Poezii despre existență și inventatori, pagina 3
* * *
Cavalerul are dreptate, disprețuiește cultura,
de la Moise la Michelangelo, nimeni nu-i spune nimic,
un trandafir, acolo, un trubadur ucis,
imaginea trezirii amintește de Lazăr sculat din morți.
Priveam adeseori întunericul, el mormăia ca ursul,
dar punctele de aur nu dispar, ele sunt fericirea.
Fost boschetar, am ajuns cardinal, apoi scarabeu,
acum simplu poet, inventez ce vreau eu,
prietenii se cam feresc de mine,
poezia nu ajută la nimic, ea însăși este pe moarte,
femeia c-un ulcior pe umăr nu mai există.
Iar viața seamănă cu iarba, gândește.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te duci, copilărie...
Motto:
Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil,
Aș da orice pe lume să redevin copil.
Zburdam prin curtea plină cu rațe și găini
Trăiau pe-atunci părinții și rude și vecini,
Mi le-ai luat pe toate și-o lacrimă îmi storci,
Te duci, copilărie, și nu te mai întorci.
Nu mai există basme, nici eu nu mai exist,
Balaurul e șmecher, iar Făt Frumos e trist,
S-au inventat claxoane, adio zurgălăi,
Te duci, copilărie, cu toți eroii tăi.
Un prof ce ne-nvățase cum să plantăm stejari,
A defrișat pădurea vânzând-o pe dolari,
Cu cât urcăm în vârstă ne suntem mai străini,
Te duci, copilărie, și devenim haini.
Bunica și bunicul ce mă-nveleau cântând,
[...] Citește tot
poezie de Radu Pietreanu
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Discurs pentru iubire
am crezut mereu în dragostea universală
că toate ființele au nevoie de grija divină
știu că lumea se înalță pe albastră spirală
că ploaia e sfântă și ne spală de vină
rugăciunea e un exercițiu al iubirii mele
mă rog să fie pace pe pământ ca în cer
să piară bolile tristeți gânduri rebele
armonii să dăinuie în oricare ungher
nu există adâncime în iubire fără sacrificiu
uneori este nevoie de renunțare profundă
este nevoie să inventăm câte un artificiu
detașați de orgolii secundă cu secundă
freamătă intens în mine mănunchiuri de raze
flori de lumină cuminți se așează în fraze
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă nu ai exista
Dacă nu ai exista,
N-aș avea pe veci lumină,
N-aș putea fi umbra ta
Sub făptura-ți cea divină.
Nu m-aș mai putea ruga -
Ce ar fi rugile mele
Când nu te-ai adăuga
Cerului pustiu de stele?
Oare cum te-aș inventa
Cum aș pune-n tine viață
Să te pot îmbrățișa?
Mă ating fiori de gheață...
Nu te-aș plămădi din lut
Înmuiat cu stropi de rouă,
Poate-ai fi un trup tăcut,
Primul dintr-o lume nouă,
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (12 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Retorica fiilor risipitori (sau cine mai suntem)
nu ziua aceea era potrivită s-o azvârlim pe fereastră
vandalizând aerul cu iminența unei recuperări imposibile
dacă ne-ar fi avertizat cineva că fiecare despărțire va transgresa perdele/ ziduri
inutilă ca un glob de crăciun/ pentru care nu mai există niciun brad
adevărată ca bipolaritatea unui înger/ când nu-și ia medicamentele la timp
dacă ne-ar fi spus cineva că vom scăpa din accidente de avion
de mașină
din accidente vasculare
și nu scăpăm
din trecutul reverberat în maneta ce schimbă vitezele vieții
altfel ar fi fost viața noastră acum
fără transfuzii de ozon
ne tratăm cu electroșocurile întârzierilor de-acasă
aproape rușinați că ne-am iubit cândva
nu putem inventa refugii între două tramvaie spre cer
cu bagajele noastre etichetate cu pantofii noștri ce mușcă din călcâie
noi
cine mai suntem
[...] Citește tot
poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii care nu se văd
Ochii care nu se văd, se inventează,
Iubito, nu mă considera un copil prost,
Iubirea noastră nu s-a stins, ea nu încape
Într-o glastră smălțuită, nu încape în Univers,
nici în plânsul de miel al unui vers,
iubirea noastră nu există, ca și poezia,
ea este transcendentală, ce nu se naște,
nu moare, chipul meu seamănă cu cel al lui El Greco,
mă retrag în timp și spațiu, cuvintele pot fi aripi, ghiulele,
minciunele, subapreciezi, oare, miezul chestiunii?
Eu nu mă îmbăt cu complemente, lichioruri, mente,
Unele drumuri se întretaie, vin tâlharii și te despoaie,
Dar eu păstrez icoana, eu cred,
Am un suflet de ied.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un semn
pământul s-a mutat de sub picioare
într-un colț prăvălit susținut de cârjele nopții
învelișul meu de toamnă a lăsat nevăzutul în orbite
împreună cu o parte din conturul tău
cernut prin verticale bezne
imagini răsturnate navighează căutând echilibru platonic
între armonie și haos
selecția de priviri și gesturi
inventează o direcție comună
încercând o stare de închegare cu luciri de lumină
în timp ce demonii trec prin pereții nopții
dizolvând piatra solubilă
sfâșiind cuvintele pîn' la sfert
rotund și calculat timpul îmi azvârle o cifră
fără început și fără sfârșit
iar ultima silabă
ca o frunză cu dinți
[...] Citește tot
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păzește-mă
Dă-mi liniște si-ncuie ușa,
vreau să te știu păzindu-mă
de tot dezastrul lumii.
E parcă un țipăt universal,
iar oamenii nu mai cunosc
sensul bun al cuvintelor.
Sună timpul neiertător
și zgomotul e infernal
în miezul crud al existenței.
Nerușinarea umblă năucă, goală și severă
prin mădularele uzate
ale omenirii.
Să evadăm departe, în altă lume,
acolo inventăm anotimpuri
din vârstele noastre la adăpostul iubirii.
[...] Citește tot
poezie de Lusiana Drăgușin (23 februarie 2013)
Adăugat de Lusiana Drăgușin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Născut din lacrimile tale
Și chiar de nu aș fi deloc,
Aș apărea din suferință,
Să intru-n al iubirii joc,
Născându-mă dintr-o dorință
Deși nu știi, mă chemi mereu,
Ți-e dorul strigăt către mine,
Eu te aud în visul meu
Și imediat alerg spre tine
Oftatul tău străbate mări
Prin galaxii și universuri,
Deschide-o cale peste zări,
În care îți apar prin versuri
Și chiar de nu m-ai aștepta,
Am să te mângâi pe cu seară,
Când tandru îți voi recita,
Poeme pentru prima oară
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am uitat să trăiesc
motto:
"Atunci când am încetat să mai fim copii, înseamnă că deja am murit." -
Constantin Brâncuși
înviorată de limpezimea apei,
îmi oglindesc chipul în fântâna
satului, întorcându-mă într-o lume,
unde sunt iarăși copil între copii.
mereu creativi, inventăm reguli.
adesea, ne certăm, supărarea
nu prinde viață, reîncepem
jocul cu aceeași vigoare.
mai târziu, am uitat să trăiesc.
tristețea, furia, îndoiala, cândva, ploi
scurte de vară, nu mai trec atât de ușor.
mă îndepărtez de evenimente
iar curgerea vremii mă ajută să văd cum
[...] Citește tot
poezie de Rodica Dascălu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre existență și inventatori, adresa este: