Poezii despre cruce și noapte, pagina 3
Între două arce
Între două arce... zări de cer purtate,
te văd prins, iubite, între zi și noapte;
mâinile deschise către amândouă -
în văzduh de cruce trupu-ți plin de rouă.
Te văd prins, iubite, între zi și noapte,
blândă resemnare prin singurătate;
ochii tăi cu sete par că mie-mi plouă -
ah!... ce mai aversă'i roua dată-n două.
Blândă resemnare prin singurătate,
țin pe umeri cerul plin de apostate,
cearcănul meu fuge, mă trădează-mi pare,
vrea să-mi dau sfârșitul pe o 'mbrățișare.
Țin pe umeri cerul plin de apostate,
brațe ce sunt arce-n zări apropiate;
gleznele ce-ți prind... crucea mea de rouă,
blândă-i răzvrătirea dată pe din două.
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Champs d'honneur
Soldații nu mor de moarte bună niciodată;
Crucile marchează locul unde au căzut
Cruci de lemn pentru cei uciși fără judecată
Sunt înfipte peste fața lor acolo,-n lut.
Soldații înspăimântați fac salturi, tușesc, tresar...
Lumea bubuie, roșie ca sângele, neagră ca un drac;
Soldații respiră-n șanțuri un aer pestilențial,
Sufocându-se pe durata întregului atac.
***Poezia este rezultatul unei experiențe lui Hemingway, rănit de schija unui proiectil lansat de un mortier austriac în noapte de 8 iulie 1918. A scăpat cu viață pentru că un soldat italian care se afla în fața lui a primit lovitura mortală în plin. A fost, de altfel, primul american rănit în primul război mondial pe frontul italian; peste două săptămâni avea să împlinească 19 ani.
poezie clasică de Ernest Hemingway, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gazelul trăiniciei pietrei
Fulgi de păpădii când zboară,
Trezesc pietrele de moară;
Spicul vechi de grâu își lasă
Boabe-n pietre să răsară;
Cântec de cocoș, în noapte,
De cruci, piatra o separă
Și în pâinea ce se rupe
Este zâmbet de fecioară,
Că în piatră e Cuvântul
Care-n veci nu o să piară!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nopți la Zarcă
Șoapte putrede, nu voci,
Bezne înfiorătoare.
Ca-ntr-o baltă duhnitoare
Colcăim, bieți mormoloci.
Ce urși vin din peșteri reci
Și sub pașii grei ne calcă?
Dai un geamăt, strâmbi o falcă
Și adormi apoi pe veci.
Ca din haos, din abis,
Vântul sub zăbrele plânge;
Leșul lunii, plin de sânge,
Se rostogolește-n vis.
Stelele cu ochi de lup
Ies din văgăuni la pânde.
Haite de vampiri, flămânde,
Ne sug sângele din trup.
Ah, degeaba facem cruci
Să ne ocrotească Domnul,
Să nu ne mai fie somnul
Plin de șerpi și de năluci!
[...] Citește tot
poezie clasică de Ionel Zeană din Acești mari poeți mici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renaștere
Te trezești mereu în ochii altora,
pulsul pământului scade peste noapte.
Crucile se transformă în copaci,
cuiburi cu ouă de cuc printre ramuri.
Ceasul bate sub formă ocultă
în peretele de argilă aflat în gestațiune.
Regii treziți își caută slugile în jur,
tu doar papucii de cameră.
Faci referință directă la razele zeloase
ce provoacă crăpături în țărână.
Ierburi buimace și năbădăioase
urcă tocmai în vârful pietrelor funerare.
Cineva renaște, altcineva decedează,
păsări în pericol de extințiune.
poezie de Andrei Langa
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crucea
Doamne
tu
porti alaturi de mine
crucea mea
tu
ma ridici cand ma
prabusesc
tu
imi dai putere in
noaptea grea
tu
esti izvorul vietii
din care toate tasnesc
tu
esti lumina care-mi
arata calea prin bezna
tu
esti drumul spre
viata eterna.
poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prinderea crucii în miros de tămâie
Aripi de liliac atârnate de tavanul nopții
Șlefuiesc dinții pentru canaliile sorții.
Un dinte rămâne răsucit în venin,
Șarpele vieții ștrangulează nădejdea-n destin.
Neîmplinite rămân zborurile-n țipete stinse,
Iubirile de doruri s-aprinse.
În pragul verdeții netezite de noi
Cresc fulgere scăldate în ploi.
Crucea din deal își face o cruce
Mare cât cerul ce-n brațe o duce.
Domnul o prinde în miros de tămâie,
Un liliac, în cristelnița nopții, recită poezie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul
am scrijelit lemnul fierbinte
cu patima trupului
mă așteptai sub aripa crucii
cu o lumânare
suspinul tău plângea în noaptea tăcută
eram o amintire de o zi
o primăvară sosită prea devreme
o punte peste o lacrimă arzând
un strop de rouă în arșița lumii
un cuvânt la poarta sufletului
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O noapte în câmpie
Când soarele scapă vederii
Și peste câmp se lasă seară,
Vine vremea privegherii
Lângă claia de secară.
Așternut îți e pământul,
Plapumă, cer fără nori.
Îți faci cruce către Sfântul
Și dormi așa până-n zori.
O noapte de vară, trăită în câmpie,
Sub cer plin cu stele și lună argintie,
Înseamnă odihnă, înseamnă sănătate,
Înseamnă hărnicie și roade mai bogate.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru o doamnă
Noapte bună doamnă
azi a fost o zi
și mâine va fi toamnă
vor cade frunzele pe rând
și preoții le vor face slujbă
Noapte bună...
crucilor din rai
și mâine...
va fi azi mai bună
spunea un crainic în sutană
Noapte bună doamnă
frunzele aduc iar ploi
și este toamnă
spunea...
pământul din noroi
poezie de Vasile Tent
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre cruce și noapte, adresa este: