Poezii despre Dumnezeu și existență, pagina 3
Cum poate cineva...?
Acest gând îi este atribuit lui Voltaire:
Dacă Dumnezeu nu exista, omenirea L-ar fi inventat.
Eu găsesc mai mult adevăr în revers:
Dacă există într-adevăr Dumnezeu, atunci noi ar trebui să-L uităm,
să creștem oameni care vor face bine de dragul bunătății,
nu de teamă că vor fi pedepsiți pentru faptele lor rele.
Cum poate cineva da, cu inima curată, de pomană
unui om sărman când el crede, și are un interes să creadă,
că acolo sus, în cer, există un Dumnezeu care ține scorul,
care privește în jos și-l aprobă dând din cap?
poezie clasică de Henrik Pontoppidan din Per cel norocos, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limite
Am reușit să strivesc ochii lui Dumnezeu
Cu toate fântânile coborâte în ei,
Nu mai am limite, nici absolut
Pot să mă vând
Descreierat și absurd
Primului venit, celui întârziat
Fără ripostă, fără păcat,
Nu mai există pedeapsă,
Cuvânt să mângâie...
De sub talpă,
Dinții lui Dumnezeu
Mă sfâșie!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creatorul
Peste tot mă văd doar pe mine
Nu există om care să nu-mi semene
Și nici măcar un animal
Care să nu geamă cu glasul meu
Pe unde calc pământul se despică
Iar morții poartă chipul meu
Cerul și pământul, după mine au fost făcute
Soarele, luna și întreg universul
Mă urmărește cu mii de fețe ale mele...
Nu știu de unde și până unde
Această stranie și nebunească asemănare
Că doar sunt un simplu Dumnezeu
poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu ignor
nimeni n-a spus că Dumnezeu este femeie
și-atunci n-am să știu dacă în ochii lui există
acele lucruri mărunte care dau în dragoste
acei pantofi
toate acele ironii pe care nu le regreți niciodată
și-am să mai spun iar
și-atât
de-aproape!
poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea este o carte nescrisă
Iubirea este o carte nescrisă pe care poți s-o pui la piept sau în locul inimii; o scrii cu ceea ce îți lipsește cu ceea ce ai sperat, cu ceea ce te-a rănit, dar care se vindecă tot prin iubire. Nu trebuie să iubești numai pentru simplu fapt că și celălalt te iubește, iubești pentru a exista Și mâine e o zi în care răsăritul este parte a florilor: Dumnezeu a coborât până acolo, să-ți arate că neputința ta e doar o rană pricinuită de un vânt trecător.
poezie de Camelia Oprița din Jurnal, Cum pot sădi urmele tale în drumul vieții mele? (25 decembrie 2005)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!
Că tu exiști
Te urmăresc cu mintea și cu ochii
Și te cunosc și după mers și după rochii
De cum cobori din casă de pe scară,
În pas grăbit de blândă căprioară.
Te văd cum ocolești aleea mea cu plopii,
Îmi bate inima când te apropii,
Te-aștept cu zâmbet cald sau ochii triști
Și-I mulțumesc lui Dumnezeu că tu exiști.
Că ești încântătoare și divină,
Asemănându-te cu o antică regină,
Străluminând în mine-un gest străbun,
Să te ador și-n gest sublim, să mă supun!
poezie de Petre Gigea-Gorun din Cent poemes dʼamour
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul zilei
Hai să fim asemeni
Cu două stele căzătoare pe cerul zilei.
Să nu permitem nimănui să ne descopere frumusețea sublimă
Atunci când ținând de mână pe Dumnezeu
Ardem
Într-o existență sacră care sfidează,
Care depășește
Orice descriere a extazului
Și a iubirii.
poezie de Hafiz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce tristă e lumea în care trăiești!
Ce tristă e lumea în care trăiești
Când cerul nu plouă, deși tu iubești,
Când soarele arde și ultima frunză
Iar ție-ți îngheață cuvântul pe buză!
Ce triste sunt toate și gri și stinghere!
Demult ai uitat cum e gustul de miere
Și-albina tot cată nectarul în floare
Cum cată lumina, frumosul în zare!
Ce triști sunt și ochii și inima-i tristă
În lumea în care Dumnezeu nu există!
În lumea de clone și de surogate,
Ce tristă e viața, ce triste sunt toate!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sancturaniu
Iubito,
dacă Dumnezeu ar fi existat,
și-ar fi privit în ochii tăi,
ar fi lăsat Raiul în grija Satanei,
să se odihnească puțin
în irisul ce-ți descoperă sufletul
ca o apă de munte,
din care cu mult timp în urmă,
înainte să existăm,
Eros se cinstea
și își spăla sufletul,
când astăzi noi, cei care privim
eternitatea din larg,
împreună cu Sfânta Micime,
ne dăm seama
că lacrimile curg din munți
asemenea pâraielor din amintiri.
De ce aș fi lăsat întinderile
să se surpe între noi,
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa (martie 2010)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Despre cum am fost adusă din Africa în America
Toleranța pe care-am deprins-o eu, cea năvleagă,
În Africa Păgână-a ajutat sufletul meu negru să-înțeleagă
Că există un Dumnezeu, un Mântuitor și-o judecată:
Mai înainte n-auzisem de izbăvire, n-o căutasem niciodată.
Mulți privesc cu dispreț rasa noastră neagră,
"Culoarea lor e-o diabolică boia, iar ei sunt o plagă".
Amintiți-vă, Creștini, Cioroii, negri precum Cain,
Pot fi educați și călăuziți spre-un mai înalt destin.
* A fost primul autor afro-american al unei cărți de poezie.
După publicarea volumului respectiv a fost eliberată din sclavie.
poezie de Phillis Wheatley, 1753 1784, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Dumnezeu și existență, adresa este: