Poezii despre religie și viziune, pagina 2
Rocă
Rocă rănită, munte plângând,
Trec numai umbre prin iarbă, sub vânt,
numai poetul privește-n trecut,
sfântă memorie, literă, scut,
precum Orfeu, am privit cu păcat,
Euridice se-ntoarse în Iad,
Ca Hoelderlin trăiesc într-un turn,
Loc nebuniei sub semnul Saturn.
Viața e marșul forțat spre final,
Altă viziune, galben-opal
Se face soarele, iubita mea,
Noi suntem rocile, oameni, cândva.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viziuni de menestrel
am despre lume o viziune clară
și binele și răul trăiesc împreună
Dumnezeu e viață în structura celulară
moartea-i o vacanță mirabilă pe lună.
învăț să fiu mai bună precum sfinții
să fac din suferință un crâmpei de bine
îmi cântă gândurile în odăile minții
trudesc pentru delicii ca roiul de albine.
răspândesc în lume armonice poeme
nu tulbur vremea cu grijile mele
hai lângă mine zâmbește nu te teme
am aripi cu care să te duc la stele.
în izvor de iubire mă spăl de blesteme
din cuvinte tandre construiesc castele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O rugăciune la intrarea în casa mea
Domnul a promis binecuvântare acestui oraș, acestei case
Și urmașilor mei, dacă toate lucrurile rămân nepângărite;
Nici o masă sau scaun nu sunt îndeajuns de simple
Pentru cei care urmează păstorul din Galileea; a mai cerut
Ca eu însumi în anumite zile ale anului
Să nu ating nimic și să nu râvnesc nimic,
Luând aminte la toate cele făcute de marii entuziaști
De-a lungul atâtor secole cu noroc schimbător
Și pe care trebuie să le consider drept normă;
Totuși, dacă voi visa că Sinbad marinarul a adus un cufăr pictat
Sau o imagine de dincolo de Muntele Magneților,
Acel vis este o normă; iar dacă mâna Diavolului
Distorsionează viziunea, împrăștiind aburi de leșie
Pentru a umbri calea, sau construiește o casă
Proiectată în birourile guvernului, scurtează-i viața,
Închide-i sufletul pe fundul Mării Roșii.
poezie celebră de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lângă peretele unei case
Lângă peretele unei case pictate
ca să arate ca o stâncă
am avut viziuni cu Dumnezeu.
O noapte de insomnie, dând altora dureri de cap,
mie mi-a oferit flori,
flori care mi s-au deschis delicat în creier.
Iar cel pierdut ca un câine
va fi descoperit ca ființă omenească
și readus acasă.
Dragostea nu-i ultima încăpere: mai sunt și altele
după ea, pe toată lungimea unui coridor
care n-are sfârșit.
poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Superlativul roșu
Totul e de o grandoare
Fără margini și libertate
In superlativul roșu
Orice cuvânt e nemaiauzit
Și e nemuritor
Alfabet de dictator
Indică in preamărirea lui
Proiecte vidanjate din găndirea vizionară
Vede in el soluția tuturor problemelor
Sânge pe caldarâm
E un nimic in megalomania
Pieții cu tenori rugându-se
Intr-o religie a tuturor pentru o minune
Amăgeala neosuperlativelor
Ne-au ingropat și mai adânc
In smârcuri ce inghit
Onoare, cinste, demnitate!
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impas d-existență
Acum n-am nicio viziune
și nu știu încotro s-o iau;
de pot să cer sau pot ceva să dau?...
Am pierdere de-nțelepciune!
Planificări nenumărate
ce le-am făcut dintr-o credință,
mi-au pus în față neputință...
Ideile-mi sunt dispersate!
Sunt bunul în esență,
am noțiunea de vinovăție;
dau tot din suflet, dar cu bărbăție...
Nu fac nimic din complezență!
Mă-ntreb pe drept
ce nevăzute sensuri am în lipsă;
de ce nu sunt vizibil, îs veșnic în eclipsă?...
Și nu pot face parte din perfect!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La școala vieții
învăț la școala vieții sunt autodidact
natura-și etalează splendorile în vers
în toate minunile create cu tact
de bunul Dumnezeu stăpân pe univers.
limpezi viziuni se scurg din izvoare
se transferă-n mine cu murmur duios
la frici și spaime voi pune zăvoare
să nu tulbure azurul senin melodios.
cerul cu stele mereu m-a surprins
și luna veghetoare ca o bună mamă
mângâieri angelice din necuprins
învață inima să n-aibă teamă.
lumini îngerești cu ochii-am cuprins
învăluindu-mi tâmplele că o năframă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când rămâi gol
astă seară stăm cocoțați pe lună spargem semințe
gândim la țăranii care-și duc dorul
leului vândut
a vieții pierdute și al coasei care a străpuns crucea
nimeni nu mai crede în nimic
"Dumnezeu în care spui că nu crezi
crede El in tine"
te rupe deasupra vânturilor și se sărută
cu aceași discreție prin care vrei să te naști
a nu știu câta oară
back to december
inima e prea mică pentru toate astea
spargem cerul stând în rugăciunea sorții
privim anotimpurile cum își schimbă florile
lumina păcătoasă erupe din fragmentele constelației
te sărut pentru ultima dată
tu firava ființă care nu exiști
creată doar în interiorul exteriorului ești peste tot
[...] Citește tot
poezie de Andrei Surugiu (16 august 2012)
Adăugat de Andrei Surugiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puterea cuvântului
în puterea cuvântului am crezut mereu
rivalități împacă și produce armonii
Geneza-i creată prin Cuvânt de Dumnezeu
este lumina sfântă ce curmă demonii.
cuvântul invadează ca-ntr-un elan mistic
viziuni cu străluciri de diamant
este veșnic chipul mântuirii cristic
furnizează pace când timpu-i alarmant.
cuvântul luminează în bezna din minte
înlătură tăcerea când omul este trist
deschide drumuri noi spre înainte
se vrea pururi nobil și altruist.
e energie pură din divină sorginte
modelează sufletul îl face pacifist.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Demoni
am rămas într-un loc fără nume,
într-un loc fără lume,
pe un drum sterp, steril,
care nu duce nicăieri,
nici măcar înainte sau înapoi,
nici măcar la dracu-n praznic,
pe un drum fără început și fără sfârșit,
unde până și Dumnezeu a uitat cum se mai fac
oamenii din lut,
vorbind singur
pe fața Pământului,
vorbind cu El însuși
despre noua
arhitectură a Raiului,
am rămas singur
cu întunericul din mine
pândind niște umbre fără fond,
trăgând o cortină grea de cenușă
de fier
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre religie și viziune, adresa este: