Poezii despre devenire și iubire, pagina 3
Iubirea, dar divin
Aud cum urcă în mine, o doină.
Vreau să prind trilul silabei rănite
și devin o rană, un cântec spre cer.
Sărut smerită mâna albită de zăpezile sufletului.
Mă doare doina zăpezii sufletului tău,
cum doare petala macului smulsă de vântul hain.
Și rog înaltele izvoare safire
să păzească liniștea sufletului însetat de iubire,
stând de strajă mereu la poarta inimii tale!
Te bucură, de roua iubirii divine,
lăsată sub bolta de inimi senine!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veninul
Stropește-mi inima cu dragoste,
Că e plină cu venin.
N-aș vrea să mă simt o pacoste,
dar îmi ești atât de străin..
Ai intrat în mine,
Si nu vrei ca să te scot,
Amintirea ta dulce devine,
O pată neagră, lipsită de zgomot.
Devii doar un biet trecător,
Distrus complet în secret,
De al meu venin dulce și nemuritor...
Care dorește un alt "tu" să-i fie poet,
În al meu suflet!
poezie de Valentina Asaftei
Adăugat de Valentina Asaftei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dintr-o dată iubita...
Dintr-o dată iubita amețită mi-a apărut la ușă.
A băut o cupa cu vin rubiniu și a stat lângă mine.
Privind și cuprinzând buclele ei
Fața mea a devenit toată ochi, iar ochii mei întru totul mâini.
poezie de Rumi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E-atâta Noi
E-atâta Tu în viața mea,
Că Eul meu devine plin
De tot ce ești, dar tot aș vrea,
Să îmi mai dai măcar puțin
Și simt, bătăi de inimi spun,
Că și Tu știi că Eu îți sunt,
Iubirii noastre mă supun,
Precum o trestie în vânt
E-atâta Eu ce vreau să-ți dau,
Alunecând pe trupul tău,
E-atâta Tu ce vreau să iau,
Să vindec tot ce-mi face rău
E-atâta Noi când ne iubim
Îmbrățișați într-un târziu,
Vreau dragoste, etern să fim,
Tu să-mi fii Eu și Eu să-ți fiu
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Unde-i dragoste puțină
Ies lacune la lumină
Care strigă: - "Vină! Vină!"
Și problemele domină...
Până acolo că culmină
Cu: -"Numai tu, tu iești devină!"
poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Elis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haita de pietre
Haita de pietre a încolțit-o
într-un inel prins în horă...
Iubito să știi
devii din secundă o oră
pe care-am trăit-o
cuprinsă-n cuprins
mâncându-ne de vii.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omor din culpă
Iartă-mă, iubite!
Ridicolă, dragostea mea
În lumea asta nebună
Spre ochii tăi se-nălța.
Mă iartă, c-am îndrăznit
Mâna să-ntind spre ființa ta.
În drumul acesta, trăznit
Sufletul iubirii-mpietrea.
Mă iartă că iarna e vară
Și vara mai ninge pe-aici
Și lasă pentru ultima oară
Să-ți gust zâmbetul gurii mici.
Să-l încrustez, amintire
În granitul ce am devenit
Să-mi fie mereu a iubire,
Lumină și vers și cuțit.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grădina iubirii noastre
Iubirea noastră a fost o grădină
În toată vastitatea ei,
Tu ai lăsat să se usuce
Corola florii,
Pentru a distruge sufletul
Și inima mea.
De aceea inima
mi-a devenit un deșert,
ce are nevoie de un strop
din dragostea ta.
De aceea se răspândește În lume
Strigătul meu de durere.
poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă în târg
Iată, fructele au fost culese,
Suflet, deprins a fi trist...
Spre grădini vinețite
Fug păsărele de iarnă.
Tarea iubire
Numai poetică a devenit.
Nu-i un motiv chiar să plângi.
Ți-amintești?!
În țară veneau visări
Din Orient.
Trecea vânzătorul
Cu panerul de cărți.
Ți-amintești?!
Ecouri scurte,
Și târgul brumat.
Monoton,
Împușcături de vânătoare.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire, tu mi-ai colorat gândurile și ritmurile
Iubire, tu mi-ai colorat gândurile și ritmurile
cu cele din urmă răsfrângeri ale măreției tale,
tu ai transfigurat viața mea prin frumusețea apropiată a morții.
Așa cum apusul de soare lasă să întrezărim puțin
din paradis,
tu mi-ai schimbat suferința în extaz suprem.
Prin vraja ta, Iubire,
viața și moartea au devenit pentru mine
o singură nemărginită uimire!
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Petale pe cenușă, traducere de George Popa
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre devenire și iubire, adresa este: