Poezii despre religie și vin, pagina 3
E mult de-atunci
E mult de-atunci
e mult, nepoate,
Și ca prin vis le văd pe toate
Hei! să te miri, să te cutremuri
De câte-au fost nainte vremuri
Și-i mult, e mult de-atunci, nepoate!
Intrase sabie în țară
Zaveră
ciumă
jaf și pară!
S-au prăpădit ai mei cu toții,
Și tot ce-aveam prădară hoții
Și turcul stăpânea în țară
Cum am scăpat și eu cu zile
Nici aș putea să-ți spun, copile
Pesemne pronia cerească,
Voind ca să mă pedepsească,
Mi-a dăruit pedeapsa-n zile
Că, uite, vremurile-acele
De-au fost amarnice și grele,
[...] Citește tot
poezie clasică de Șt.O. Iosif
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ebrietatea iubirii
îndrăgostito, clipe-n jar ți-s multe
iar taina zice după a ta vrere
vileag luminii nopții doar părere
când vin în tine zeii să exulte.
izvoare-n ochi tristeți sunt să-ți ofere
sub vraja-n lacrimi de mirări adulte,
îmi dai în sânge foc, la fum s-asculte
a noastre rugăciuni aerifere.
te știu ades din lumi nebănuite
neadevărul unde-i drum absent
iar neminciuna n-are căi ferite.
sub ale tale fuste penitent,
la cârciuma cu vinului ispite
de beau zidesc altar inexistent...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Bacchus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asemenea ție dau bice ploilor și te implor
azi sunt cuminte dau bice ploilor ca un jocheu
de secetă mi s-a albit sub braț cămașa
ești trup din trupul nordului nefericit
iar seceta ți-o stinge de un timp
doar vinul și apoi cârciumăreasa
dau bice ploilor ce dintr-un bici ar vrea să muște
poate din carnea ploilor mustind de dor
iar eu sunt biciul care zvântă toată răceala rea din tine
și sângele ce curge din nou din iad înspre obor
dau totuși bice (ploilor ) ca un jocheu
de secetă mi s-a albit sub braț cămașa
poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă
în jos e-argint, deasupra în topire
și toamnă, Doamne, cât păcat s-ajungă;
se coace vinul în beție lungă,
intrând în patimi, negăsind ieșire.
rotundul clipei rostogol străpungă
în truda rugăciunii, fum subțire,
în pisc de oameni, sânge-n toropire,
să plouă imn pe-altar de taină ciungă.
în verde vine grea vinovăție
de reci și de tăcere vâlvătăi,
un foc ce pârjolește văzul ție.
că și acum femeie-s ochii tăi
privi prin ei hârtiei bogăție
să scriu naturii vreme-n vâlvătăi.
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Urania
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fleacuri autumnale
e toamnă, taină-argint lichid de ploaie...
străbat de prin seninuri mici și rare
lumini cu aurul în destrămare...
cuțitul trist în carnea clipei taie
din țel venind amorul tău îmi pare
să-mi locuiască-a sângelui odaie
și zboruri cresc și-n duh, sub vâlvătaie,
de Dumnezeu se naște decupare
recad în vinul fiert și nu te cuget,
femeie, vis pe-altar îndepărtat
pe mine azi acolo m-am iertat
în vremea asta cu al serii muget
te vând pe obeție-n noaptea minții
când demoni sunt și oamenii și sfinții
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Atlantida
Comentează! | Votează! | Copiază!
Psalm liturgic
sfinții veghează la hotarele legii
să fie armonie și pace pe-acest plai
codrii de doruri îmbracă Bucegii
în lunci de doină cresc crinii bălai.
solul bucuriei a poposit la noi
să ne împărtășească harul Hristic
să spele păcate ca sfintele ploi
să împartă lumii vinul euharistic.
depozitari de vise și de iubiri mirene
românii au trăit trei zile de lumină
s-au întîlnit religii curate perene
într-o singură voce sublimă divină.
cuvântul papal străbate Carpații
ne îndeamnă zâmbind să ne iubim ca frații.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Azi iarba respiră frumos,
tu ai lăsat pe ea urme de aripi
pe care eu le sărut
ascultându-mi inima cum bate,
închisă în pumnul lui Dumnezeu...
Ce dragi îmi sunt sânii tăi,
clipesc ca o primăvară abia născută,
iar gura îmi pare o verighetă decupată din rai,
după ce a fost sărutată de sfinți...
Femeie, nu ți-e îngăduit să mori, ființa ta încă miroase a copilarie
și fructele ei abia prind a se coace!
Cu tine, țărâna trupului meu e tot mai dulce,
iar timpul îmi trece prin sânge, fluierand,
ca un vagabond rătăcit în ploi.
Tu îmi ești veșnica cină de taină,
paharul de vin sorbit înainte de moarte
și spicul de grâu din rugăciunea
pe care o voi spune
la intrarea fiecărui vis cu tine,
unde îmi vei fi ca o pâine neînceputa...
[...] Citește tot
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Don Giovanni
trec prin rotund
trec prin pătrat și triunghi
prin cer și prin iad
alergând pe uvertura lui Mozart
luna se așază-n copac
și nediscret bufonul lui Don Giovanni toarnă hohote de râs
într-un pahar cu vin roșu
o fată e strânsă în brațe
iubești pe de rost și timpul și spațiul din tine
judecata din urmă tot crezi că nu vine
devii un instrument pus pe note
intrând în rezonanță cu întreg universul
în liniștea încăperii nimeni nu respiră
doar se plutește dulce și amar
și te admiri din cap și până la unghii
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune de toamnă
Doamne, fă-ne toamna bună
să ne bucurăm de toate
să avem hambarul plin,
poame, vinuri, sănătate,
Bucurie și credință
roadele din munca noastră,
să privim cu optimism
cântecul și zarea-albastră,
Copilașii să ne crească
tot cu roșu-n obrăjori,
și iartă Doamne de-am greșit
c-am lucrat și-n sărbători,
Doamne, Nașii să trăiască
cu-ai lor Fini în rugăciune
s-aibă pâine-n veci pe masă
mult belșug și gânduri bune,
[...] Citește tot
poezie de Dănuț Cepoi din 4 Septembrie 2020
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balansoar de apus întors
Miros de cozonac cald
răsfiri din cuptorul inimii
zidit cu tine înăuntru
cum coceau bâtrăni
inainte de Înviere.
Și te de degust
cu pahar de vin
din taninul privirii
nu am te gând să
zidesc în vreo biserică
ca pe vreo o Ană...
Fiindcă ești caldă
și pufoasă
privindu-te cum soarele
te răsfață
pe privdorul geanei mele
pe un balansoar
de apus întors
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre religie și vin, adresa este: