Poezii despre păr roșcat, pagina 2
Fără rest
Micuț cât o alună,
Mare cât un uriaș,
Toți suntem la fel de mari
Când stingem lumina-înainte de culcare.
Bogat cât șapte țari,
Sărac cât un păduche
Toți suntem de-o mamă
Când stingem lumina-înainte de culcare.
Roșcat, negru sau portocaliu,
Alb sau galben ca o lumânare,
Toți suntem aidoma
Când stingem lumina-înainte de culcare.
Poate că cea mai bună cale
Să împăcăm pe fiecare
Ar fi ca Dumnezeu să stingă lumina
Și să ne trimită la culcare!
poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Radiografia unui zâmbet în colțul gurii
Îmi zâmbești iar
din colțul gurii
de pe radiografia pulmonară
sufocată de trecutul irespirabil
îmbâcsit cu patru pachete de Marlboro
și cinci cafele pe zi
mă oripilează ochii tăi
au culoarea palmelor de viață
ți-ai pus coastele în pungă
și îți cureți oasele
de milenara carne a timpului
ești galbenă ca ultima lumânare cu păr roșu
sorb sângele hepatic de toamnă
mă uit la tine
știu
ne vom întâlni în ultimul colț al pătratului
dar...
nu te mai iubesc
respir
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea mea cu sufletul curat
Te-am căutat mereu,
de când mă știu,
în norii ce treceau voios
deasupra mea.
Și azi te chem,
cât nu e prea târziu,
și îi zăresc iar,
doldora de nea!
Te-am căutat mereu,
de când mă știu,
în limpezimea apei
de izvor.
Și azi te chem,
cât nu e prea târziu,
când arde-n suflet
necuprinsul dor!
Te-am căutat mereu,
de când mă știu,
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciunea unui păgân
Nu-ți domoli văpăile roșcate,
Ci sufletul mi-l încălzește, divă,
Călău de inimi, dulce voluptate!
Eu te implor acum, fii milostivă!
Zeiță ce-n văzduh ești răspândită
Și foc ce arde-n noi, de bună seamă,
Ascultă a mea inimă mâhnită
Ce îți dedică-un cântec de aramă.
O, voluptate, fii a mea crăiasă!
Ia-ți chip de zănă cu o mască-aleasă
Făcută din velur, carne și piele,
Sau varsă-mi somnul tău cu ore grele
În vinul mistic și lipsit de formă,
O, voluptate, sprintenă fantomă!
poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vara cea mai lungă
(tangou)
Fiind băiet, plaja cutreieram
- la viața ca o plajă, mă refer -
Și cu privirea, mai ales, mă înfruptam
Din trupul de muiere, fructifer
Câte vreo brună impostată în echer
Visam. Și blonde și roșcate mai visam
La mine în odaie-n șifonier
Sau încuiate, dincoace de geam
Dar refuzat de auriul efemer
Al plajelor țesute-n filigran
Eu, îmbrăcat subțire-n caracter,
În lipsă de-altceva,
Doar fluieram
poezie de Mihai Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucurie dulce
Bucurie dulce
Pădure roșcată
Umbra roua-și smulge
Dintre sânii-n roată
Caldă peste lume
Și mi-o dă în spume
S-o mănânc anume
Pân' o să-mi sugrume
Vrejul de om reavăn...
Coajă de mesteacăn
Ia-mă dă-mă-n leagăn
Suie-mă în soare
Să-i pun întrebare
De ce-mi ești tu dragă
Când anii-mi dezleagă
Bruma lor întreagă
Din strâmta desagă
De ce-mi ești tu scumpă
Când vin hoți să-mi rumpă
[...] Citește tot
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu dormi
Ca o bestie roșcată
Să te furișezi
De-a lungul cartierelor
Nocturne din Kazan.
În noaptea
Destrăbălată și rea,
Și să privești fețele
Trecătorilor, în ciuda șoferilor
Care se uită pofticioși la mine.
Unde și de ce
Merge această femeie obosită
La ceasul când chiar
Păsările dorm?
E necuvincios
Să dormi în zori,
Ca popândăii în vizuine.
Ca o bestie roșcată trebuie
să te furișezi
De-a lungul cartierelor
Nocturne din Kazan.
[...] Citește tot
poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
În dulcele stil clasic
Dintr-un bolovan coboară
pasul tău de domnișoară.
Dintr-o frunză verde, pală
pasul tău de domnișoară.
Dintr-o înserare-n seară
pasul tău de domnișoară.
Dintr-o pasăre amară
pasul tău de domnișoară.
O secundă, o secundă
eu l-am fost zărit în undă.
El avea roșcată fundă.
Inima încet mi-afundă.
Mai rămâi cu mersul tău
parcă pe timpanul meu
blestemat și semizeu
căci îmi este foarte rău.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inflamarea secundelor
Duminica mea e o femeie
De al cărei dor sunt inflamat,
Îmi ajunge numai o scânteie
De la ea, să ard înflăcărat.
Șase zile mă lichefiez,
Devin mare de benzină pură,
În a șaptea, ca să explodez,
Mi-e de-ajuns doar o scăpărătură.
Duminica mea e o roșcată
Care tace și se odihnește,
Așteptând să fie scăpărată
De la soarele ce dogorește
La opt minute-lumină
De păru-i, al cărui uz
Este, mării de benzină
Să-i dea foc, un mătăuz.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (1 februarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În coadă la pește
încă nu am ajuns
la urna cu gheață este o coadă
îndeajuns
de stufoasă o coadă
de vulpe roșcată (?!) nomadă
trădată
de lăcomie peștele se
împute dinspre gravi inși
exersând
penetrații curente: gravide
femeile ar dori pe cântare
sarcini
cu adevărat estetice și
atât de ușoare... atât
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre păr roșcat? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre păr roșcat, adresa este: