religie şi învăţătură

Pilotul

Am învăţat,
M-am înălţat.

Am lăsat pământul,
Mă întrec cu vântul.
Zbor ca gândul
Şi fredonez cântul.

Am raze de soare,
Bâzâit de motoare.
Sfidez norii,
Întrec cocorii.

Bate bine cordul,
Pot stăpâni bordul.
Merge motorul,
Pot să conduc zborul.

Am imensitatea,
Am credibilitatea.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (19 aprilie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

numeri coşurile
de sub halat
şi îţi înveţi
fricile degrabă

nu mai are
cine să-ţi spună
rugăciunile la telefon

caşti şi
scrii
pe o carte de vizită
sunt frumoasă

noaptea te amăgeşte
cu alte braţe
care nu îţi vor fi alături
şi-n zori.

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi mari învăţaţi

Odinioară în anticul oraş Afkar trăiau doi mari învăţaţi
care se urau şi care-şi luau în râs unul altuia învăţăturile,
iar asta pentru că unul dintre ei nega existenţa zeilor,
în vreme ce celălalt era un credincios.

Într-o zi cei doi s-au întâlnit în piaţă şi, în mijlocul susţinătorilor,
au început să conteste şi să argumenteze foarte convingător
existenţa sau non-existenţa zeilor.
După îndelungi dispute s-au despărţit.

În acea seară necredinciosul a mers la templu
şi s-a închinat înaintea altarului,
şi-a rugat zeii să-i ierte rătăcirile de până atunci.

În aceeaşi oră celălalt mare învăţat,
cel care ţine zeii în mare cinste, şi-a ars cărţile sfinte.
Iar asta pentru că devenise un necredincios.

poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De iubire se moare trăind

aşa că rămân aici să-mi trăiesc moartea
ca un spânzurat inutil rătăcitor prin iad
în căutarea raiului

nici o venă nu merită tăiată
pentru că de iubire nu te sinucizi
rămâi supus vieţii şi înveţi să zâmbeşti
din ce în ce mai des
până la râs
până la cer
până la lacrimi

nici o otravă şi nici o apă
nu-mi pot îneca dorinţa de a te iubi

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ce mai fac eu?…

trimit sufletul încoace şi-ncolo
prin lume
dansez vals centrifugant înăuntru
în mine fac tumbe amărăciunii
şi sper cu speranţă plânsă

îngerii cântă şi le mulţumesc,
şi lui Dumnezeu,
tuturor celor care mă ajută
e greul suportabil
când simţi lângă tine
gândul atâtor oameni
luminându-ţi «nelocul»

stări sufleteşti grele
mă încearcă uneori,
dar învăţ
îmi fac universul meu interior
echilibrat
ca să pot relaţiona

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu te-a înzestrat

Dumnezeu te-a înzestrat
cu un suflet minunat.
Dacă vrei ca să primeşti
de la viaţă ce-ţi doreşti,
învaţă ca să trăieşti!
Alungă din suflet teama,
alungă şi îndoiala.
Ca să-ţi împlineşti speranţa
alungă nesiguranţa!
Greutăţi multe vor fi.
Luptă şi vei reuşi!
Ai curajul să zâmbeşti.
La viitor să gândeşti.
Când fericirea-ţi iese-n cale
deschide larg braţele tale.
În inimă s-o primeşti,
cu tot ce faci să te mândreşti.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rut

Istoria lui Rut ne-a învăţat
Că Dumnezeu iubeşte pe oricine.
Credinţa şi iubirea ei au dat
O pildă pentru neamuri, pentru mine.
Dorinţa de-a urma pe Dumnezeu,
Iubire, sfat, smerenie şi-avânt,
Ne încadrează bine-n planul Său,
Ne răsplătesc chiar astăzi pe pământ.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

după era ta am rămas gol
sa pictez amintiri roşii
din cuvinte albe
cumva să încerc să mă umplu
de veşnicie şi de tine

uneori sculptez din tristeţe
numele tău în aortă
iar dumnezeu îmi bate toaca în piept

nu prea mai am cuvinte
nici somnamintiri roşii
dar am învăţat să urlu alfa
sângerând sub lună

dacă mă auzi reinventează-mă

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vom decupa o pasăre

În burta pământului nu sunt îngeri
doar amintirile clocotesc
ţinându-se de mână
la fiecare cântat al cocoşilor.

Ne vom privi
de pe malul ochilor plânşi
şi din umbra bisericii
prelinse în braţele unui apus
vom decupa o pasăre
ca să ne înveţe cum să putem zbura
din propriile trupuri.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul lui Eminescu (Dedicată aniversării a 170 de ani de la naşterea lui M. Eminescu)

Versul lui Eminescu e un dor nemuritor.
Care v-a dăinui peste veacuri.
El a înălţat al meu popor.
Ca dacii a lor arcuri.

Să-l învăţăm ca pe o rugăciune
Scrisă în cartea sfântă.
Căci versul lui Eminescu
Nu ştie să mintă.

El a fost scris cu sânge şi sudoare,
Pentru cei cu inimile pline de dragoste şi amor.
Pentru România mare,
Pentru al ei falnic popor.

poezie de Vladimir Potlog (5 ianuarie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!