Poezii despre religie și teroare, pagina 2
Urna din jurul parfumului
[Chip înconjurat de șuvițe roșcate cu aura unor vremuri noi]
Le temps revient cu
Rochii pian ce se învârt ca dervișii,
Nopțile albastre ca cerneala și tenișii,
Mâinile, ochii de metrou pisică,
Cartea, canapeaua și eu care mă fac mică.
Nomazi, îndrăgostiți, superficiali, stabili sau flaneuri
Dacă acceptăm că suntem călători,
Lângă construcție punem trandafiri și crini
Și la noi in curte și-n vecini.
Le temps revient cu
Vitralii colorate, lumină, cămașa din criptă.
Rugăciunea de seara și pâinea de pe plită.
Seriozitate și preoți celți, ce ne-au purtat prin școli
[...] Citește tot
poezie de Cezara Fantu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne-ai scos la Lumină...
Din grota păcatului ne-ai scos la Lumină
În clipa când mâinile spre Cer le-am nălțat
Lăuntrul schimbat a primit pace deplină
Și-n mediul îngeresc, fericiți, am intrat.
Eram înșelați, credeam în demonice fraze
Cu minciuni "elegante", atunci, ne hrăneau
Ziceau că ne duc la eternele oaze
Dar toate speranțele noastre mureau.
Zgomotul dat de programe reci și senile
Zi și noapte zdrobea structura din noi
Dar ai venit, Tată, să ne faci parte de zile
Când ființa poate privi spre lumea de-Apoi.
Din grota pieirii ne-ai scos să culegem
Stări ce ne-nalță din noroi în ETERN
Să primim revelații, să le-nțelegem
Să putem respinge păreri din infern.
[...] Citește tot
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (18 februarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce devii?
Imediat după născare
Omul țipă-n disperare
E firav, neajutorat
Crește de e protejat
Mai apoi joaca îi place
Toată ziua asta face
De-are liniște acasă
De nimica lui nu-i pasă
Și-o să ajungă apoi major
Este el răspunzător?
Ce devine, omul oare?
Depinde de fiecare!
Unii vor ști doar de bani
Și-asta-i face inumani
Chiar de au, nu-i îndeajuns
Când lăcomia i-a pătruns
[...] Citește tot
poezie de Ionel Popa (17 noiembrie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața e un bal mascat
În viața noastră, oameni ni se spune,
Dar timpul ne transformă într-o mască,
Ce-o afișezi pe chip, când ieși în lume
Și joci un rol de dur sau gură cască.
Vecina mea e-o mască reușită
Și mă holbez din când în când la ea,
Pe mulți bărbați îi bagă în ispită,
Dar masca mea de om fidel n-o vrea!
Nevasta mea e omul ce pozează
În masca ei, de-o viață, a cinstită
Și-acum vecinul, aprig, o tratează...
Eu tac, e medic-șef, iar ea-i răcită!
Sunt împlinit, căci stăm cu mama-soacră,
Nu poartă masca ei de poamă acră,
E-o doamnă, pentru noi ea se consacră,
Dar pentru ea, doar fiică-sa e sacră.
[...] Citește tot
poezie de Mirela Grigore din Un râs asumat
Adăugat de Mirela Grigore
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corbul [The raven]
Într-o noapte tristă tare, cugetam fără-ncetare
La învățături uitate ce mă năpădeau de zor
Moțăind culcat pe-o parte, o bătaie sună-n noapte,
Cineva părea că bate, bate-n ușa mea ușor.
Zic, "Vreun călător, pesemne, bate-n ușa mea ușor
Doar atât, un călător".
Amintirea mea e bună, era iarnă, prima lună;
Jarul muribund fantoma și-o plimba jos pe covor.
Ah, doream o dimineață; în zadar ceream povață
De la cărți triste la față, c-am pierdut-o pe Lenore
O mândrețe de fecioară, îngerii îi spun Lenore
Nume-aicea pieritor.
Și foșnea ca o hârtie draperia purpurie,
Îmi dădea fiori fantastici, mă speria îngrozitor;
Să nu stea inima-n mine, îmi tot repetam, vezi bine,
"E vreun călător ce vine și acum e în pridvor,
Și-a venit în noaptea asta și acum e în pridvor
Poate doar întâmplător".
[...] Citește tot
poezie celebră de Edgar Allan Poe, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sistemul solar
Pământul gravitează
Și Soarele spre vest se duce,
Iar Luna se așează
Pe-a nopții undă dulce...
Soarele și nouă planete,
Mulți sateliți și comete,
Pe orbite se învârt,
Legile astrofizicii respectând.
Iată, cam așa arată
Al nostru sistem solar
Din galaxia spiralată
"Calea Laptelui"... stelar.
În mijloc Apollo tronează,
Sau mai antic Helios,
Soarele, ce degajează
Căldură, cu mult folos.
Și căldură și lumină,
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zeii (Olimpienii)
Zeii din Antichitate
Împărțeau pace, dreptate,
Bunăstare, bogăție,
Bunătate, omenie.
Frumusețe și iubire,
Sănătate, fericire.
Curaj și inteligență,
Istețime și prudență.
Libertate, prietenie,
Pricepere, veselie,
Cântece și bucurie,
Cunoaștere, poezie...
Dar și ură și războaie,
Nedreptate și gunoaie.
Răutate și prostie,
Invidie, dușmănie...
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbuciumată Basarabie
Atâtea zile scrise-au fost cu sânge,
În carnea ta, iubită Basarabie,
Pe trupul tău ce-au reușit a-l frânge
Mulți, când trecutu-l-au prin foc și sabie.
Bugeacu-ngenuncheat de Semilună
Când dat a fost Imperiului țarist,
Stăpânii ruși au reușit s-impună
Un trai amar, sărac, umil și trist.
Cedat-au turci puși pe căpătuială
Atunci și ce n-avut-au niciodat',
Iar Domnul a văzut, făr' îndoială,
Cum glia doar din lacrimi s-a udat.
Călcată în picioare dintr-odată
De cei mai mari ai vremii-ai fost, cum știi,
Făr' nicio vină, aspru condamnată,
Făr' niciun drept de-a te împotrivi!
[...] Citește tot
poezie de Cătălina Orșivschi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossa pruncilor orfani
Priviți, oh, oameni, lumea asta mare!
Vedeți și stăpânire și teroare,
Vedeți huzur, ori lacrimă de prunci,
Pe chipuri obosite cute-adânci...
Vedeți copii înfometați și goi
Scârbiți de suferință și nevoi.
Câte orori în lumea asta, Doame!
Mor prunci de frig! Oh, pruncii mor de foame!
Priviți, oh, oameni, lumea asta mare!
Rana ascunsă-n suflete nu doare?!
Nu doare plânsul, noaptea, sărăcia?!
De ce trăiți atunci în România?!
În parcuri, pe poteci, atât de singuri,
Copiii străzii trec prin anotimpuri,
Cerșind un colț de pâine, ori o haină.
Voi nu-i vedeți?! Ori nu-i băgați în seamă?
Vedeți și stăpânire și teroare...
Închideți ușa celui care n-are.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigăt după dreptate
Hei, creiere spălate cu anii toți pierduți,
Nu vă mai lăsați prostiți, furați, mințiți,
Ați fost atrași fără să vreți într-un joc strâmb,
Trăiți fără speranță într-o lume de plumb.
Mereu pălăvrăgesc stăpâni răi și fac semn,
Ne impun să ne exprimăm într-o limbă de lemn,
Luptăm cu acești dușmani o luptă disperată,
Noapte de noapte, până când zorile
Ne pleznesc peste față
Strigați, strigați după dreptate,
Răzbunați lumea care-n decadență zace!
Strigați, strigați după dreptate,
Eliberați lumea ce-n lanțuri de sclav zace!
Legati la ochi, sub puști ne secerăm
Împușcați pe la spate sau torturați în somn,
Terorizați ne scufundăm cu Terra în derivă,
Ascunși încă-n tranșee de răzbunări și frică,
Spre un țel apus ce abia acum ne ajunge din urmă.
[...] Citește tot
cântec interpretat de Judas Priest, muzica de Judas Priest din Screaming for Vengeance, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre religie și teroare, adresa este: