Poezii despre religie și victorie, pagina 3
Strigăt
A înviat Isus! A biruit deplin!
A fost primit la Tatăl Său ca prinț divin!
A înviat Isus! Zăvorul vechi l-a frânt!
A-nteimeiat supremul vieții legământ!
Mai larg decît aleargă valul plin de dor,
mai larg au coborît oștiri în dulce cor,
slăvind, în freamătul drapelelor,
pe gloriosul Miel învingător!
A înviat Isus! A-nvins în luptă grea!
A biruit pămînt și iad prin jertfa Sa!
A înviat Isus, trecând străvechiul zid!
Priviți în slavă Leul casei lui David!
Cu nori de steaguri ca din sânul zorilor,
cu nori de flori și ramuri vine-al Său popor,
slăvind...
A înviat Isus și-atîta har ne-a dat
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spitale vs catedrale (pamflet)
Construim noi catedrale
Și biserici; multe-s goale,
Căci mulți popi sunt ipocriți,
Îmbuibați, de har lipsiți;
Imorali, greșesc cu trupul,
Și-s mai lacomi decât lupul,
Fură din cutia milei
Și ochi dulci îi fac dalilei.
Luxul este orbitor
Și-n biserici, și-n sobor,
Contrastând la ăști trufași
Cu cei mulți și nevoiași.
Azi spitalele-s puține
Și de muribunzi sunt pline;
Nu mergi ca să-ți învingi soartea,
Ci să te găsească moartea.
[...] Citește tot
pamflet de George Budoi din Medicii și medicina în aforisme, epigrame, pamflete și satire (29 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradisul
Poeții când există e-o minune
poeții nu se nasc ei sunt născuți
poeții nici nu dorm numai visează
poeții niciodată nu-s prea mulți
poeții n-au religii și nici zei
poeții nu așteaptă pe la uși
poeții libertatea nu o sapă
și-s cei mai îngeri dintre nesupuși
poeții n-au familii au iubite
poeții bunăoară sunt cu toții
cei care lasă lumea pentru alții
poeții curg mereu de-a lungul nopții
poeții au un fel de n-ar mai fi
poeții niciodată nimic nu înconjoară
e o rușine să învingi poeții
și sacrilegiu e să-i naști a doua oară
[...] Citește tot
poezie celebră de Ioanid Romanescu din Demonul (1982)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câinele sufletului
Sufletul meu e câine credincios
L-am dezlegat adeseori din lanț,
Adeseori din cușca lui l-am scos
Și l-am târât până la șanț,
Până la șanțul întăririi mele,
Ca să-l înnec în zmârcul dintre stele.
Desprins cu lanțul și lungimea lui,
Se-ntoarce repede la cușcă
Și mârâie la biciul dintr-un cui
Care scoboară pe-nserat și-l mușcă
Și i se plimbă ca un foc pe piele
Rănile lui sunt și-ale mele.
Câine mișel, tu mârâi numai biciul
Și urmele și pragul mi le lingi!
Căci te târăști ca să-ți păstrezi șoriciul
Și dând din coadă voia mi-o învingi.
Pe toată viața înnădit cu tine,
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Götterdämmerung
Or,
În ziua-aceea cerul, înnegrit de fum,
Părea
Un tavan de catedrală ce se năruie;
Iar fumul
Din clopotnițele-aprinse
Deschidea-n albastru drumul
Altui fum mai greu, mai negru...
Și albastrul se-nnegrea...
Ard bisericile toate...
Ard Credințele bătrâne...
Ard Cristoșii
Și Trecutul -
Arde parcă lumea-ntreagă...
Ce Nebun venit de-aiurea nu putu să ne-nțeleagă?
Ce-ndrăzneț aprinse focul ereziilor păgâne?
Și ce nou Profet veni-va să clădească-n noi cuvinte,
Casa celui care n-are nici sfârșit,
Nici început?...
Cine-o să ne-nvețe iară ce-am uitat -
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Convorbiri critice, nr. 14-17 (1 septembrie 1907)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La noapte vom cina la Pluto
la noapte vom cina la pluto
cu leonidas împreună,
vom trece-n lupte ierihonul
și iadul ne va fi cunună.
cu xerxes ne vom bate tare,
de vom ieși învingători,
ne poarte gloria-n uitare
și noi vom fi nemuritori.
de iadul ne va înghiți,
suntem suflare și pământ,
ne va rămâne amintirea
că n-am călcat pe jurământ.
în veci ne va purta și soarta,
ca pe eroii care-am vrut
să ridicăm în slavă sparta,
așa cum glia ne-a cerut.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (25 februarie 2009)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oastea Ta, Iisuse
Oastea Ta, Iisuse, va urma plăcut
calea rânduită ei de la-nceput
fie și-nainte ca-ntrecut de grea
ea până la capăt calea-și va ținea
Fii mereu, fii mereu, fii mereu
Mare Dumnezeu
cu oștirea Ta, oricât va lupta
să învingă, să învingă, să învingă ea.
Prima-nvățătură și credința ei
le-a ținut curate prin toți anii grei
nici în suferințe, nici în ispitiri
n-a călcat cuvântul primei ei iubiri.
Zestrea ei de lacrimi și cântări i-a fost
prin atâtea lupte steag și adăpost
nevinovăția duhului curat
i-a fost apărarea prin tot ce-a-ndurat.
Încă vor fi lupte poate și mai mari
vor fi și fii vrednici, vor fi și fugari
vor fi și înfrângeri ca și biruinți
dar ea își va ține drumul din părinți
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Tudor Ostasul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închinare
Ștefan, al Moldovei soare,
Ștefan, glie roditoare,
Sol din cer, sabie dreaptă,
Ștefan, minte înțeleaptă,
Spaima ghearelor păgâne
Ce se cred pe tot stăpâne;
La hotar, ne-ntârziat
Un castel ai ridicat
Cu creneluri argintate,
Turnuri bine ferecate
Și străjeri neînfricați
În războaie încercați.
Inimă nespus de mare,
În dreptate-ncrezătoare,
Dumnezeu nouă te-a dat
Să-i fii păcii împărat;
Bob de rouă din colindă
A strămoșilor oglindă,
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Irundel și Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Ne-am fost
Prin viața ta sacră, am fost o poveste,
Cu pași numărați urcând către cer,
De vânturi purtată, pe aripi celeste,
Icoană sculptată și veșnic mister.
Cu tine voiam a învinge Olimpul,
Și zeu, și iubit, și Luceafăr mi-erai,
Sfidam împreună mulțimea și timpul,
Zâmbindu-ne iadul și colțul de Rai.
La brațul tău falnic, visam nemurirea...
Prin temple, cu lacrimi de sânge slăvit,
Umilă și mândră, ți-adoram strălucirea,
Mi-erai stea polară, iubire și mit.
Rămas-a în urmă iluzia moartă,
Plăpânda nălucă-a pierdutei iubiri,
Durerea ce plânge colerica soartă
Și câmpul uitat cu-adieri de zefiri...
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legenda Nemuritorului
Legendele povestesc despre cei nemuritori,
dar viața este scurtă.
Despre pasărea Phoenix se spune că și-a dat foc
și c-a înviat din propria cenușă,
deși n-ar fi trebuit să-și supraviețuiască.
Când privești un bătrân cal de luptă stând nemișcat în grajd,
îi poți bănui oare potențialul de-a străbate o mie de mile încă?
Când privești ridurile tăind adânc fața unui veteran,
poți bănui oare aspirația acestuia de-a îndeplini
mai mult decât credem noi c-"ar trebui?"
Noi credem în Dumnezeu,
dar mai presus de toate-ar trebui să credem în noi.
Putem învinge orice, dacă ne învingem pe noi înșine.
poezie de Cao-Cao, 155 220, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre religie și victorie, adresa este: