devenire şi politică

Cerere de brevet

eu nepoetul
domiciliat într-o himeră
vreau un brevet de invenţie.

plecând de la premisa că mai toate cuvintele noastre sunt seci,
deformate şi fără valoare substanţială,
am creat "procedeul de remodelare a cuvintelor cu ajutorul nanogândurilor"
aceasta este invenţia şi voi descrie cum functionează.
dar, partea cea mai importantă, modul de fabricare a sprayului
rămâne secret până la finalizarea procesului de brevetare.

iau un cuvânt, oricare, de exemplu iubire,
şi-l fixez între două inimi ostile
îi administrez un puff din spray-ul cu nanogânduri
şi după cum vedeţi, cuvântul se schimbă la faţă
modelat de culoare, feromoni, surâs, salivă
redevenind cu totul şi cu totul altul sau altceva.

am să iau de exemplu cuvantul ură,
pe care-l prind între două resentimente

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Costel Macovei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e silă

Mi-e silă de scena noastră politică,
Instituţii perverse c-o mină satirică
Ce au grijă de mersul ţării, oricând,
Şi te penetrează adânc şi râzând.

Mi-e silă groaznică de televiziuni,
Care manipulează lumea cu minciuni
Nu au bun simţ, nici repere morale,
Vor doar audienţă şi multe parale.

Mi-e silă de preoţi, şcoli şi spitale,
De mahalalele astea prea murdare,
Mi-e silă, prea silă de oamenii toţi,
Cei ce se cred stapâni şi mafioţi.

Mi-e silă de bastonul unui jandarm
Ce intâi te bate şi te invită la calm,
Mi-e silă de BMW-urile astea 'top class',
Din care te priveşte superior un gras.

[...] Citeşte tot

poezie de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou de disperare

Trăim într-o lume (ciudat) nedialectică,
Sfâşiată de eruptive antagonisme radicale;
Pâlnia sorţii ne toarnă umbre fără frică,
Sufletele se zbat în suferinţe capitale.

Prin valul tot mai tulbure-al vieţii ce pare
O lacrimă mult prea sărată care clocoteşte,
Ordinea lumii e-o sclerozată întruchipare
A suferinţei ce existenţa ne-o vămuieşte.

Dinţii hulpavi ronţăie-n temelia vieţii,
Copiii lumii decontează o viaţă decadentă,
Bursa neagră s-a premutarisit în intersecţii,
Evoluţia pe scara degradării este inerentă.

În politica aservită, azi, se complac
Oameni fără caracter sau repetenţi.
Ei fac şi regula şi jocul, după bunul plac;
N-au cum să fie drepţi şi transparenţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile cameleon

timp faleze pietriş toate pictate
în pântec de oraş
deschizi uşa cazinoului şi vezi oameni care beau
iar aura norocului se dezbracă de sofisme
cu tocuri de egretă femeia din colţ numără rămăşiţele nopţii
sau adaugă încă un conţinut în povestea cu mirt

sentimentul că ploile vor ucide furnici nu mai există
doar o masă amorfă de ciment gata să se prăbuşească fără unde seismice
doar unde radio prin care poţi auzi porta-vocea realităţii
se schimbă şefii politici cad structuri ale statului se pune bază într-un om atât de singur încât îşi înghite chitul

de peste tot din oraşul dement pluvial
auzi maşinăria de rumegat despre schimbarile cameleonilor politici
nimeni nu intelege de ce un magistrat #nupoateajungepresedinte
când a ţesut pânza de păianjen a existenţei
şi precum Calypso i-a transformat pe toţi în porci captivi
iar azi-ul a devenit bastard
singura opţiune fiind un deadline pentru mâine

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn

S-a sfârşit cum s-a sfârşit şi-al doilea război mondial,
Fără să se fi decis învingătorul ideal
Care să întindă mâna învinsului plecat, spăşit
Să recunoască deschis că amândoi au greşit
Când au cerut mulţimilor să-mbrace haina ostăşească
Şi cu armele în mâini o rezolvare să găsească
Problemelor în litigiu cu mijloace militare,
Limitate la principiul din noi doi care pe care,
În loc să stea la Masa Verde pentru pace justă, dreaptă
Pe care cu-nfrigurare omenirea o aşteaptă.
A dat însă curios învingători dezbinaţi
Constituiţi în lagăre cu învinşii combinaţi
Fiecare căutând să impună pacea lui,
Singura-n stare să pună stavilă războiului.

*

După patruzeci de ani de discuţii fără rost
Primejdia a rămas mai mare decât a fost
Că tot căutând soluţii în problema dezarmării

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pluguşorul anului

Aho, aho, copii şi fraţi...
Timpul trece şi voi staţi
Anul nou de-acum vine
Şi noi suntem cu suspine.
Staţi puţin şi nu mânaţi,
Pe politicieni nu-i uitaţi
Care-au făcut din România
O ţară soră cu sărăcia.
Cuvântul mi-ascultaţi
Deloc nu vă supăraţi,
Să vă spun o realitate
Ce ne bântuie... din păcate.
Timp de 27 de ani
Am fost conduşi de golani
Unde la ei democraţia
Este egală, rudă cu hoţia.
Ne-au furat, ne-au tot furat,
Dar tot pe ei noi i-am votat.
Suntem morţi de foame,
În fiecare zi trăim drame.

[...] Citeşte tot

poezie de Alina-Georgiana Drosu (28 decembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insul cu tupeu

La modă este insul cu tupeu,-
Tot mai mulţi se pliază pe tipar.
De la opincă la parlamentar,
Din te miri ce, zici că-i calci pe bombeu.

Şi claxonează tâmpi dintr-un bemveu,
Ori politician, ori beizadea,
Luând un biet bătrân în zeflemea,
Privindu-l strâmb, ca pe-ultimul pigmeu.

Nici nu i-a dat pe-obraz primul tuleu,
Că ia un aer atotştiutor,
Ce văd c-a devenit molipsitor,
Deşi-i e mintea goală ca un pneu.

Din întâmplare dacă-i în troleu
Şi nu-i loc liber, n-o să ţi-l dea el.
Încearcă să ai nervii de oţel,
Că mai e pân' la capăt de traseu!

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catârul candidat

Catârul, după ce furase,
Prin acte false, şase case,
Ajuns, din pură întâmplare,
În sat un preşedinte mare,
A vrut, la mijloc de mandat,
Să se anunţe candidat
La funcţia aceasta-n care
Avea confort sporit, se pare.
Prileju-a fost o condamnare
A armăsarului, şef mare
Peste-un partid majoritar,
Ce guverna în sat cu har.
Dar cucuveaua-procuror,
Clocise un dosar de zor,
Ca el să fie condamnat
Pentr-un delict de ea visat.
Şi reuşi-n primă instanţă,
Încât catârul, cu prestanţă
Strigase fericit, spre toţi,
Că numai caii-s nişte hoţi,

[...] Citeşte tot

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideea de bază

Îmi place să joc cuvintele pe degete.
Să înot printre cuvinte cu dublu înţeles.
Să-mi exprim dezamăgirile, durerea, prin punctul ce îl pun pe i.
Iar prin virgula să clarific sensul şi totodată să elimin ambiguităţile.
Viciul de care sunt vinovat, este acela de a fi un veşnic visător.
Deşi uneori mi s-a spus ca sunt mai din "topor"
Să extrag frumosul din mocirla şi sublimul din grotesc.
Să simt, pur şi simplu ca iubesc timpul în care trăiesc.
Visez la o lume mai frumoasă, fără sărăcie şi corupţie.
O lume simplă, "musai" populată doar cu oameni modeşti şi buni.
Sufletul omului devenind astfel mai puternic şi frumos, prin simpla dăruire.
Opusul acestuia fiind omul meschin, a cărui răutate se vede pe chip, gesturi şi în a sa privire.
De nenumărate ori mă întreb, este un păcat să fiu un continuu visător?
Sau în timpul acesta neologic, sunt doar un simplu trecător?
Prezentul sau viaţa aceasta, mă va transforma într-un jucător abil?
Sau totul va rămâne veşnic gargară ieftină, un "kitsch"mascat subtil.
Voi fi oare un jucător în lumea asta crudă, ce va avea vreodată ceva util de zis?
Asa cum diamantul devine mai preţios de abia după ce a fost şlefuit.
Greul se depăşeşte doar prin perseverenta şi nimic în viaţa nu se obţine gratuit.
Nu trebuie sa renunţăm la lupta, atunci când drepturi fundamentale ne sunt lezate.

[...] Citeşte tot

poezie de Romulus Rapcea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul votantului veşnic păcălit (în amfibrah)

Nu-i tobă de carte, dar bun e de plisc
Şi fără ca lumea să-i simtă hoţia
Profită că-n ţară e mare prostia
Şi-ajunge alesul pe-naltul său pisc.

Votantul credul, stimulat şi de fisc
Îşi pune ştampila, făcând nebunia
Să-i dea iar puterea, şi-astfel România
Devine o ţară cu-nalt grad de risc.

Apoi cu belciugul ce-l are în nas,
Dar mândru de faptul că e suveran
Zadarnic încearcă să prindă iar glas

Strigându-i că ţara o duce-n Infern:
Doar el l-a votat să devină etern
Pe omul politic mereu mitoman.

sonet de Mihai Haivas
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!