Poezii despre ghinion, pagina 3
Răni pentru templul meu
Totuși nu mă sinucid
prea-i de tot urât în lume
îmi voi pune rana-n zid
templul meu să o consume
N-o mai fi urât în lume
moartea își cam bate joc
viața se ține de glume
nenorocul de noroc
Moartea să nu-și bată joc
îmi pun viața iată-n zid
la cuvinte le dau foc
poate astea mă ucid
Și cum e urât în lume
îi dau morții un alt nume
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 noiembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lungă noapte scandinavă
Lungă noapte scandinavă,
Luminând în fulgi de nea,
Cu Neptun, aprins de slavă,
Ca de dragoste o stea,
Mi-ai strâns dorul și iubirea,
În priveghi de vreme calmă,
Ca să-mi văd nemărginirea,
Nenorocului în palmă,
Ca să strig în lumea toată,
Doamne sfinte, ține-mă,
Că iubire-adevărată,
Nu mai am la inimă!...
poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet de toamnă
M-ai întrebat cu ochii tăi limpezi de cristal:
"Iubitul meu cel straniu ce daruri îmi găsește?"
- Iubito, taci! Ți-aș spune că inima-mi dorește
Candoarea ce-avusese străvechiul animal!
Tu, care-mi legeni somnul cu mângâieri ușoare,
Să nu știi niciodată cumplitu-mi nenoroc,
Nici taina scrisă-n mine cu litere de foc!
De patimă mi-e silă și orice gând mă doare...
Să ne iubim cuminte. Amorul stă la pândă
Și, nevăzut, țintește cu arcul lui fatal.
O, îi cunosc prea bine eternul arsenal:
Rușine, furii, crimă... O, mărgărită blândă,
Suntem două amurguri de toamnă ostenită,
O, tu, atât de albă și rece Mărgărită!
sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Al. Hodoș
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem
Recheamă clepsidra, rătăcită prin nisip,
Și adu-o timpului să scrie- al meu poem,
Cu lacrimi din al stropilor imens,
Neînceput, neconvertit și nici boem.
Vorbește-i ceasului despre iubirea noastră
Și cere rătăcirii iertăciune,
Să simți nisipul cum te frige, parcă,
Și-ai vrea să crezi, că toate-s o minune.
Sorbește-mă din cupa nesfîrșită-
Clepsidră, ce e de tăcut mister,
Pătrunde-mă cu șoapta nerostită,
Să zuruie nisipul efemer.
Și cînd Poemul va fi pe sfîrșite,
Să-l prinzi c-o floare-busuioc,
Să-l recitim în clipe fericite
Și să uităm de timp și nenoroc.
poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deja-vu în oglindă
De când ne jucam de-a v-ați ascunselea
prin viața ta
am rămas în oglindă
o rază prăfoasă
răspunsul tău ecolalic
nu-ți scoate piroanele
vorbite
din crucea pentru doi
nu le scoate
îți vor rugini carnea și oasele
nu le arunca în oglindă
țăndări
se va sparge în ghinioane fără formă
pe margini cu roșu de mine
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot pe tine...
Când zâmbești, zâmbesc și eu.
Când ești tristă, plâng mereu.
Când greșești, te înțeleg
Și tot pe tine te aleg.
Când m-ajuți, îți mulțumesc.
Când mă cerți, înebunesc.
Când îmi ceri, eu îți ofer
Și tot pe tine te prefer.
Când ești speriată, te alint.
Când mă-ntrebi, nu te mint.
Când crezi că uit, îmi amintesc
Și tot pe tine te doresc.
Când îmi șoptești, te ascult.
Când nu-ți ajunge, aduc mai mult.
Când nu ai, eu îți fac
Și tot pe tine eu te plac.
[...] Citește tot
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Sonet diliu
caut sensuri deziubirii
lumilor pe contrasens
răsucit în abur dens
acel strop din legea firii
c-am avut noroc un car
la oricare ghinion
cât mă cred un zeu mignon
doldora de șui habar
iute se prelinge stropul
limba amorțește hâd
ștergând cerul gol cu mopul
și de ce ar fi diliu
un sonet unde nu râd
nu pot pentru ca să știu
sonet de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără primăvară
Nu cred că vine primăvara,
N-ar mai avea de ce veni,
Tăcerea este doar povara,
Ce ne pândește zi de zi.
Nu cred că am să-ți spun vreodată
De așteptări fără sfârșit,
S-a destrămat poema toată
Și n-ai să știi cât te-am iubit.
Neșansa are-un singur drum,
Mă cheamă câteodată seara,
Când străzile sunt nori de fum,
Nu cred că vine primăvara.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe câmpurile Flandrei
Vara, în Flandra, maci roșii precum focul
Printre mii de cruci obrazul își întorcu-l,
Veghindu-ne somnul greu, de plumb, sub glie;
Deși pe cer vesel cântă-o ciocârlie,
Sub bombe n-o auzim, n-avem norocul.
Suntem cei Morți. Mai ieri, nu sosise-încă sorocul.
Vedeam soarele-n zori, înflorind ca siminocul;
Iubeam, eram iubiți azi în lut ne-am găsit locul
Pe câmpurile Flandrei.
Preia tu lupta noastră, dar nu și nenorocul:
Căzând, spre tine noi aruncăm zălogul
Luminii, torța-i la tine-acum, păstrează-o vie.
Rămâi sub jurământ cu noi, altfel în vecie
Nu vom avea somn cât maci ne-or scrie epilogul
Pe câmpurile Flandrei.
poezie de John McCrae, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre dimineață
În lumea asta nu e loc de îngeri!
Aici dorm scaunele cu spătarul pe masă.
Aici sobele pe fumuri intră în casă.
De îngeri nu e loc aici
când stingi apă cu noroc
ghinion stropit în jar
dacă îngeri mai găsești
strânși cu toții la un loc
prefăcuți în lăutar.
Nu! de aripi nu e loc
de podea să le pocnești
Noi? Le-am aruncat în foc
Moarteo! Hai să ne trăiești!!!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre ghinion? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ghinion, adresa este: