jocuri şi timp

Ce mulţi oameni se ţin de mâini
şi munţii le joacă în horă ceaune
cu noaptea ruptă în jar peste pâini
când lumina din şcoli recreaţia lunii apune...

catren de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curtea din spate

copilul de 60 de ani
se joacă în curtea din spatele grasei
sale soţii (?!) – ea
îi schimbă scutecele cu alte placaje şi nu
îi dă, amblioapă, să sugă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tumefiere

Eu am ştiut că timpul o să treacă.
Eu am ştiut.
Februarie e cel mai scurt
şi-mi rămâne plânsul afară din teacă.

Tare curge, curge...
Faima mea întâmplătoare
îşi face cruce
cu două picioare.

Pentru ca umilinţa jocului
să-mi fie lăsată,
m-am deplasat la faţa locului;
faţa locului era umflată.

poezie de Nina Cassian din La scara 1/1 (1947)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tumefiere

Eu am ştiut că timpul o să treacă.
Eu am ştiut.
Februarie e cel mai scurt
şi-mi rămâne plânsul afară din teacă.

Tare curge, curge...
Faima mea întâmplătoare
îşi face cruce
cu două picioare.

Pentru ca umilinţa jocului
să-mi fie lăsată,
m-am deplasat la faţa locului;
faţa locului era umflată.

poezie de Nina Cassian din volumul La scara 1/1 (1947)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eşti, copilărie?

Mare greşeală am făcut
când te-am părăsit pe tine.
De ce oare m-am grăbit
să-mi adaug ani şi zile?
Acum m-a cuprins tristeţea
c-am pierdut copilăria,
care e mult mai frumoasă
decât toată frumuseţea.
Ghiduşii, jocuri, isprăvi,
unde oare v-am lăsat?
Astăzi umblu prin dumbrăvi.
Bătrâneţii m-am predat.

poezie de Dumitru Delcă (2 aprilie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul

În ploaie nu creşte,
Şi uitaţi că se fabrică
Pământul.
El nu se înmulţeşte

Acolo unde nu e iarbă,
Va muri şi vântul.
Omul e hain, ar fura un veac,
Iată-l cum se trece şi nu are leac.

Negru e
Pământul,
În descânt frenetic
A furat un petic
Înverzit de iarbă.
Inima mă-ntreabă, timpul stă să cadă?

Unde nu e iarbă a murit
Pământul,
Destin fără pâine:

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa (martie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asfinţit

Tiveşte nori cu purpuriu, o dată, încă o dată
Spectacolul e zilnic, gratuit, complet.
Actorul soare nu osteneşte niciodată,
Doar noi jucăm ultimul act, nedrept şi desuet,
Apoi plecăm spre o zare mată...
Cam singuri, şi de tot, şi poate prea încet.

poezie de Adriana Maria Niţă din Algoritm literar (2013)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilăria trece între două jocuri copilăreşti...

Cântă cineva de zor, la fântână...
E glasul ei, îl cunosc dintre o mie.
Şi toate gândurile ei sunt o inimă mare
În care eu locuiesc cu tot cu poveştile spuse de ea.

Mă joc cu alţi copii la poalele unui stejar
care zgârie norii cu fruntea sa –
E tata.
Copilăria trece între două jocuri copilăreşti.

Ei sunt tineri printre jocurile copilăriei mele,
Şi vor fi fără sfârşit, lăcrimând apă vie
Deasupra mea.
Ceasurile îşi lăsară clipele la păstrare în ceruri.
În noaptea asta,
Luna se învârte în jurul pruncului luceafăr.

poezie de Camelia Opriţa din Universul Iubirii (9 mai 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anii mei

Anii mei ca merele toamnei trec
Cu dragostea, cu tristeţea, cu bucuria;
Peste calendar, peste zile m-aplec
Şi-mi plac colindele şi Sântamaria.

Visez ades la biserica din copilărie,
Bătrână, cu denie, cu joc, cu prohod;
La bâlciuri o fată, o menajerie
Şi eu evoluând, între ele, Irod.

Drumuri în apă, berzele călătoare,
Feerie de primăveri şi uimire.
Blândul Isus între copii, sunătoare
În frunza de plopi – aninată vuire.

Anii mei, lunile şi zilele mele,
Fraţi şi surori cu viaţa, cu amintirea
Merg către unde? Şi vă scutur nuiele
În sufletul negru cum este cernirea.

poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum" (27 noiembrie 1937)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comedia vieţii

Comedia vieţii
o joacă tot omul,
din anii tinereţii
până vine "somnul".
Somnul lung al vieţii
din noaptea-întunecoasă,
unde hidra morţii
e la ea acasă.

poezie de Dumitru Delcă (12 februarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!