Poezii despre realitate și viață, pagina 2
Ochii știu să mintă
Brutal cădem în plasa siguranței,
Bazându-ne pe inexistența contestației,
Și vedem doar o latură a lumii,
De unde știm că nu suntem noi nebunii?
Suntem prea siguri pe ce ne spun ochii,
Convinge-mă discutând cu orbii,
Fiind nevăzător de alte direcții,
Este normal să nu ai obiecții.
La fel ca tine pot trăi și eu,
Și poate să îmi spună și un zeu,
Ca pădurea din față este verde,
Dar daltonistul din mine tot roșu o vede.
Cine m-ar putea trezi la realitate?
Toți sunt daltoniști, deci am dreptate?
O să trăiesc îndrăgostit de roșul pădurii,
Și tu o viață crezând gura mea, sau a lumii.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (mai 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deslușire
Voi numi dragostea o școală
Care își propune
Să-i învețe pe copii să citească
Inima este cartea folosită în această școală
Și voi numi sufletul
Un copil care învață să o citească
Să deslușească legăturile dintre
Veșnicie și vremelnicie
Cer și pământ
Viață și moarte
Realitate și iluzie
Creator și creație
Stai aici lângă mine
E loc suficient
Să așteptăm veșnicia
În această barcă
poezie de Camelia Oprița din volumul Insomnii în alb-negru (2007)
Adăugat de Mircea Monu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frica
Frica asta a ta este patologică
toți vor să-ți facă rău
așa vezi tu lumea
ca o horă cu demoni
care se desprind din jocul lor
și intră în dansul vieții tale
iar tu nu mai știi
unde ți-e realitatea
te baricadezi în propria ființă
te închizi cu șapte lacăte
le arunci cheile
și rămâi prizonierul iluziilor.
poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ulanem
Dacă există Ceva care devorează,
Mă voi arunca înăuntrul său, chiar dacă ar fi să ruinez lumea,
Lumea care se interpune între mine și prăpastie,
Am s-o sfarâm în bucăți cu blestemele mele neîntrerupte,
Îmi voi arunca brațele în jurul realității ei aspre,
Iar lumea va trece mută, îmbrățișându-mă,
Ca apoi să mă scufund într-o nimicnicie absolută,
Pierind în neant; aceasta înseamnă a trăi cu adevarat.
poezie clasică de Karl Marx
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vino în brațele visului meu
Vino în brațele visului meu
Să ne îmbrățișăm o veșnicie,
Să fii un fluturaș ce zboară lin
Peste nisipul fără de câmpie,
Fără apă, fără pic de vin,
Cu ochii zugrăvind cerul senin.
Vino în brațele mele vis adevărat,
Noaptea strălucească-n stele,
Din dragoste izvor să ciugulim,
Zvâcniri de dor peste vâlcele,
Sentimente dulci noi să trăim
Din viața sfântă ce o moștenim.
Vino în brațele mele, vis, realitate,
Să gândim doar limpezirea-n doi,
Să fim în suflete inele de altoi,
Să pășim prin vânturi și prin ploi,
Sub umbrela frumoaselor cuvinte,
Să fim poezia din iubiri, fierbinte!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Realități alternative
Dintr-o lume întâmplătoare
când cu ploaie, când cu soare,
când nu plouă dar prea ninge,
când îngheață și se plânge,
îți propun o evadare,
într-o lume doar cu soare.
virtuală, aproape imaginară
pentru-o clipă, poate două,
poate-o viață, poate nouă,
realitate de ocazie,
Eu cu tine într-o poză.
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suferința inimii și suferința minții
Suferința inimii tale
Și suferința minții tale
Nu vor fi niciodată la fel.
Indiferența la suferință a minții tale
Este cea mai bună dovadă.
Acceptarea suferinței din partea inimii tale
Este cea mai bună dovadă.
Diferența dintre suferința inimii
Și suferința minții este următoarea:
Suferința minții evadează din colivia corpului,
Suferința inimii zăbovește în viața realității.
poezie clasică de Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutări deșarte
Cărările iluziei au prea multe răscruci!...
Visele se prefac în scrumul tăcerilor pecetluite,
surâsul speranțelor piere în arderile realității
când în umbra frumuseții stă orizontul de gheață...
Căutări inspirate de dorințe!
Sunteți doar risipire a sclipirilor de viață,
deșertăciune înțeleasă prea târziu...
poezie de Cristina Maria Șandru
Adăugat de Cristina Maria Șandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Absența
Absența e-o prezență negativă,
E-un gol, o așteptare, o latență.
E moarte și viață, deopotrivă
Chiar Domnul, pentru simțuri, e-o absență.
De neatins fiind, și nevăzută,
Asociind realități contrare,
Absența naște jale și frustrare
Și-un gând de neputință absolută.
Ne-existând, nu poate să se-ascundă.
Ne-existând, nu-și neagă evidența.
Egale-i sunt teroarea și clemența...
Absența e-o prezență mult mai cruntă,
Mai greu de îndurat decât prezența.
poezie de Eugen Dorcescu din Elegiile de la Bad Hofgastein (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Poetului Lucian Avramescu
Lucian Avramescu - Poetul cu "rădăcini de piatră"
care a reușit să construiască pod între realitatea zilelor noastre și străvechile tradiții românești.
Scrierile sale de neegalat
vor rezista testului generațiilor,
strălucind în viziunea transmodernismului viitor.
Lucian; De acum încolo,
mâna nu-ți va mai scrie suferința pe cer,
ci dragostea ta pentru Dumnezeu,
Pentru că moartea nu este doar ușa crucii,
este puntea spre viața veșnică,
unde Totul îmbrățișează cu grijă Totul!
poezie de Camelia Oprița din Condeiul de Aur (12 decembrie 2021)
Adăugat de Carol Mihăescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre realitate și viață, adresa este: