Poezii despre sfârșit și viață, pagina 3
Câteva versuri neindexate
Mi-am mângâiat
soția în mare grabă
dar tot am pierdut
douăzeci și opt de lei
apoi
de șapte lei
am contemplat cerul
albastru ca o sută
în sfârșit
mi-am alintat copilul
preț de zece minute
ceea ce mi-a adus un prejudiciu
de doisprezece lei și cincizeci de bani
cu siguranță
viața ne-ar pricinui
incalculabile pierderi
dacă din fericire
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Viața mi s-a-închis de două ori înainte de sfârșit;
Și totuși rămâne de văzut
Dacă Viața Veșnică îmi va dezvălui
Al treilea eveniment, nepetrecut,
Dar atât de mare, de deosebit față de celelate două,
Încât mi-e cu neputință să-l imaginez, să-l discern.
Despărțirea este tot ce știm despre paradis
Și tot ce ne trebuie pentru infern.
poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
La întâlnirea oficială cu premierul Estoniei, premierul PSD-ist Vasilica Dăncilă (54 de ani) i-a uitat numele de două ori; ea a mai avut pierderi de memorie și în Parlament, la TV ș.a. (pamflet)
Scleroza este-o ramoleală
A zonei zisă cerebrală.
Ea este-o boală-a bătrâneții
Și vine spre sfârșitul vieții.
La unii sunt niște probleme:
Apare mult, mult mai devreme...
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire, Politică și Politicieni (17 iunie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Crăciun
E ziua Ta, Doamne
Și Ești Veșnicie,
Ești Calea Luminii
Dintru Început!
Ești Cuvântul Sfânt,
Ce s-a făcut Om
Și Ești Adevărul
Fără de sfârșit!
Alfa și Omega,
Cerul și Pâmântul,
Viață și Iubire!
De Ziua Ta, Doamne:
Slavă! Slavă! Cânt!
poezie de Aneta Timplaru Horghidan
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Întrebări
De ce răsare soarele?
De ce curg izvoarele?
Unde ne duce sfârșitul?
Unde este infinitul?
Soarele, de ce apune?
Unde pleacă-întreaga lume?
De ce viața se sfârșește?
De ce pământul se-învârtește?
Sunt întrebări la care,
doar timpul poate da,
răspuns la fiecare.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșitul
Când simți că moartea e aproape
Să stingă-n veșnicu-i repaos
Viața ta cum într-o clipă
Se stinge-o stea pierdută-n haos;
Priveliștile depărtate,
De peste lanurile vieții,
Ți-apar ca niște zări albastre,
Sub strălucirea dimineții;
Convoiurile de iluzii
Revin din negrul lor apus,
Și trec din nou pe dinainte-ți
C-un farmec dureros, nespus...
Păreri de rău se-ngână-atuncea
Cu ultimele-adânci suspine,
Că pentru totdeauna moare
Și lumea care-o porți în tine.
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destinul meu
Tu ești scânteia mea de viață,
Născut în lacrimi la ceas sfânt,
Voința tatălui ceresc,
Enigmă a vieții pe pământ.
Ești muza stelei călătoare,
Pe agitatul drum al vieții,
Ești dărnicia întruchipată,
În suflet viu, plin de culoare.
Tu ești oceanul vieții mele.
Ești răsărit către apus,
Ești uraganul nemilos,
Pentru pedeapsa celor rele.
Ești orizontul meu de viață,
Iar eu pământ însuflețit,
Ești zala unui lanț de vieți
Și un întreg pân la sfârșit.
poezie de Valeria Mahok (8 mai 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu e bine să mori...
dacă tot o să mori
e bine să o faci mai înspre seară
când umbrele
se retrag
sub carapacea nopții
nu e bine să mori când lumea
stă de vorbă despre una-alta și
nici nu e bine să împrumuși
din viața altora
pentru că
viața e un nimic
un nimic ce te ajută cât
să treci dintr-un anotimp într-altul
și-n clipa sfârșitului
cineva
o să spună că ai fost
Om bun
poezie de Teodor Dume din Exil în durerile altora
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste
El- visător iubea o fată,
Dar nu știa pe care-anume-
Un ideal visat odată,-
Și-l căuta să-l afle-n lume.
În cartea inimii stinghere
Scrisese cu amarul vieței
Năprasnicul cuvânt "durere",
Zăbranic negru tinereței.
Și nu-ntâlnise niciodată
În calea lui ființi iubite-
El își urzise viața toată
Din zile, numai netrăite.
Dar se opri odată-n cale
Și-o visătoare a-ndrăgit;
Urâtului vieții sale
Să pună-odată un sfârșit.
.........................
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi - 1936
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roosevelt
Muncitorii credeau
Că el a spart marile trusturi
Și i-au pus pozele la ferestre.
"Ce-ar fi făcut el acum în Franța!"
Spuneau ei.
Poate ar fi făcut
Ar fi murit poate,
Deși generalii mor de obicei în patul lor de-acasă,
Cum de altfel și-a găsit și el sfârșitul.
Dar toate legendele pe care le-a imaginat și impus
Trăiesc și prosperă,
Acum nestingherite de existența lui.
poezie celebră de Ernest Hemingway, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre sfârșit și viață, adresa este: