Poezii despre sfârșit și viață, pagina 2
Scara vieții
Și urci încet, câte o treaptă,
Te zbați mereu... fără oprire,
Iar pașii în final se-ndreaptă
Către-o imensă împlinire!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (29 august 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce grele-mi par aceste zile,
Când zac sub anii-mi troienit.
Din cartea vieții, câte file
Mi-au mai rămas, să scriu sfârșit?!
catren de Mihaela Banu (29 octombrie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De aceea...
În viață nu întâlnești finaluri fericite,
Întotdeauna finalurile sunt partea cea mai tristă;
De-aceea dați-mi o parte de mijloc veselă
Și cel mai fericit start din câte există.
poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceva
În vremea de demult
Când noi nu ne știam
Speram...
Să fii al meu
Să fiu a ta
Doar viața separa
Ceva...
Neînțeles atunci
De mine
De tine
În timp ne vom vedea
Cândva...
Drumul nu s-a unit,
Dar tot ne-am întâlnit
Poveste a avut sfârșit
Dar eu speram ceva cândva...
poezie de Andreea Galbîn
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngrozitor
Uneori mă gândesc
la sfârșitul lumii.
Viruși, comete, cataclisme.
Atunci mă tem
Ce se va întâmpla cu copiii mei?
Îmi învăț fiul să fie curajos,
Să iubească viața și oamenii,
Și poate cum să supraviețuiască.
Dar să nu fixezi, Doamne,
În fiica artistă
Amurgul omenirii.
poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Greierușa
Greu e totul, timpul, pasul.
Grea-i purcederea, popasul.
Grele-s pulberea și duhul,
greu pe umeri chiar văzduhul.
Greul cel mai greu, mai mare
fi-va capătul de cale.
Să mă-mpace cu sfârșitul
cântă-n vatră greierușa:
Mai ușoară ca viața
e cenușa, e cenușa.
poezie celebră de Lucian Blaga din Hronicul și cântecul vârstelor
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
la sfârșitul acestui du-te vino între lumi
vei putea spune am trăit puțin am murit puțin
acum să vină cineva ca să-i povestesc
cât mă odihnesc
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reminiscență
Rozul primăvăratic al livezii s-a stins.
Mult prea devreme!
Adesea vina este dată
Pe ploaia rece din zori
și pe vântul serii.
Stropii de lacrimi roșii
care te amețesc și imploră milă...
Când vor picura iarăși?
Ca un râu alunecând spre asfințit,
Viața se scurge dureros spre propriul ei sfârșit.
poezie de Li Yu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poet cu nașterea la purtăor
Deschid cartea precum soarele cerul
Prefața-i neagră ca noaptea Iar poezia
-i ermetică chiar de la primul vers Che
ia sol nu mă ajută decât la final Mult
mai tăcut și mai muzical Mută vioară
blestemată Pare domnilor viața mea toa
tă Arcușul care Doamne ești Îmi strânge
poezia-n clești Preafrumoaso zău iubito
Dragostea iar mi-ai zdrobit-o
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra
Pașii tăi făceau cărare
Unui răsărit de umbră
Tremurândă, temătoare,
Cu un gând în mintea-i sumbră:
"Mi se-apropie sfârșitul
Și mă doare vai ce doare!
Soarele, când este sus
Și mă trece pe-o cărare
Dintr-o viață viitoare,
În apus."
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre sfârșit și viață, adresa este: