sfinţi şi suflet

Mama

Măicuţei mele bune-i las
O rugă pentru Maica Sfântă,
Că pentru mine multe-a tras
Şi încă multe o-nspăimântă.
N-am nici cetăţi, nici turn de pândă
Să-mi apere – când rea-i prigoana –
Şi trup şi suflet de osândă,
Pe cât mă apără sărmana.

poezie clasică de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul tău iubito

Chipul tău iubito alb ca neaua
Care se aşterne pe pământ.
El este steaua,
Care ne-a călăuzit pe drumul sfânt.

Chipul tău bălai ca fulgul
Care se topeşte în palma ta.
El este rugul care încălzeşte
O inimă rece şi grea.

Mă închin ca la o icoană
A Sfintei pururea Marii.
Chipul tau e alb ca laptele de mamă
Şi dulce ca strugurii din vii.

O să-l pictez în sufletul meu,
O să-l port mereu în gând.
El e ca o piesă de muzeu,
Care o adimir zîmbind.

poezie de Vladimir Potlog (16 ianuarie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gounod

Divinul vals se pierde'n noapte
Se stinge într'un parc cu flori -
De-o dureroasă armonie
Te simţi cuprins - şi parcă mori...

Să fie sfânta adiere
A geniului de artist,
Ce-atinge sufletele noastre
Nespus, ne'nchipuit de trist?

Sau este veşnicul tău farmec,
Dumnezeescul tău delir,
Când, singură, în orice noapte,
Îţi plângi viaţa în clavir?

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasă, sfântă poezie

Frumoasă, sfântă poezie,
Ce-ai fost unicu-mi Dumnezeu
Pe dulcea ta zădărnicie
Cât preţ a pus sufletul meu.

Cât îmi părea că sunt de mare
Că idol eu mi te-am ales,
Cu ce avânt şi adorare
Prinos adusu-ţi-am ades.

Adânca mea cucernicie
De mitul tău când s-a legat,
Pe dulcea ta zădărnicie,
Sufletu-mi jertfă ţi l-a dat.

poezie celebră de Veronica Micle din Convorbiri literare (1886)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet petrecut

Scăzută zării blândă e ţara minerală.
- Inel şi munte, iarbă de abur înzeuat.
A ofilirii numai această foarte pală
Făclie, pe ghicirea Albastrului ouat.

Minţiri, lumini! Scăpată, doar sfânta, ca o maică
- Ars doliul ei; cu fruntea călcată de potcap:
Scăldând la dublul soare, apos, de la Drăgaică,
Rotundul, scund în palmă, duh simplu-n chip de nap.

poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 31

Sufletul tău, iubit e cu tăria
Mai multor inimi ce poate-au murit
Şi-n el Iubirea-aduce bucuria
Unor prietenii ce s-au sfârşit.
Căci câte lacrimi sfinte şi supuse
Nu mi-a furat din ochi iubirea dragă,
Ca un profit pe sufletele duse,
Dar ce-am salvat, în tine-acum se bagă!
Tu eşti mormântul moartelor iubiri
Plin de trofee de iubite reci
Care-au lăsat ce-i bun, ca tu s-admiri
Şi să profiţi de ce-au avut pe veci.

Căci chipul lor iubit îl văd în tine,
Iar tu mă ai acum întreg pe mine.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet pierdut

Scăzută zării blândă e ţara minerală.
- Inel şi munte, iarbă de abur înzeuat.
A ofilirii, numai această foarte pală
Făclie, pe ghicirea Albastrului ouat.

Minţiri, lumini! Scăpată, doar sfânta, ca o maică,
- Ars doliul ei; cu fruntea călcată de potcap;
Scăldând la dublul soare, apos, de la Drăgaică,
Rotundul, scund în palmă, duh simplu-în chip de nap.

poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet lumina

Aş vrea să pot vindeca
Suflete strivite
Împărtăşindu-le din sfânta taină-a vieţii
Să pot aduce geană de sperantă
În palida splendoare-a dimineţii...

Aş vrea să pot aduce-n dar
Lumină
Celor ce-n neguri bâjbâie orbeşte
Găsind oriunde şi oricui
Umbră de vină
Purtându-se ca orice om... lumeşte...

Aş vrea să pot să darui
Mângâiere
Doar linişte si-n suflet impăcare
Zâmbet de-azur senin
Şi armonie
Din gând curat trimit raze de soare...

poezie de Daniela Noghiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

***

Dar pofta de câştiguri
Pe mulţi bărbaţi îi duce adesea la pieire...
Căci nicio rânduială n-a dat un rod în lume
Aşa de rău ca banul: el pustieşte-oraşe
Pe oameni îi goneşte din casă: el învaţă
Pe cei curaţi la suflet să-şi îndrepteze mintea
Spre fapte ruşinoase. Tot banul e acela
Ce-a arătat la oameni puterea vicleniei,
Şi pentru orice faptă - nimica sfânt să n-aibă.

poezie celebră de Sofocle din Antigona
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciun proslăvit

Tumult de speranţă, în anul ce vine,
Să vă dea, răsăritul zilei creştine!
Iertare celestă, pronie divină
Şi-o inimă caldă, de dragoste plină!
Iesluţa iubirii, cu Pruncul cel Sfânt,
Să vă fie în suflet, ca ceru-n cuvânt!
În această zi de-mplinire şi crez,
Crăciun proslăvit, vă urez!

poezie de Iulia Mirancea (25 decembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!