Poezii despre ghinion și viață, pagina 3
Nu-i loc...
Un orb destin ne-a frânt câte-o aripă,
Dar tu m-ai prins în brațe, cu ultime puteri;
Eu am uitat durerea pentru-o clipă,
Mi-ai alungat cu ochii, toți norii efeneri!
Noi împreună, avem două aripi;
Suficiente pentr-un singur zbor,
Departe de urgie și de patimi,
Un pescăruș, pe mare, călător.
Pe pământ nu-i loc de iubirea noastră?
În cerul blând e spațiu infinit;
Vom învinge nemărginirea-albastră,
Și-om deveni doar unul, la zenit!
De suntem condamnați la despărțire,
Un zbor ne va salva de nenoroc,
Noi nu putem trăi fără iubire,
Ne vom iubi în cer, aici nu-i loc!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nenoroc
Mă voi cruța de îndoieli
și voi fi mândru, ca atare,
că am scăpat de bănuieli
ce mă pot duce la pierzare.
Nu mi-aș dori să eșuez
sau să refuz realitatea,
ci-n viață să perseverez
având drept țel doar calitatea.
Dar ce mă doare cel mai rău
și-mi trece, prin destin, cărare,
mi-e dreptul de-a nu fi al tău,
făcând durerea tot mai mare.
Destinul tragic, străveziu,
pecetlui dragostea noastră,
și obosit, la ceas târziu,
sfârși topind iubirea castă.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternitate de-o secundă
Secunde de ghinion, liniște și gălăgie,
Ori de eșec, succes sau șansă,
Surprinse uneori de a vieții nebunie,
Sau zdrobite de gândurile ce apasă,
Sunt doar secunde cu miere sau venin,
Uneori ca zâmbetul de scurte,
Ca secunda când zâmbești unui străin,
Ce mai ieri sărutarea știa să ți-o asculte.
O eternitate durează secundele,
Ce te fac să vizualizezi,
Anii ce au dispărut ca undele,
Mai ieri erai tot și azi nu mai contezi.
Și suferința e la fel de trecătoare,
O secundă durează să te ridici,
Și începi să uiți cât de tare doare,
Iar rănile deschise se prefac în cicatrici.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (noiembrie 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai târziu
Mai bine mai târziu decât deloc
Să afli gustul dulce-al împlinirii.
Aproape de soroc - ce nenoroc
Să fii în coada listei omenirii!
Sunt unii mai grăbiți la rezultat
Ce-aleargă explorând o șansă nouă,
Iar alții, însă, nu l-au mai aflat
Și-au pus pe piept mâinile amândouă.
Nu ești nici norocos dar nici perdant
Să fii printre acei loviți de soartă,
Prinzându-ți in extremis post vacant
Atunci când așteptarea-ți era moartă.
Așa vei defini cum ar fi fost
De nu-ți lua prea mult timpul simbrie
Și cât ai fi trăit de fără rost
De n-ar fi fost măcar târziu... să fie.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu ne furați copilăria, oameni...
Nu ne furați copilăria, oameni...
Nu ne furați copilăria,
Chipuri încruntate cu suflet de statui,
Ce râsul nu-l cunoașteți
Și zâmbetul vi s-a uscat pe buze,
Ca iarba arsă pe câmpii
Și nu-l aveți, decât pentru capricii ieftine, amăgitoare,
Iar viața caier încâlcit de timp, necurat petreceți,
Cu fețe duble, ascunse între murdari pereți.
Nu suntem noi copiii vina neșanselor voastre oameni, părinți...
Venim pe lume nevinovați, pentru a fii fericiți
Și deseori ajungem victime sigure,
Mofturilor voastre bolnave.
Copii nerecunoscuți sau pe viață batjocoriți.
Nu pricepeți oare, războiul
Ce în mințile noastre confuze stârniți?
Nu ne furați copilăria, oameni răi,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (1 iunie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem pentru Elfida și Tanța (din Centrul de dializă Fresenius NephroCare Constanța)
Tot încerc în dializă
să nu produc iar vreo criză,
să nu intru-n fibrilații
și să creez palpitații
că Elfida și cu Tanța
n-ar vrea să-mi strice vacanța
cât timp mă aflu-n Constanța,
ci doresc să mă simt bine
în mediul ce îmi convine:
voie bună, rodnicie,
pace și prietenie,
peste tot noi vrem să fie
zâmbete și armonie,
ce rost are supărarea
să ne-nvolbure ca marea,
tristețea nu-și face loc
să prezică nenoroc,
noi doar râdem și glumim
că vrem să ne veselim,
nu avem mai multe vieți
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am învățat ca să renunț la mine...
- Sunteți pe zi ce trece mai penibili!
- De ce nu ați făcut-o pân' acum?!
Și ați ascuns chiar martorii posibili,
Să nu-mi arate-n viață al meu drum.
- M-ați exilat în conștiința firii!
Și ați uitat chiar cheia unde-ați pus.
Ieri, mâine, azi. E vremea reunirii!
Și implicit al vostru crunt apus.
- Prezent sau viitor îl voi trăi!
(nu pot să spun, trecut că l-am trăit!).
- Ca singur suflet care va voi!
Să vândă chiar iubire-n infinit.
- Voi nu vedeți c-aceasta joacă feste?!
Vă caliciți chiar și la sfânta pâine.
- În viața voastră nenorocul este!
Un viitor ce-l așteptați de mâine.
[...] Citește tot
poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire îndoliată
De ce te-ascunzi mereu în nopți de necuvinte
Călcând în vechi hârtoape de-nsingurate ciute,
Te-neci în ploi amare, uitând de cele sfinte
Și inimii-i zidești altar din lacrimi mute?
Știu că s-a rupt șiragul cu vise nenuntite,
Iar pentru tine mâine este același ieri,
Că zei păgâni au frânt al zorilor ursite,
Și-au anulat povestea doritei primăveri.
Alergi fără de noimă prin stepe de-ntuneric,
Deși sobor de îngeri la poarta ta veghează,
Te-nstrăinezi de viață și sub blestem himeric,
Golgote de neliniști iubirea-ți îndoliază.
Cohorte de neșanse te urmăresc perfide,
Iar ochii înspre cer prea rar îi mai ridici,
Îți pare că-i târziu, dar poți oricând decide
Să treci de purgatoriu la far de licurici.
[...] Citește tot
poezie de Ines Vanda Popa (20 august 2014)
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dreptul pușcăriașului
Jugul anilor pe care i-am petrecut în pușcărie
Nu ne acordă drepturi: nu ni se cuvine nimic.
Nici loc în amvoane. Nici în strane. Nici glorie.
Nici putere. Nici aură de sfinți.
Nici drept la memorialistică, astfel se evită oboseala pricinuită
De plângerile noastre decolorate, sâcâitoare ca o durere de dinți,
Și pentru ca armatele de tineri să poată călări acum viața
Pe calea bătătorită de noi pentru ei.
Toate vor merge cum vor merge. N-are rost
Să trasezi urma roții în avans.
Un grăunte interior iluminat și suferind:
Ar putea, pentru orice situație, fi singura noastră recompensă,
Cea mai prețioasă nestemată dintre nestematele pământului.
Și, atunci, pentru a o duce neîntinată acasă,
Permite-le drepturilor noastre fantomatice să fie cel puțin:
Dreptul nemărturisit la o revanșă echitabilă.
Există un număr. Infinit de lung,
Comprehensibil numai chinezilor și rușilor,
Toți cei căzuți, exterminați, fără vină și fără probe:
[...] Citește tot
poezie clasică de Aleksandr Soljenițîn, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea să-ți spun...
aș vrea să-ți spun secretul toamnei,
e arămiu și plin de flori,
e plin de amintirile iubirii,
e plin de cei rămași, ca noi
rămân în toamnă doar copacii,
ce au avut și au puțin noroc,
aceștia plâng din când în când pe alții,
ce-au dispărut răpiți de nenoroc
se cerne cerul peste frunze,
încet cu albul sclipitor,
copacii goi mai tremură în muget,
trosnesc în ramuri, singuri, goi
aș vrea să-ți spun secretul iernii,
dar nu îl știu căci încă nu-l pătrund,
știu doar atât că tainic gerul,
ne fură viața coborându-ne-n pământ
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ghinion și viață, adresa este: