Poezii despre Biblie, pagina 3
Eva
Când șarpele intinse Evei mărul, îi vorbi
c-un glas ce răsună
Dar s-a întâmplat că-i mai șopti apoi
și ceva la ureche
încet, nespus de încet,
ceva ce nu se spune în scripturi.
Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a șoptit anume
cu toate că asculta și el.
Și Eva n-a voit să-i spuna nici lui Adam.
De-atunci femeia ascunde sub pleoape o taină
și-și miscă geana parca-ar zice
că ea știe ceva,
ce noi nu știm,
ce nimenea nu știe,
nici Dumnezeu chiar.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Matinal rebel
Doamne!
Întrucât
Această ogradă,
Unde fiecare umbră
E trupul aducerilor aminte,
Șiroiește pe hohotele
Trandafirului!
Genunchii și tălpile și palmele
Zidesc scripturile
Unicului grai!
E vocea ultimei zile
Care refuză
Amurgul!
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascuns
De mă vei părăsi adorato
Să o faci prea ascuns, incognito
Să te iubesc și mult mai tumult
Să-mi fac din dor un prea sfânt cult
Să caut urmele să le ascult
Recitând dezbrăcat și desculț
Biblia ce-mi esti pe pământ
Adorând ce ești să-mi sunt
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
[Femeia mea frumoasă ca scriptura]
Femeia mea frumoasă ca scriptura,
Nu-ți cer nici coapsele, nici sânii și nici gura,
Ci sufletul răscopt ca o căpșună
Cu mirosu-nțelept și carnea bună
Și gândurile moi și-adânci ca mierea
După-amiezii, spre-a-mi spori puterea,
Și-ți fac din fluturi pat, din rouă masă,
Nelegiuit de alba mea mireasă,
Și-ți născocesc din vorbe raiul dulce
În care tinerețea ta să-și culce,
Când ziua-ți cade tristă la picioare,
Lacrima grea, strălimpede și mare.
poezie de Emil Brumaru din Submarinul erotic, Opere II
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biblia e o Carte foarte veche
Biblia e o Carte foarte veche
Scrisă de penumbrele unor oameni
La sugestia unor Sfinte Spectre
Subiecte Betleemul
Paradisul străvechea Vatră
Satan Generalul
Iuda Marele Trădător
David Trubadurul
Păcatul căderea-n Smintire
Căreia unii îi fac față
Băieții care "cred" sunt foarte însingurați
Ceilalți Băieți sunt "pierduți"
Dacă Povestea avea un Cântăreț mai bun
Ar fi fost prezenți toți Băieții
Predica lui Orfeu captiva
Nu condamna.
poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă pentru iertarea păcatelor
Știu că-s vinovat, Părinte...
Știu că vina mea e mare -
Vină fără de iertare;
Că-mi bat joc de cele sfinte
Și nesocotesc Scriptura
Când păcătuiesc de-a rândul
Și cu fapta,
Și cu gândul,
Și cu ochii,
Și cu gura...
Știu că-s vinovat, Părinte...
Dar cu mult mai vinovat
Este-acela care minte!...
Eu nu mint -
Eu sunt ca Tine!...
Nu știu dacă-i rău sau bine,
Dar nu cer să fiu iertat,
Fiindcă Tu trăiești în mine -
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Gândirea, VII, nr. 12 (decembrie 1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Femeia mea frumoasă ca scriptura,
Nu-ți cer nici coapsele, nici sânii și nici gura,
Ci sufletul răscopt ca o căpșună
Cu mirosu-nțelept și carnea bună
Și gândurile moi și-adânci ca mierea
După-amiezii, spre-a-mi spori puterea,
Și-ți fac din fluturi pat, din rouă masă,
Nelegiuit de alba mea mireasă,
Și-ți născocesc din vorbe raiul dulce
În care tinerețea ta să-și culce,
Când ziua-ți cade tristă la picioare,
Lacrima grea, strălimpede și mare.
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spadă și credință
Ce furtuni n-au mai pornit
Pofta răilor și ura
Ca să pieri tu, neam iubit!
Dar de toți ne-a mântuit
Spada noastră și scriptura.
Sfântul steag ne-a fost altar
Și sub el săream grămadă
Să ne batem la hotar.
Ghioagă dă orice stejar,
Orice coasă dă o spadă.
Iar când brațul ne cădea
Uneori fără putere,
Nici atunci nu ne scădea
Inima, c-aveam în ea
Scris Hristos ca mângâiere.
Ce de ură s-a pornit
Căutând a ta pierzare!
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Otrava începutului meu
Pe mama am izbit-o-n Dumnezeu
Și-apoi am resădit-o-n germinații;
Vâslește limba între imprecații
Și îmi vâslește sarea-n ochiul greu.
Domoală și cuminte, m-am născut
Pe două căi absente în durere,
Din iută-acoperindă și părere
Paradă am făcut de la-nceput.
Mă-mpinge umbra către o lumină
Târâtă dintr-o biblie de talc,
Napalmul de pe drumul ce încalc
M-aruncă până dincolo de vină.
Te iert! Te iert! Și visul îl deșir
Printre copacii noi, și verzi, și grei;
M-aleg pe mine dintre dumnezei.
Pe mama nu mai pot să o respir.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Dragul meu
are trup de biblie
străpunge în el
o zare
mâna lui Dumnezeu
îi înmulțește o floare
azi are în inimă
un cuib de cuc
o frunză vine înnebunită
să-i înverzească nuc
dragul meu
are trup de pentateuh
se îngrămădesc litere
să-l preschimbe în duh.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre Biblie? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Biblie, adresa este: