Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Adam

Poezii despre Adam, pagina 3

Adam

Dezic, și mă dezic de tot ce am.
În fapt, ce vrea să-nsemne a avea?
Sunt singur. Sunt căzut. Sunt ha'adham*.
Și lângă mine stă femeia mea.
Ca ins primordial în Paradis,
N-am ascendență. Cât despre urmași,
Vrăjmași își sunt. Și mie-mi sunt vrăjmași.
Urmașii mei trupești m-au compromis.
Iar Eva, dăruită de Acel
Ce m-a creat, e-un dram din trupul meu.
Un unic trup clădim în Dumnezeu.

În lume, deci, suntem doar eu și El.

_____
*ha'adham (ebr.) – omul de pământ.

poezie de din Elegiile de la Bad Hofgastein (26 septembrie 2007)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tată, deschide-mi poarta

Mi-e dor de Tatăl meu ceresc
Mi-e dor de-a Lui mustrare
Mi-e dor de Edenul din care
Adam și Eva cu tot neamul lor lipsesc.
Mi-e dor de Tatăl meu cel sfânt
Și plâng îngenunchiată
La poarta Raiului ce e încuiată
Că-i frig și bate vântul pe Pământ!
Tăticule, deschide-mi poarta
O clipă doar să mă-ncălzesc.
Să fug din iadul cel lumesc.
Am să te-ascult, te rog,
Deschide-mi poarta!

poezie de (noiembrie 2008)
Adăugat de Dorina StoicaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Painea lui Bragi" de Dorina Stoica este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 19.00 lei.
Traian Abruda

O domnișoară primordială

evaporată dintr-o primă relație cu
un adam vicios: eva
își cumpăra motivată frunzele de
viță nobilă de la mall
(?!) iar
fostul iubit încă-i fumează în lipsă
de altceva chiloțeii pur vegetali
ce scot cârcei din sertare așa
cum ar băga zânzanie o insectă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Facere

viața omului - frunza pomului
din grădina raiului

ce-ascunde în definit
taina fructului oprit

pică frunza cade omul
cruce se preface pomul

mugurele înverzește
și omul se omuiește

prin adam scăpat de teamă
femeia devine poamă

poamă-mamă mamă-poamă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
David Boia

Aspirații serafice

Să trecem peste obstacole sumbre
Cu hotărâre și insistență vă spun:
Să nu luăm umbre nici întunericul
De nici un fel pe itinerare
Ocolind obstacole ce vin în răspăr
Să trecem peste zăgazuri cu sârg
Urmărind cu insistență răsăritul
Undeva pe plaiuri între fluvii
Am putea găsi raiul potențial
Precum grecii în Câmpiile Elizee
Precum Adam și Eva în eden
Acolo cine dezleagă taina virtuții
Va putea rămâne în tărâmul veșniciei
Acolo s-a născut o nouă generație de stele
Acolo sunt dimineți fără apus
În care prezentul se dilată total.

poezie de (12 aprilie 2017)
Adăugat de David BoiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Șarpele

Noi, astăzi n-am fi existat,
-Să ne-amăgim cu chiu cu vai-,
De nu ar fi intrat în rai,
Vestitul șarpe, blestemat
Iar Eva, s-a destrăbălat,
Că și Adam în acel plai,
Avea un șarpe fără bai,
De ce, parșiva l-a schimbat?
Se pare că, deși plăpândă,
Era cum zis-a, cam flămândă:
- "De cele ce s-au întâmplat,
Adame-mi pare foarte rău
Că ai și tu, e-adevărat,
Dar este vai de capul său!"

sonet epigramatic de din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2010)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Minulescu

Rugă profană

Stăpâna mea, învață-mă să plâng,
Așa cum până astăzi n-am plâns încă ―
Să plâng, dar să nu mă mai frâng
Ca Prometeu, legat de stâncă...

Să plâng și eu ca biblicul Adam
Gonit de Dumnezeu din Paradis,
În clipa când, cu Eva, ne trudeam
Să descifrăm întâiul nostru vis...

Învață-mă să-mi plâng ca Boabdil
Grenada vieții mele din trecut,
Pierdută-n clipa când ― un biet copil ―
Mi-o apăram cu-o suliță și-un scut...

Și dacă-n viață n-am putut citi
Ce-i încrustat pe fruntea tuturor,
Ca și Hamlet, "A fi sau nu a fi?...",
Stăpâna mea, învață-mă să mor!...

poezie celebră de din revista Fundațiilor Regale - 1 iunie 1942
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.
Viorica Iliescu

Nașterea

pe umerii șarpelui
se sprijină păcatul
mărul se disipă în frunză
când Eva adoarme
cârtița duce
greul pământului
fragilitatea ierbii transcede
în seva copacilor
și Adam plânge
apăsătoare și dulce
rămâne privirea
șireată a vulpii
ce cară în spate o sferă
din care se nasc
oameni plăpânzi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fără îngăduință

Și n-am cerut să fiu sămânță,
și n-am cerut să fiu Adam
să gust din mărul cel mai dulce
năpasta lumii an de an.

Și n-am cerut privirea-albastră
și nici o inimă de leu,
și nici statura cea semeață,
și mâinile muncind din greu.

Și n-am cerut nici cugetarea
și nici iubirea n-am cerut,
m-ai pus fără de voie marea
deasupra a tot ce-ai făcut.

Și n-am cerut nici răzbunarea,
mânia Ta nu am cerut
și n-am cerut nici boală, moartea,
și nici trăirea într-un trup.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Noica

Poem filozofic pentru S

III

Voi, dragii mei, visați pentru noi libertate, măreție și îndrăznire,
ca în lumile unde cerul e sus. Noi căutăm ceva care ni se pare
mai adânc decât libertatea. Am numit-o necesitate.
O putem numi ciobul de cer din noi.
Îi mai putem spune intrarea noastră în rost, de sine rostirea.
Ce drept la afirmare au inșii? Ce drept au popoarele, ne-am întrebat striviți sub nedreptate?
Și văzându-ne puținătatea și goliciunea ca Adam și Eva după păcat,
pentru noi după păcatul celor douăzeci de ani de neatârnare, ne-am spus:
Poate că nu avem nici un drept, poate că suntem o pășune a istoriei.
...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Prigoana. Documente ale procesului. 50 de ani de la pronuntarea Sentintei" de Constantin Noica este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -52.02- 36.99 lei.

<< < Pagina 3 >

Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre Adam? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!

Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Adam, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook