploaie am văzut o singură dată:
Ascunsă de copii, plângea în sine mama...
Și zarea înalt aprinsă de-atunci e înlăcrimată,
Și plânge uneori fără să-și deie seama:
Ce anotimp domnește în vorba omenească,
Și cum se simte spicul în ochi-aprinși rodit?
Nereținându-și jalea,
fulgerul trimis e să lovească
Cerul sufletesc de nori răutăcioși acoperit.
Așa senină ploaie... dar uite că nu trece,
Ci în dureri adânci pâraiele-și revarsă,
Și îmi rănește graiul dansul ei cel rece
Și eu, copil naiv, o tot adun în plasă,
Așa cum ochii mamei îi tot adun în mine
Cu tot ce au văzut în viața lor frumoasă, -
Dar ochii părintești, în loc să mă aline,
Mă izgonesc în ploi, să fiu mai sănătoasă.
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă-așa-ți place
Dacă-așa-ți place,-adevărul tăind în carne ca un brici,
Și vrei să te-împărtășești din inteligența mea,
Află ca n-am intenția să mai rămân pe-aici,
Să stau în calea voastră cum să spun? de-îmboulea.
Dar blestemat în veci să fie-acel suflet crud
Care-a codoșit o minte-așa naivă
Precum a mea, care tot ce-a auzit a și crezut
Și-a dat năvală ca proștii la colivă.
Mai mult decât îți imaginezi, eu sunt sigur
De intențiile tale, dar azi plec și nu-mi mai pasă;
O evidență lungă-a trebuit să îndur,
Dar acum las altora ispita păcătoasă.
poezie de Thomas Wyatt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roza a sufletului meu
Templu de vis și viață-nsetată de fericire
Nebunie de roze, de culori și frumuseți
E inima tinerei la fragezi ani.. e inima lui la optsprezece ani!...
Cascade de vorbe si vise-nălțate-n al 9-lea cer
Jurăminte si promisiuni fără număr
El vede-n ochii iubitei un cer de stele de-argint
Și crede că nici măcar o dată nu-l mint..
Inimi naive rătăcesc în basme cu zâne și zmei
Roze de marmură si clinchet de flori frumoase de tei
Le e sufletul muiat în iubire
Și visele... nopți albe în strălucire!
poezie de Ioana Florentina Dobrin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, n-am isprăvit!
Doamne, n-am isprăvit
cântecul pe care mi l-ai șoptit.
Nu-mi trimite îngeri de gheață și pară
în orice seară.
Nu pot pleca. Arborii îmi șoptesc;
florile calea-mi ațin și mă opresc.
Despre toate-am început o cântare
de laudă și naivă mirare.
Oamenilor voiam să le las
sufletul meu, drept pâine la popas,
drept pășune, livadă și cer.
Tuturor acelora care nu mă cer
și nu mă cunosc, am vrut să le fiu
o candelă pentru mai târziu.
Căutam în iarbă și-n mohor
tainele ascunse tuturor;
Mă uitam în fântână și-n iaz,
[...] Citește tot
poezie clasică de Magda Isanos (1943)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E doar un vis...
Uneori viața îți joacă feste,
Că ai vrea să alergi afară,
Dar în suflet ai numai visări de poveste
Și timpul e anevoios că încă nu e vară.
În minte îți vin gânduri când scrii,
Mai mult în tăcerea nopții,
Dar te visez și când ai vrea să vii,
Știi e un vis, totul e la mana sorții.
Când mă trezesc din vis,
Mai am uneori un gând fugar,
Să las din nou sufletul deschis,
Cu îngerul de noapte hoinar.
Zilele nu seamănă între ele,
Iar eu sunt naivă acum ca o fată,
Și-mi vine dor de gândurile mele
Că e nepăsare în lumea asta toată.
poezie de Eugenia Calancea (1 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naivitate...
Mi-am pierdut demult credința, în ceea ce te privește!
Nu mai pot să te accept, nu ești cum speram a fi.
Chit că, îți joci bine rolul te-am descoperit, să știi!
Și nu ești nici pe departe, zâna bună din poveste!
Ba din contră, ca să vezi, cât de naiv este omul:
N-aș fi bănuit în veci, câți monștri ascunzi în tine;
Câtă poftă de ruine, câtă dragoste de sine...
Cine-ar fi crezut vreodată că îți este altu' rolul?!
Și câți, Doamne, n-or mai fi, victime la fel ca mine
Ale unora ca tine, care-și clădesc fericirea
Pe nefericirea celor care cred că toată lumea,
Poartă în suflet credința, în speranța de mai bine.
Dar, nu e deloc așa: nu toți oamenii sunt oameni
Cum nici tu nu ai fost ceea ce credeam a fi de fapt!
Nu m-aș fi gândit în veci, că îmi vei pătrunde-n piept,
Doar pentru a-mi provoca, fobie de propriii semeni...
[...] Citește tot
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (21 iunie 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ura meschinăriei
Pletoase vremuri,
încâlcite de păduchi
VORACE
care adoră să locuiască
în curățenia
SUFLETELOR GINGAȘE
ce, în naivitate,
'n IUBIREA lor de
oameni,
ofrand-aduc
LUMINA-n
BUNĂTATE,
matricei înțepenite de
EGO în explozie,
parșiv disimulat,
de ură înecat
în elevare
gratuită,
în simbioză cu
GROSOLĂNIA,
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roua de pe flori
ne spune o poveste de a
mor (?!) dacă nu te văd
te văd dulce emoție
talisman: un nufăr as
cu
ns în suflet adânc
ce mult înseamnă să rămâi
îndrăgostit și roua știe povestea
un
timp stai și asculți dramoleta
de amor pur ne
contrafăcut - inima plânge
o poveste ieftină, naivă pes
cu
ită dintr-o revistă de doi lei -
cât un covrig cu mac cu sare
pentru domnișoare puse pe plâns
părăsite de iubit logodnic soț amant
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voluptatea naivității
Naivitatea mea urcă până la cer
și este sublimul la îndemîna fiecăruia,
oricine poate să-și petreacă o vacanță
în sufletul meu și
la adăpostul pleoapelor mele...
Ce plăcut e să mă las dominat
de naivitatea-mi des gustată
de către cei care nu cunosc încă această
splendoare a ființei!
Cum m-aș consola eu de violența
acestei lumi, dacă n-aș fi naiv?
Cum mi-aș mai deschide eu privirile
spre oameni, dacă n-aș avea
voluptatea naivității
și, dacă voi nu mi-ați tălmăci,
în scopuri nobile,
infinitul naivității mele?
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre naivitate și suflet, adresa este: