Poezii despre religie și râs, pagina 3
Cosmos trist
Ninge patetic la început de an,
În sufletul tomnatic și ceresc,
Plânge cu stropi de rouă amurgul,
Trist înțeleg că încă te iubesc.
Râd stelele pe bolta-ntunecată,
Sclipind din iad ca lava pe pământ,
Zâmbește luna printre nori de ceață,
Văd trist că încă ești și încă sunt.
poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Mona Dinici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânul cerșetor
La colțul străzii e un cerșetor
Cu mâna-ntinsă, către-o altă lume
Decât aceea unde, fără nume,
El ispășeste râsul tuturor.
Adolescenții se mai țin de glume
Și-i pun în palmă semne de-ale lor,
El e bătrân și înțelegător,
Cu noi, cu toții, dar, cu cei mici, anume.
Și cine observă, într-o doară,
Ca el e-aici din vremuri de demult,
Imperturbabil, în acest tumult,
El, cerșetorul, a uitat să moară.
Sub zdreanța lui, minunea se-ntrupează,
În el e Dumnezeu, ce stă de paza.
poezie celebră de Adrian Păunescu (19 aprilie 1997)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comploturi subtile
Există o lege: destinul tău ca un nevăz
suntem cu toții subjugați de o mână
pentru tine
nu există monștri, numai Einstein și orhidee
nu-ți ridici ochii nepedepsit
către o zeiță
sărutul tău inventează biserici părăsite de diavoli
ție doar o moarte ți-e rezervată
există o lege: întunericul se învață cu lumină
o lume care râde și plânge printre subtile comploturi,
dragostea mea biciuită din toate punctele cardinale
pe cale de dispariție
sunt doar zimbrii...
există o lege: crima naște puterea
poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izbucnire de ură
Piei drace!
Lasă-mă-n pace!
Pleacă de-aici
Nu știi ce zici.
Du-te la dracu
Că îți iau capu'
Capu îți cade
Gura mea râde.
Eu însă fug
Tu arzi pe rug
Eu însă scap
Tu nu mai ai cap.
Eu urc în rai
Tu de iad dai
Eu te blestem
Tu bați în lemn.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Manea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa e viața
Așa e viața
Un copil râde,
Un bătrân plânge!
O mamă cu drag
Pruncul la piept își strânge.
Frate trădează
Pe frate,
Pentru bogăție și libertate,
Ca să aibă el de toate!
O floare înflorește, alta se ofilește,
Una moare, alta trăiește,
Dar nimeni nu se bucură
Și nimeni nu le jelește.
Căci așa e viața dată de Dumnezeu,
Și nimeni nu o poate schimba!
Așa a fost,
Și așa va fi mereu.
poezie de Vladimir Potlog (14 decembrie 2007)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
De iubire se moare trăind
așa că rămân aici să-mi trăiesc moartea
ca un spânzurat inutil rătăcitor prin iad
în căutarea raiului
nici o venă nu merită tăiată
pentru că de iubire nu te sinucizi
rămâi supus vieții și înveți să zâmbești
din ce în ce mai des
până la râs
până la cer
până la lacrimi
nici o otravă și nici o apă
nu-mi pot îneca dorința de a te iubi
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doliu izbucnit
La un moment dat am izbucnit în râs
iar preotul a izbucnit în graur
iar copacul a izbucnit în rușine
iar câinele a izbucnit într-o altă țară
iar mulțimea a izbucnit în umbră
iar mortul ne bătea crucea de obraz
iar și iar
izbucnită din pământul descoperit...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pax Magna
De ce-n aprinse dimineți de vară
mă simt un picur de dumnezeire pe pământ
și-ngenuchez în fața mea ca-n fața unui idol?
De ce-ntr-o mare de lumină mi se-neacă eul
ca para unei facle în văpaia zilei?
De ce în nopți adânci de iarnă,
când sori îndepărtați s-aprind pe cer
și ochi de lupi prădalnici pe pământ,
un glas îmi strigă ascuțit din întuneric,
că dracul nicăiri nu râde mai acasă
ca-n pieptul meu?
Pe semne - învrăjbiți
de-o veșnicie Dumnezeu și cu Satana
au înțeles că e mai mare fiecare
dacă-și întind de pace mâna. Și s-au împăcat
în mine: împreună picuratu-mi-au în suflet
credința și iubirea și-ndoiala și minciuna.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de jusțanca
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Nu există folos din poezie așa cum nu există
aripă din pasărea ce o zboară.
Din poezie poți să faci și plânsul râsului
și un șofer de curse în rai.
Pe nimeni nu mai doare poezia! Ea a devenit
un bujor de urzică stropit de o primăvară
cu tălpile înțepate de
un surâs...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtuna primăverii
Precum aduce-n sârg cu sine
Spre țara de unde-a fost gonit
Un rege-n furie-oștiri străine,
Așa vedeam un vânt grăbit
Cu norii după el cum vine.
Urlând le cârmuia cărarea
Purtându-i în năvală orbi,
Părea că varsă-ndepărtarea
Și mii de lupi și mii de corbi
De-a valma să-nspăimânte zarea.
Silit-au codri mari să mugă
Și-n turn, de unde-i supăra
Al clopotelor cânt de rugă,
Trăsniră, și-un potop era
Urgia ce-au făcut-o în fugă.
Cu ei o noapte-nfricoșată
Ca iadul peste văi trecu:
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre religie și râs, adresa este: