Poezii despre ghinion și viață
poezii despre ghinion și viață.
Când nenorocul te supune, adăpostește-te-n răbdare.
Așa-i cu-adevărat cuminte să facă-n viață fiecare.
Biet robul nu se tânguiască: după prea bine vine-amarul,
Iar noaptea nu-și va ține veșnic deasupra lumilor izarul.
catren din O mie și una de nopți
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maimuțoiul Schadenfreude
L-am descoperit pe Dumnezeu, copil fiind; apoi ca soldat,
ca soț, ca tată, iar acum când mă apropii
de sfârșitul unei vieți în junglă... nu Darwin,
ci Dumnezeu
îmi liniștește cea mai adâncă și primitivă teamă.
Copil fiind îmi plăcea să merg la pescuit după o ploaie de vară
pentru a prinde cel mai mare curcubeu...
*Schadenfreude bucurie simțită la necazul sau ghinionul altuia.
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reflecții
Moartea asta mă condamnă,
la viață și nenoroc,
să renasc din nou în toamnă,
primăverii făcând loc.
Ciclic ea mă amețește
cu cireșe și gutui.
Doar mirosul de tămâie
îi va pune pofta-n cui!
Moartea asta mă consumă
ca pe-un vers rebel, temut.
Viața-mi devine postumă
dintr-un ordin de demult.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Răni pentru templul meu
Totuși nu mă sinucid
prea-i de tot urât în lume
îmi voi pune rana-n zid
templul meu să o consume
N-o mai fi urât în lume
moartea își cam bate joc
viața se ține de glume
nenorocul de noroc
Moartea să nu-și bată joc
îmi pun viața iată-n zid
la cuvinte le dau foc
poate astea mă ucid
Și cum e urât în lume
îi dau morții un alt nume
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 noiembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deja-vu în oglindă
De când ne jucam de-a v-ați ascunselea
prin viața ta
am rămas în oglindă
o rază prăfoasă
răspunsul tău ecolalic
nu-ți scoate piroanele
vorbite
din crucea pentru doi
nu le scoate
îți vor rugini carnea și oasele
nu le arunca în oglindă
țăndări
se va sparge în ghinioane fără formă
pe margini cu roșu de mine
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre dimineață
În lumea asta nu e loc de îngeri!
Aici dorm scaunele cu spătarul pe masă.
Aici sobele pe fumuri intră în casă.
De îngeri nu e loc aici
când stingi apă cu noroc
ghinion stropit în jar
dacă îngeri mai găsești
strânși cu toții la un loc
prefăcuți în lăutar.
Nu! de aripi nu e loc
de podea să le pocnești
Noi? Le-am aruncat în foc
Moarteo! Hai să ne trăiești!!!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În viață se plătește
În viața asta totul se plătește,
Te sui pe culmi și te trezești în vale,
Păcatele nu crezi că-s ale tale
Ori dacă nenorocul te pândește.
A nu aluneca cumva pe Cale
Tot pasul tău de ierburi se ferește,
Iar inima îți pare prinsă-n clește
Când treci subtil târându-te agale.
Tu vezi mental cum aripa îți crește
Să poți urca în zbor spre astrul Soare
Să-i pipăi raza care te-ncălzește
Și-ți vindecă o rană ce te doare,
Dar peste tine cade vremuirea
Și spre lumină-ți cauți orb ieșirea...
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul sfânt #10
Nu fi semeață, moarte, căci nu ești ce se spune,
Chiar dacă mulți te văd stăpână peste'ale lumii sorți;
Acei pe care tu crezi că i'ai îngenuncheat nu's morți,
O, moarte cum nici pe mine nu mă poți răpune.
Despre clișee repaos, somn și iarbă verde'n vale
Numai de bine; noi, cei mai buni, așteptăm sa vină
De la tine semnalul de plecare spre lumină.
Tu'albește oase, iar sufletul să'și vadă de'ale sale.
Ești sorții, neșansei și disperării armă,
Lucrezi cu'otravă, cu război și boală;
Nu'ți mai da aere, căci nu'i nici o scofală!
Vrăjile și macul la fel pot să ne'adoarmă.
Trecuți de somnul morții, mereu noi vom trăi
Si nu va mai fi moarte; moarte, curând tu vei muri.
sonet de John Donne din Sonete sfinte, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ghemuit într-un butoi
ghemuit într-un butoi
și din care-ncet se scurge
taina vieții demiurge
rătăcită printre noi
fuge somnul de pe gene
lișițele dorm pe baltă
ghinioanele fac haltă
doar la mine, Diogene!
aș aprinde lumânarea
și să trec așa prin vremuri
că tu n-ai de ce să tremuri
dacă mi se schimbă starea
m-am născut și totuși parcă
altă naștere mă cheamă
zestrea lumilor - o zeamă
mai subțire ca la zarcă!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traversarea marelui fluviu
Ghinionul de a cânta
La singura vioară dezacordată
și care compromite întreaga orchestra
Gheața timpurie
surdă și indiferentă
la lacrimile lebedei
Îndemnul cel rău
se aude întotdeauna mai tare
De la meșeteșug la măiestrie
drumul se îngustează în fiecare zi
Și la fel cu fiecare treaptă, scările
Traversarea marelui fluviu
are loc numai o singură ndată în viață
Pe podium doar un sigur loc:
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ghinion și viață, adresa este: