amant şi iubire

Frumuseţea

Frumoasă sunt, cum este un vis cioplit în stâncă
Şi sânii mei de care atâţia se striviră
Poeţilor o mută iubire le inspiră,
Materiei asemeni, eternă şi adâncă.

În larg azur ca sfinxul stau mândră şi ciudată;
Mi-i inima de gheaţă şi trupul cum sunt crinii;
Urăsc tot ce e zbucium tulburător de linii
Şi nu plâng niciodată şi nu râd niciodată.

Poeţii, pe vecie ursiţi făpturii mele,
Ca-n faţa unui templu cu mândri stâlpi senini,
Îşi vor petrece viaţa în studii lungi şi grele;

Căci am, ca să-i înduplec pe-aceşti amanţi blajini,
Oglinzi în care totul mult mai frumos se-aşterne:
Adâncii mei ochi limpezi, plini de lumini eterne.

sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celei mai iubite

Ne-am întâlnit, c-aşa a fost datul sorţii,
Să ne iubim acum, în pragul morţii.
Să ne iubim, nu să mimăm iubirea,
Să ne iubim cu toată dăruirea.

Nu vreau să fiu un nou amant pe lista ta,
Căci asta n-aş putea-o suporta.
Şi vreau să-ţi fiu iubit până la moarte,
Un altfel de iubit, cu totul mai aparte.

Mulţi doresc ca-n astă vieţuire
Inima să-ţi fie plină de iubire.
Harul Domnului să-ţi fie dat,
Iertat să-ţi fie orice păcat.

Este dat omului ca să iubească
Mulţi ani, aşa ca să trăiască.
Asta e dorinţa orişicui
Pe care-n viaţă vrei să ţi-o impui.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roua de pe flori

ne spune o poveste de a
mor (?!) dacă nu te văd
te văd dulce emoţie
talisman: un nufăr as
cu
ns în suflet adânc
ce mult înseamnă să rămâi
îndrăgostit şi roua ştie povestea
un
timp stai şi asculţi dramoleta
de amor pur ne
contrafăcut - inima plânge
o poveste ieftină, naivă pes
cu
ită dintr-o revistă de doi lei -
cât un covrig cu mac cu sare
pentru domnişoare puse pe plâns
părăsite de iubit logodnic soţ amant

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, steluţă, soră bună...

Tu, steluţă, soră bună,
Dă-mi o rază din cunună,
Cât un fir de borangic
Să-mi aflu de-un ibovnic.
Vezi cum clipa trece iute,
Iară vremea rea asmute
Baba-iarnă să-mi îngheţe
Doruri, vrere, frumuseţe.
Dar eu vreau încă o noapte
Să-i ofer tainice şoapte,
Mângâiere interzisă,
Dragoste pe buze scrisă.
Dă-mi o clipă de-ncântare,
Să port focuri în suflare,
Pe-al meu braţ, puiul să-l culc
Şi să-i cânt versuri cu tâlc.
În visare să-i pătrund
Al meu dor să îl ascund,
Să-l simt cald şi înrobit
Să mă satur de iubit.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amant

Din ceruri îmi făcea tingire
Şi piele de vital din nori,
din zorii zilei, amurgire,
cotorul verzei, napi cu flori,
vin din oţet şi-adeseori,
dintr-o purcea, moara de vânt,
din ştreang o jurubiţă, ori
din popa burduhos, un sfânt.

Aşa m-a înşelat iubirea –
De colo-colo dus de nas...
Nu-i om pe lume-n toată firea
Să nu fi dat (daca-ar fi tras
Ce-am tras la fiecare pas)
Şi ţoale şi-albituri, decât
Să fiu-aşa cum am rămas
Amantul singur şi-amărât.

poezie de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul fornicaţiei

Ţi-a ars concupiscenţa prinsoarea pubiană
în cea dintâia noapte a lunii lui april,
şi dezbrăcaţi de vise, chiar vântul din poiană
îşi arunca mânia spre-al nostru gând febril.

Ştergând sudoarea frunţii, te-apleci cu buza-ţi lungă
spre elixirul vieţii. Ca trasă prin arcuş
ai tremurat, iubito, cât toate, să-ţi ajungă
plăcerea de la vale şi până la urcuş.

Se ondulează apa în forme dulci de vampă,
şi norii, laolaltă, coboară – tu mă-ngâni,
când doar ce raza lunii se prăbuşeşte-n lampă
şi-ncepe recitalul cu strigăt din plămâni.

"Al tău, pe veci, «ibovnic» şi vârf de armonie",
am scris pe sânu-ţi moale c-o pastă alburie.

sonet de Ionuţ Popa (30 iunie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valsul frumuseţii

Hai să valsăm, IUBITE, în ritmul fericirii!
Ajunge cât am plâns de dorul împlinirii!...
Da, viaţa e frumoasă şi sufletul curat
Hai să valsăm, IUBITE, că nu e un păcat!...

Pe sunetele nopţii, în parcul adormit,
Ne-om prinde-ntr-o IUBIRE, ruptă din infinit...
Viorile celeste or luneca arcuşul,
Pe strune aşternând, când obosim, culcuşul...

Hai să trăim, IUBITE, în amintirea vieţii
Şi să plutim ca-n vis, în valsul frumuseţii!...
De lună mângâiaţi cu dor şi nenuntiţi,
Rămâne-vom amanţi şi-n zori de veci, IUBIŢI!

Privighetori geloase vor plânge-n glas de foc
Iubirile apuse, ce n-au avut noroc,
Şi dorurile stinse în şoapte nerostite
Vor fi-ngropate-n Ceruri...
Hai să valsăm, IUBITE!...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi fiu

Iubită blondă şi trufaşă,
Îmi pare că te ştiu din faşă...
Dar peste poate mi-e să ştiu,
Bunic să-ţi fiu? Amant să-ţi fiu?

Iubesc naiva-ţi nepăsare,
Mi-e-n cuget semn de întrebare...
Doar un oscior de mi-ai zvârli,
Căţel ţi-aş fi? Amant ţi-aş fi?

E de ajuns să-ţi simt parfumul,
Şi pieptul mi-l înneacă fumul,
Unui pârjol trandafiriu...
Stăpân să-ţi fiu? Amant să-ţi fiu?

M-am rătăcit în variante,
Sofisticate şi savante...
Pân-oi afla ce-i scris să fie,
Mă duc niţel... la puşcărie...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delir

Am febră, iubito, mă tem c-am să mor
Şi cine-ţi va spune poveştile seara
Şi cine şopti-ţi-va cuvinte de dor
În patul cel moale şi iarna şi vara?

Am febră, iubito, mă tem că mă duc,
Şi cine-o să-ţi mângâie părul şi sânii
Şi cine-o să-ţi pupe curbatul năsuc
La care mă-nchin ca la idoli păgânii?

Am febră, iubito, mă tem că dispar
Şi cine-o să-ţi bucure serile ochii
Şi cine-o să geamă, rupându-ţi, barbar,
Cu sete, şi ultimii nasturi la rochii?

Am febră, iubito, dispar în neant
Şi ştiu că-i retorică fraza cu cine,
Că nu-ţi va fi greu să-ţi găseşti un amant
Să-ţi stea la picioare mai mult decât mine.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nori

Nori violeţi,
cu părul vâlvoi.
Nori speriaţi,
de graba din noi.

Nor - lună, amanţi
în nopţile lungi.
Nori războinici,
ca oceanul în stânci.

Nori împrăştiaţi de vânt,
ca oamenii de frici.
Nori priviţi întins pe pământ,
printre iarbă şi furnici.

Nori visători,
ca emoţiile tinereţii.
Nori rozalii,
ca începutul vieţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!