naivitate şi suflet

Căderi

Nu eu v-am cucerit, ci golurile
În care aţi căzut din voi, în mine —
Împinse tot de hăuri şi ruine,
Pentru-a vă lua de bune rolurile.

Sfârşim înfometaţi de-acelaşi bine,
Prădându-ne singuri comorile
Şi ne minţim, în timp ce stolurile
De adevăruri, ne devin străine.

Farmecul meu de piatră vă ştirbeşte —
Tăişul inimii vi-l compromite.
Veniţi doar să plecaţi şi mai orbeşte

Spre noi genuni ce mintea v-o înghite
Şi sufletul naiv vi-l risipeşte.
Ce armă-am devenit, iar voi — ce ţinte!

sonet de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăire

Ce nostalgii-mi provoci, de nu ai spune,
Că nici n-am apucat să te trăiesc.
Şi parcă de o viaţă te iubesc,
Şi parcă m-ai lăsat singur pe lume...

Aşa mă simt — şi-mi pare chiar firesc.
În suflet, umbra ta, mi-a lăsat urme,
Iar inima refuză să-şi asume
Al ei avânt naiv — copilăresc.

Ceva în mine, încă te mai speră.
Încă îţi simt dorinţa de a-mi fi...
Şi nici dorinţa mea nu-i efemeră,

Căci te visez în fiecare zi
Cu ochii larg deschişi. Ce atmosferă
Mi-aduci în suflet! — Nu m-aş mai trezi...

sonet de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când?

Stăpâni de televiziuni,
De ce ne ghiftuiţi cu crime,
Când sunt pe lume oameni buni,
Ce fapte rostuiesc, sublime?

Voi spuneţi că noi asta vrem,
Că adorăm tot ce e slut,
Că poftă-n suflete avem,
Doar pentru răul absolute,

Dar ne minţiţi făr-de ruşine,
Din culpeş interes meschin,
Când ocoliţi tot ce-i de bine,
Şi ne-ndopaţi cu-al vieţii chin,

Căci pe al nostru fond naiv,
Clădiţi averi necuvenite,
Prefaceţi tot ce-i negativ,
În teşcherele burduşite,

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vor face-o ei

Zeii se vor răzbuna
Din ceruri liniştite,
Totul se va spulbera,
Clipe fericite.

Inima-mi va bate tare,
Tunând dezlănţuită
Mai rezistă oare
Sau e obosită?

Creierul în mari probleme
Se va încurca,
În epigrame şi catrene
Se va scufunda.

Sufletul ce-i însăşi viaţa
Va fi mai naiv,
La deşteptare dimineaţa
Va fi mai pasiv.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petala suflet

Un gand nastrusnic
in forma de fluture,
a iesit din crisalida
printr-o firida
uitata in mine deschisa,
asa,
in amintire ca o usa.

Rogvaiv
si putin cam naiv,
neasteptat,
a-nceput sa zboare
catre tine
,, Pas de deux,, in zig-zag
beat de soare!

L-am certat
fireste,
c-o bataie de pleoape
speriate de moarte.

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Pancu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-i dor de linişte-n visurile mele

Aş vrea când mă trezesc să fie ca în vis,
Să-mi pot continua gândul fugar,
Să fim din nou cu sufletul larg deschis
Şi dragostea noastră să bâzâie-n noapte ca un bondar.

Aş vrea să mă cauţi şi frumos să-mi scrii,
Cuvinte tandre, pe care le voi citi-n tăcerea nopţii,
Să mă gândesc la timpul frumos atunci când tu o să vii,
Nu vreau să fie un vis de-al meu lăsat mereu în mâna sorţii.

Aş vrea ca viaţa să nu-mi mai joace feste,
Să nu fie un joc urât care a-nceput iară,
Am şi eu un suflet şi visări celeste,
Uneori gândesc ca un copil ce fuge iar afară.

Precum zilele mai seamănă-ntre ele
Şi cum nepăsarea este-n lumea toată,
Uneori mi-i dor de linişte-n visurile mele
Şi dragostea naivă trece ca o fată.

poezie de Eugenia Calancea (30 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sa mergi cu fruntea sus

Să mergi mereu cu fruntea sus, femeie
Să nu-ţi pleci capu-n faţa nimănui
Chiar dacă suferi viaţa nu se încheie
Eşti unică ca tine alta nu-i!

Şi sufletul să nu ţi-l laşi călcat
De nimeni niciodată, în picioare
Respectă-te mai mult căci e păcat
Să ai un suflet sfărâmat, care te doare!

Învaţă-te să ai grijă de tine
Iubeşte-te aşa... aşa cum eşti
Tu eşti frumoasă ştii asta prea bine
Şi altceva nicicând să nu gândeşti!

Femeie, fii mereu pretenţioasă
Să nu te mulţumeşti doar cu puţin
Fă nazuri dacă vrei, fii mofturoasă
Cu sentimentele care îţi aparţin!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgiana Niţă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dictare, cu sfinţire

Aş vrea să fiu pui de Luceafăr
Şi poezia în stele s-o slăvesc,
Doar că nu pot ca să transmit
Decât din ceruri ce primesc.

Căci tot ce-am scris până acum
Nu mi-a furat timp de gândire,
Am scris ce din subconştient
Mi-a fost dictat cu dăruire,
N-am îndrăznit ca să sfidez.

Şi pentru acest dar sfânt, divin,
Îi mulţumesc lui Dumnezeu
Că m-a ales ca mesageră,
A versului real şi greu,
Balsam în suflet, cu trăire.

Aşa că, nu mă condamnaţi
Că scriu naiv, stângaci sau prost,
Reproşurile nu au rost,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (14 ianuarie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere

Mă recunoşti?
Da… desigur, trecut-au anii!
N-am să te-ntreb de unde vii
Şi nici măcar ce-ai mai făcut,
Nici câte lacrimi mi-ai trimis,
Sau cât de mult te-au mai durut,
Nici câte vise mi-ai ucis,
N-am să-ţi mai spun nimic mai mult.
De fapt, nu am să scot nici un cuvânt.
Poate… doar să te privesc…
Îţi aminteşti?
-toate în viaţă au un rost-
Where have you been when I was lost?
Când încercam în disperare
Să îţi explic o vorbă mare
Pe care toată lumea o ştie:
Că în iubire nu există ierarhie!
Cu toate acestea
N-aş fi putut să te urăsc…
Urăsc doar naivul care-am fost.

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Silviu Mironescu
Adăugat de Dora Raducanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trist decor

Te-agăţi naiv de viitor cu gândul tău măreţ şi bun...
Poet al timpului nebun, ai face bine să mă crezi:
Mulţimea-n care mistuieşti îţi va preface visu'-n scrum.
Apocalipsa a-nceput în sufletele verzi.

Trăim în lumea umbrelor, nimic din tot ce este sfânt
Nu vom mai întâlni prin cânt — şi multe se vor pierde.
Încearcă doar să intuieşti, chiar dincolo de-al meu cuvânt,
Şi să te bucuri că mai poţi în suflet să fii verde.

Devine tot mai plumburiu, iar omul ce credeam că-l ştiu,
Nu te mai vrea la fel de viu, cum arta ta o cere.
Trăirea ce o vrei ca leac, va fi târâtă în pustiu,
Măcelărită-n mod barbar. Redusă la tăcere.

Deja se poate observa imensul gol din ochii lor
Şi cum, în acest trist decor, devin simple obiecte.
Se pierde suflet şi-adevăr şi-ncet îţi pierzi şi tu din zbor,
Dar ăsta-i mersul — nu te poţi împotrivi, poete...

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!