Poezii despre devenire și inimă, pagina 3
Mereu...
Mereu voi cânta dragostea ta,
Mereu o voi cânta, chiar și când ploaia mă va cuprinde,
Când bolțile reci, de sub ochiul de stea,
Vor alunga lumina, ce sta cuminte...
Nimicul va crede atunci c-a-nvins,
Că timpul n-a existat nicio secundă,
Că moartea a fost visul din vis
Dorit de particula devenită o undă!
Dar inima mea nu va-nceta
Să-și audă-n ecou valul de mare
Dragostea ta ce necontenit va cânta
Norilor ce se-adună în zare...
poezie de Alexandru Răduț din volumul de versuri Călători (2019)
Adăugat de Doina Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternul
Stele prelungite în seri de caolin
smalțul spart al lacrimii tale
amestecat cu mirosul de vin
din porțelanul inimii goale.
Ninge cu pulbere de venin
peste măruntaiele pietrei sfărmate
solii morții devin
cioburi de eternitate...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când un bărbat iubește o femeie
Când un bărbat iubește o femeie
firul ierbii
crește verde
mai cald și proaspăt
nici o talpă
nu l-ar călca
poate sărutul
care-și spală-n roua lui
cuvintele nesparte
la colț de suflet
ochiul tăcut
pândește
dansul sublim al unei gheișe
ah
ce n-aș da
ce n-aș da
să-l cunosc
să-l simt
să-i pot mângâia castitatea
ca toate femeile
[...] Citește tot
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 154
Zeul Amor dormea în iarba mare
Cu torța care-n inimi foc aprinde,
În timp ce nimfe, pururea fecioare,
Vin lângă el și una-n mână o prinde
Și-o ia cu ea - mândrețe de ființă -
Căci legiuni de inimi încălzise;
Și Generalul, ce sădea dorință,
Dormea când ea cu arma lui fugise.
Și torța într-un izvor o stinge bine,
Însă din foc el ia căldură vie,
Încât un loc de îmbăiat devine
Pentru bolnavi; dar mintea bine știe,
C-am fost și eu, crezând că lecuiește,
Dar focul din iubire nu-l răcește.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubește...
DRAGOSTE,
Ce barieră mă ține
Atât de departe de tine?
Aștept să te-ntâlnesc,
Dar...
Anotimpurile vin și se duc,
Tu nu apari,
Nu vrei să vii!
Zi de Zi,
Te-aștept în zadar.
Fără tine,
Inima mea,
Liniște, nu poate avea.
Dragoste,
Care ți-e locul secret,
Unde te- ascunzi?
Privesc în depărtare,
Devin deodată visătoare...
Cad frunzele,
Se reîntorc păsările
[...] Citește tot
poezie de Floarea Carbune (22 noiembrie 1948)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Logodna iubirii
În logodna iubirii îmi
văd chipul luminos.
Cristalele de pe față
devin diamante.
Puterea inimii și forța
dansează cu îngerii.
Mă las purtat de gând,
scăldat în ape line,
pe Gura Văii din Meieni,
când ceasul s-a oprit în loc...
odaia a rămas pustie!...
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul despărțirii
La orice despărțire murim câte puțin,
În inima iubită devii tot mai străin;
De fiecare dată pierzi câte-un pic din tine,
Iar zilele frumoase rămân tot mai puține.
Plecarea-i nostalgie, o tórtură, un chin,
E versul cel din urmă al unui drag poem,
În inima iubită murim câte puțin,
E-un cânt de-nmormântare, funebrul recviem,
La orice despărțire ți-e inima pustie,
Chiar dacă-i temporară sau e pentru vecie,
În inima iubită devii tot mai străin,
La orice despărțire murim câte puțin.
rondel de Edmond Haraucourt (1890), traducere de George Budoi
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cuceritorul cucerit
pentru Adriana
Am încălecat herghelii
de gânduri
Punând hățuri
sentimentelor mele
Și-am invadat o țară a minunilor
înarmat cu
dragoste ruptă din sufletul meu
Sperând că voi cuceri țara Iubirii.
Dar tu m-ai dezarmat cu
a ta pacifică dăruire
Punându -ți steag alb
în inima plină de dragoste
și pasiune dezarmându-mă!
Ai devenit cuceritorul inimii mele!
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E-atâta Noi
E-atâta Tu în viața mea,
Că Eul meu devine plin
De tot ce ești, dar tot aș vrea,
Să îmi mai dai măcar puțin
Și simt, bătăi de inimi spun,
Că și Tu știi că Eu îți sunt,
Iubirii noastre mă supun,
Precum o trestie în vânt
E-atâta Eu ce vreau să-ți dau,
Alunecând pe trupul tău,
E-atâta Tu ce vreau să iau,
Să vindec tot ce-mi face rău
E-atâta Noi când ne iubim
Îmbrățișați într-un târziu,
Vreau dragoste, etern să fim,
Tu să-mi fii Eu și Eu să-ți fiu
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În umbra copacului roșu
Lacrimi de patimă ating pământul
și pământul devine palid
în umbra copacului roșu,
ce-și întoarce rădăcinile din pricina furiei.
De ce-mi doresc mângâierea frunzelor
ce se lipesc de geamurile tale
rigide,
opace,
ca inima ta orbită de insomniile tuturor,
când sufletul meu plutește
peste tăcerile tale
și se sfărâmițează?
poezie de Viorela Codreanu Tiron din Vraj(B)a clipei (19 septembrie 2007)
Adăugat de Viorela Codreanu Tiron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre devenire și inimă, adresa este: