religie şi vaci

Blagoveştenie

Vin berzele acasă, că-i de Bunavestire-
Şi cuiburile toate se cer orânduite;
Mai sunt de adus copii, ce înaltă ştire!
Popoarele mai trebuiesc întinerite.

Stau berzele pe picioroange lângă lac
Şi iarna îşi boceşte ultimii fulgi;
De răul din sigilii nu mai avem leac,
Vacile Domnului n-ai cum să le mulgi.

Berze şi stârci, cu ochii în apă pironiţi
Se miră că în lac mai trăiesc şi peşti,
Iar şerpii cei răi, ce din rai îs goniţi,
Îşi plimbă clopoţeii şi foamea în caleşti.

Azi toate în lume se cer regândite-
Lumina e bolândă de-o surdă astenie...
Vin berzele la cuiburi, griji arcuite;
Vin berzele acasă de Blagoveştenie!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula poporului de boi

Cum îşi dorise-o corcitură
De lup german,
Şef mare-n sat
Ce se voia încă o tură
Ca Preşedinte instalat,
A reuşit, cum a visat
Să aibă un guvern al lui,
Condus de un cocoş,
Cam beat
Dar care-n Parlament, tehui,
Dând de băut,
A dărâmat,
Guvernul vacii care-a vrut
Şi care chiar a ridicat
Nivelul traiului, scăzut,
Pentru toţi boii-acelui sat.
Cocoşul însă le-a cântat
Că el le va schimba destinul
Şi corcitura de-or vota,
El le va face la toţi plinul,

[...] Citeşte tot

fabulă de Pavel Lică din Animale politice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

You have the power don't leave us

tata e îmbrăcat în hăinuţele mele
când face pe el râdem împreună îmi da impresia că îşi
apreciază organoleptic fecalele sau le strânge în mâini ca pe un fel de argilă
după ce îl schimb preferă laptele de vacă refuză sânul matern
plânsul neînţeles şi nesomnul lui mai ales noaptea
trecerea revoluţionară de pe un picior pe altul să aibă
oare efectul unui vacccin anti-frică în gâtul posterităţii?
lucrez în şantierul naval e falimentat la 3 decenii de când mă angajasem
atunci îi mângai gardul
în pauza de masă sau în timpul liber
mai bat câte-un cui în pătuţul de fier odată finalizat
îl ridic pe umeri până acasă
ştiu că tata va bara prin plâns fulgerul lui dumnezeu chiar
dacă nu sunt supărat sau obosit şi nu-l pălmuiesc fundul
rămas pur de care creierele se ţin lanţ azi şi se întreabă de ce -chiar de ce?
ocup un post de şef la gold mă ofer muncitoresc neajutoraţilor nu privesc ceasul
aparţin generaţiei 56 în prezent am coloana vertebrală ca tulpina unei viţe bolnave
tata la cei 43 de ani se mândreşte cu forşa de spalier şi inimile familiei în el.

poezie de Dorina Ungureanu
Adăugat de +
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boarea ultimului grâu

Ochiul lui nu mai vesteşte ploaia.
Nici un zvon nu mai licăre; pojghiţă
de uscăciune l-a acoperit între timp, prin care
el vede, dar nu mai spune nimic.
Ochii lor spălăciţi, albaştri şi verzi,
nu mai sunt de mult fântânile de rod
ale neamului, şi nici de luptă. Căutătura
neagră, vulturească a rămas în poveştile babelor;
îngălbenit e de alcool în ochi şi-n sămânţa
cu care altădată boierii vroiau să-şi ridice
sângele stirpei.

E o vară cumplită.
Femei şi bărbaţi în alaiuri mute,
în noianul disperării,
umplu bisericile, curţile parohiale:
rugi lungi, fierbinţi – şi nici o minune!
Au nu ştiu ei că slava din uscăciune nu deschide
fiarele ploii? Sunt legi nescrise – că-n faţa lui Dumnezeu
chiar lacrima seacă tot izvorăşte de undeva.

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purgatoriu

Psihologia mulţimii
târziu a povestit:
Nebunia unită
ciclic s-a războit.
A ei dorită eclipsă
e să trimită
lumea-n Apocalipsă.
Acum, când piticul,
atomul cel mic
e... năzdrăvanul,
supremul voinic!
Dumnezeu,
notă a luat
apoi a zis răspicat:
Îngeri şi demoni
până acum am fost delicat,
oi albe şi negre
în stână aţi stat.
v-a înbulzit răutatea,
cu Natura v-aţi pus

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Cărtărescu

Ştiu, n-am ambitus, grandoare, n-am cum, nu pot să fiu la fel
Şi mâinile, am împovărat c-un tipar-ştanţă, un "STAS" mecanic,
Le făcând scule; străduit, m-am educat s-alin viţel...
Mă dăruind, poate nu sincer, dar credincios, mugind amarnic.

Am citit mult de-atât puţin, am tot citit şi-am tot uitat,
Mă împrăştiind, subiectiv, în subiectele diverse.
Nu mi-am luat timp s-ajung maestru, pentru cuvinte, un literat...
Împotmolit îs printre expresii, schimonosite, în vers să verse.

N-am vreun defi să tind la nimeni şi nici să-nlocuiesc, nimic,
Doar mă încânt, când pe canon îl refuz –unic, e elocvenţă(!)-
Şi-ncerc să cred că tânjesc seamăn, asemănare... Mă explic;
Am sufletu-n frustrări la fel... la neînţeles, la decadenţă!

Mă lupt şi eu cu timp -ce-i carne şi-i putrezită-n frigidere-
Îmi împuţind o existenţă... şi-i scurtă, printre plângăreţi
Ce-mi stau pe umăr să m-afunde, de ridic glas... nişte himere
Cerşind, neştiind... hămăind toţi, cu un jargon de proşti isteţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scoală-te şi închide uşa

Se întâmpla-n ajunul Sfântului Martin,
Vremea era frumoasă, ca după ploaie,
Gospodina se-apucase de făcut budincă,
Tocmai o fierbea într-o tigaie.

Vântul bătea de la nord sau poate de la sud
Şi, brusc, a pătruns în hol, sălbatic şi sâlhui;
"Scoală-te şi închide uşa aia,"
A strigat gospodarul către nevasta lui.

"Am, cum vezi, treabă până peste cap,
Închide-o tu, soţ drag, că nu eşti invalid;
Eu, de-ar fi să stea deschisă-un veac,
Şi tot n-o să mă duc acolo s-o închid."

Aşa c-au făcut, în doi, o înţelegere,
Fermă, limpede ca la amiezi lumina,
Cine dintre ei va scoate primul un cuvânt,
Se va ridica şi va închide uşa cu pricina.

[...] Citeşte tot

poezie de Autor necunoscut, secolul al XVII lea - Scoţia, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ho! Ho! Ho! De Noul An

Nu mai zicem azi: Aho!
Super cool e: Ho! Ho! Ho!
Aşadar copii şi fraţi,
Prin pieţe v-adunaţi,
Gură-cască pe beton,
Să faceţi Revelion,
... ori pe la cabane-n munţi
Oarecâţi-va, nu prea mulţi,
Iar voi, cei obişnuiţi,
Râdeţi! Beţi şi vă iubiţi,
Cu delicii ori posmagi,
Dar alături de cei dragi.

Ho! Ho! Ho! Şi la mulţi ani!
Dragi boieri şi dragi ţărani,
Boieri mari şi boieri mici,
Care-aţi mai rămas pe-aici,
Pentru toţi de pe Pământ,
Truditori întru cuvânt,
Daţi-mi voie să vă ur...

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taifas la vatră

- Vetă? Ascultă-mă şi să spui
Ce ştii despre Alecsandri,
A murit ori o mai trăi?
Spune-mi, fată, tot ce ştii!
El este de prin Moldova
Roman, cumva din Tutova
Cât era coasta de mare
O urca toată călare
Frâul c-o mână îl ţinea,
Iar cu cealaltă scria.
Când termina cu moşia
Era gata şi poezia.
A scris versuri bune,
Cetite de multă lume.
- De ce, Ioane, păcătuieşti,
Eu, bărbate, îs din Bulzeşti.
Cine o fi şi o mai trăi?
Nu ştiu, Ioane, ce să spui
Eu la şicoală l-am avut
Pe Gheoghe al lui Coşbuc

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fereşte-mă, Doamne, de găini...

(1 Tesaloniceni 5,22)

Pe orişicine ai fi întrebat în sat, ar fi ştiut să-ţi spună cine-i domnul Stan,
Căci flori frumoase, specii nemaiîntâlnite găseai la el în orişicare timp din an.
Era ştiut şi-apreciat de toată lumea ca om deştept, cuminte, priceput.
Era grozav pasionat după noi plante, din cele care încă nu s-au mai văzut.

Şi tot umblând, dădu-ntr-o zi de-o floare, de-un geniu parcă supranatural.
Auzi aici! O floare carnivoră! Dar asta este extraordinar!
Plăti-ntr-o grabă tremurândă preţul mare şi înspre casă se-ndreptă cu pas zorit,
Fără să bănuie că-acel firav plăpând de iarbă îi va grăbi pretimpuriul vieţii lui sfârşit.

Ajunse-acasă. Şi în sera lui cea mai de seamă, în locul ce-l mai preţios şi mai păzit,
Punându-şi în valoare toată măiestria, minune-aceea a lui de floare şi-a sădit.
"Iubitul meu - neliniştita lui soţie îi zise într-o zi plângând cu-amar -
Nu vezi cum iarba asta te robeşte de nu mai ai de absolut nimic pe lume nici habar?"

Dar omul nostru nu mai auzea nicicum, căci floarea care la-nceput mânca
Furnici, ţânţari şi cărăbuşi şi muşte, acuma nici chiar cu găini n-o sătura.
Plângea nevasta lui, plângeau copiii, dar omul surd şi mut căra întruna

[...] Citeşte tot

poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!