Poezii despre Adam și iubire, pagina 3
Femeia
Din ce-a creat Mântuitorul, pe-acest pământ de toate plin,
Nimic nu seamănă cu tine, în tine-a pus ceva... Divin!
Pentru Adam, ești... dimineața cu gingășia și misterul,
Îi ești soția, mama, viața... soarele lui, lumina, cerul!...
De n-ai fi tu, nimic pe lume n-ar mai dura, toate-ar muri!
N-ar fi nici rele și nici bune, iar florile n-ar înflori!
Nu ești destul de prețuită! Adam n-a înțeles defel
C-atunci când tu ești umilită, pedeapsa-i mare pentru el!...
Și tu-ai greșit, te-ai,, dus departe"ți-ai părăsit de mult Menirea!
Faci "treburi multe" și deșarte, prea rar mai cauți, Fericirea!
De Ziua ta, vin eu Adamul, care mai crede-n Duhul Sfânt,
Să limpezesc puțin izvorul, Izvorul Vieții pe pământ!...
E prea puțin, un gest, o floare și prea puțin te prețuiesc!...
Cât timp mă doare, când te doare, să știi că... încă te iubesc!
poezie de Ionel Davidiuc (8 martie 2010)
Adăugat de Ionel Davidiuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Unde s-a-mpărțit
Unde s-a-mpărțit iubirea?
Care-i, oare, adevărul?
Mi-am tot alungit privirea
Să cuprind nemărginirea -
Mângâia pământul cerul.
Nici un semn de adunare,
Nici o urmă de săruturi...
N-am văzut, din întâmplare
Până-n depărtata zare
Decât zbor tăcut de fluturi.
De-mpărțeala cea nedreaptă
Cum, cu zâmbet să te bucuri?
Care minte înțeleaptă
Fericire mai așteaptă?
Soare blând în ram cu muguri...
Mă strivește-n umeri cerul,
Mii de gânduri mă destramă...
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (2 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna mai
visează toți iubiri nebune
de parcă n-ar fi pe pământ
decât Adam și Eva goală
și veșnic tainic jurământ
visează toți iubiri nebune
în nopțile de mai fierbinți
nici luna nu mai e întreagă
și parcă și-a ieșit din minți
visează toți iubiri nebune
pe pat de flori de iasomie
petale fragede și albe
îmbracă pielea arămie
și așa învăluiți de toate
în luna mai se cern iubiri
care durează doar o noapte
și-aduc parfum în amintiri!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mintedam și Iubireva
La-nceput a fost mai simplu totul, dar s-a complicat,
Mintea omului mirată fu de cerul înstelat
Care, speriat de dânsa, tot mereu s-a-ndepărtat...
Căutând să nu mai fie sau să fie căutat?
Ajungând să nu-i ajungă tot ce știe de la Tată,
Mintea lui Adam fu iute chiar din rai îndepărtată
Și făcu din Eva mamă la iubire condamnată...
Fraților, iubirea-i simplă, dar de minte-i complicată?
Dacă da, să nu-mi răspundeți la-ntrebare niciodată.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (24 martie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vindecarea ce ucide
Poartă-ți mâna peste trupul meu
Ca un Adam rănit la coastă,
Cel făurit de Dumnezeu
Și care zbate să trăiască,
Rană îți sunt, adâncă plagă
Și numai timpul va decide
Dacă-ți sunt rana cea întreagă
Sau vindecarea ce ucide
Ca o iubire fără soartă,
Intr-un regat al unui zeu,
Stăpân peste o lume moartă,
În care mai trăiesc doar eu
Și mângâie-mă precum judec
Dezastrul din durerea-n sine
Și mângâie-mă să mă vindec
De ruperea mea dintru tine.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dama a la licorn
primul care văzuse un inorog
a fost chiar Adam în gradina edenului.
nimeni nu mai văzuse unicorni
de cateva secole încoace,
îi puteau vedea numai oamenii
virtuoși și curați la suflet.
când se arată licorna
diavolul dispare, iubite
în pădurea în care trăiește ea
e doar vară veșnică.
doar un cavaler o poate prinde
și îmblânzi, doar el
poate captura o forță cosmică
aflată sub semnul săgetatorului,
reîncarnată într-o fecioară
dama cu licorn este puternică
ca leul -inima cerului-.
este pură, emblema împăratească,
licorna îi pedepseste pe cei vinovați
lovindu-i cu cornul
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răzvrătire
La naștere sămânța morții încolțește-n noi.
Și-abia născuți, toți suntem botezați,
doar ca să avem un nume pentru moarte,
să ne strige.
De ce L-ai supărat pe Dumnezeu, Adame,
cu foamea ta de viață?
Ce moștenire blestemată ne-ai lăsat...
cei morți au hotărat destinul celor vii,
cei vii, din teama morții își nasc fii,
să îi condamne și pe ei la moarte!
De ce ne naștem, Doamne,
înfometați de viață
și-o iubim,
când singura menire a vieții,
se pare,
ne-ai dat-o să murim?
Schimbă, Domane, sensul vieții
[...] Citește tot
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aștept pe pârtie
Te-aștept pe pârtie,
Albastrul din ochii mei
Caută carminul buzelor tale,
Șoapta mea de dor
Așteaptă clinchetul clopoțeilor din râsul tău,
Mâinile mele fierbinți
Doresc mângâia catifeaua obrazului tău,
Sufletul meu s-a oprit în mărul lui Adam,
Cuprins în dorul lui nebun, de tine.
Te-aștept pe pârtie,
Să coborâm frumos,
Să coborâm frenetic, în tandem,
Pe drumul de meandre presărat cu surprize
Către cuibul nostru
Zidit din căldură, cimentat cu iubire,
Acoperit cu fericire.
Te-aștept pe pârtie.
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plecăciune
Când Adam fu încropit,
Dumnezeu avu ideea,
Unui brand mai reușit,
Și atunci făcu... femeia...
De atunci în Lumea mare,
E femeia o minune,
Un prilej de încântare,
Un paner cu fructe bune...
Căci ne dă de toate cele,
E iubirii blând sălaș,
Ne înalță printre stele,
Și ne naște copilași...
Mâna-ți blândă și ușoară,
Ce mâncare-mi pune-n blid,
O sărut a suta oară,
Și de trupu-ți sunt avid...
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Faceți loc
Voi topi, primăverilor, gândul,
Indemnat de nebune chemări,
Ce ascund felinarelor, rândul,
Într-un verde alergic... la mări.
Voi trasa pentru viață, repere,
Firul roșu întins, ca un semn,
Pentru negre și stranii himere,
Ce încalcă momentul solemn.
Voi striga ne-ncetat, adevărul,
Cu iubirea nu pot face, negoț,
Sinonim cu trădarea, e mărul,
Iar întâiul, Adam, n-a fost hoț.
Voi pătrunde abisul, se poate,
Am nevoie de timp, de noroc,
Știu a da oltenește... din coate,
Am venit, sunt aici, faceți loc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Adam și iubire, adresa este: