Poezii despre păr alb, pagina 3
Pe băncuța de la poartă
Gârboviți, cu părul nins,
Bătrânei bătuți de soartă
Își vorbeau cu glasul stins
Pe băncuța de la poartă.
Dorul aprig i-a cuprins:
Își chemau copii-îndată,
Gârboviți, cu părul nins,
Bătrânei bătuți de soartă.
Tot sperau vorbind în șoaptă,
Dorința li s-a încins,
Au plecat încet la toartă
Și mâine îi mai așteaptă
Gârboviți, cu părul nins.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râul care curge spre apus
La poalele acestui deal
rădăcinele scurte-ale orhideeii sunt înmuiate-n râu,
cărarea nisipoasă drintre pini este foarte curată, fără noroi;
în ploaia fină-a serii, cucii cântă,
cine spune că nimeni nu mai poate fi iarăși tânăr?
Până și râul din fața ușii curge spre apus
de ce n-ar putea un om cu părul alb cânta dimineața aidoma unui cocoș tânăr?
poezie de Su Shi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cei ce plâng
Nu mai am lacrimi, mamă, să te plâng
am fost secat de spaima dinainte
când presimțeam în mine cum se frâng
secundele cu gust de oseminte
Când mă înfricoșa și gândul chiar
că te voi pierde într-o zi amară
când adormeam pe evangheliar
visând să mai trăiești până la vară
Atunci plângeam, eram într-un extaz
al disperării pentru ce-o să vină
înlănțuit pe stânci din Caucaz
mă sfârtecau mari vulturi de lumină
Acum e pace pe pământ și-n cer
ce-a fost să fie s-a-ntâmplat odată
iar trupul meu cu lacăte de fier
are fântâna plânsului secată
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Margini de spațiu
de timp pentru iubirea mea
sleit intru în oglinda din camera
ascunsă pentru novici
într-un castel uitat de vrăjitori
îmi șterg palmele transpirate
de descântecele făcute
de babele desculțe ce au
călcâiele crăpate și părul
alb și rar
alb și zbârlit
alb murdar
încă am roiuri de albine în ochi
și încă sunt fericit
pentru că iubirea este o vrajă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bal mascat
ne punem bărbi pe față ne punem
riduri
ne punem păr alb lehamite sictireală
ne punem răgușeală
tușim de la atâtea țigări ne punem
dinți galbeni
ne dăm jos dinții ne cad gingiile
ne cad sânii ne cad cearcănele ni se scofâlcesc
unghiile
ne înnebunesc
ne oferă loc în autobuz (sau nu) ne enervează
nu ne arată respect
ne evită suspect
ne lasă deoparte ne cred surzi ne cred proști ne cred
terminați
ne vor plecați
[...] Citește tot
poezie de Călin Hera
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunica
Din negura uitată a vremii,
Păstrez un chip frumos și blând.
Un chip pe care n-am să-l uit
În viața toată.
E chipul de bătrână,
Bunca mea cea bună.
O văd așa precum o știu,
Cu părul nins, cu furca-n brâu,
Cu fața ei brăzdată,
Cu mâna-i albă și curată,
Cu ochii blânzi, cu a lor priviri
Ce m-au vegheat.
O văd acum împletind,
La mine-acum o aud strigând.
Îmi dă un sfat, eu n-o ascult.
Mă dojenește. Încep să plâng.
Ea mă mângâie-ncetișor
Și mă alină: betul puișor.
Să tac, mă-ndeamnă s-o ascult,
[...] Citește tot
poezie de Adrian Timofte din Versuri și vorbe (1990)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezertor
Mă voi replia strategic,
Cu strategia de învins
Și voi hălădui amnezic,
Printre bătrâni cu părul nins.
O zi, un an, ce-a mai rămas,
Printre calendele lumești,
Din drama de stupid retras,
Din tabăra celor onești.
O hoinăreală magistrală,
Cu urme noi, pe urme vechi,
În marș fără o țintă clară
Și fără goarne în urechi.
Nu sunt nicicum vreun intimat,
În sălile de tribunale,
Sunt un strateg ce-a dezertat,
Din catastrofele globale
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prăpastia din mine
Simt cum se deschide-n mine
O prăpastie întunecată, profundă
Ș-ar vrea-ntre gheare să mă prindă
Să mă ducă, acolo, de unde vine.
Și-n negura ei, unde-i doar scrum
O iubire își plânge tăcuta durerea
Privind în gol, își dojenea vrerea
Privind tristă spre ultimul ei drum.
Dorul sau, tâmpla-n palme-și odihnea
Și cu trupu-i obosit și glasu-i stins
Avea mersu-i lent și părul nins
A moarte prin ochi, chiar duhnea.
Frica mă pune să-mi arunc privirea
Peste apa morții tulbure și rece
Privind spre sufletul ce nu trece
Prin sita vremii căutând uitarea.
poezie de Camelia Boț (5 septembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Când vei fi bătrână
Când vei fi bătrână, cu păr alb și somnoroase pleoape,
Și vei picoti pe lângă foc, ia-n mână-această carte
Și citește-o-încet, și visează la umbrele catifelate
Pe care le-au avut cândva ochii tăi, și la adâncile lor ape.
Mulți te-au îndrăgit în momentele-ți de grație fermecătoare
Și ți-au iubit frumusețea c-o dragoste sinceră sau prefăcută,
Dar numai unul ți-a iubit sufletul rătăcitor în goana lui de ciută
Și-a iubit și tristețile-acelui chip și fiecare-a lui nouă-înfățișare.
Și-aplecată peste jarul din care,-arar, răsar flăcări mici, rebele,
Murmură, tristuță, cuvinte despre Dragostea care-a zburat
Și care-a trecut dincolo de muntele din toții munții mai înalt,
Și și-a ascuns fața-n mijlocul unei mulțimi de stele.
* Poem scris în tinerețe de Yeats pentru Maude Gonne.
poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La un colț de stradă-ngustă
La un colț de stradă-ngustă
Printre atâția trecători,
O femeie mai în vârstă
Vindea buchete de flori.
Avea ochii înlăcrimați
Părul alb, privirea blândă,
Pantofii decolorați
Și o rochie veche, ruptă.
Era în genunchi bătrâna
Parcă se ruga la sfinți,
Întinzându-și tristă mâna
Trecătorilor grăbiți.
Mulți treceau nepăsători
Nimeni nu lua o floare,
Pe cer norii călători
Se strângeau vestind a ploaie.
Era început de toamnă
[...] Citește tot
poezie de Dorin Dumitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre păr alb, adresa este: