Poezii despre Dumnezeu și cuvinte, pagina 36
Uneori
pe cât îmi pot înțelege propria definiție
din dicționarul cu sensuri a fi
exist pe o coajă cu miezul în ceruri
într-o altercație între născut și adevăr
tu ești o altă definiție a cuvântului iubire
fiind în dimensiunea păcatului
femeie, trezindu-mi sângele
dintr-o luciditate-a visării
noaptea sa scurs în spatele perdelelor de rouă
(îți spuneam, să nu muști mâna cu merinde pentru lumină)
uneori ne iubeam în somnul trivializării demonului feeric,
apoi iar eram îngeri
îmi amintesc, uneori îți așezai picioarele pe nervii mei
încât îți șopteam vorbe de întuneric,
apoi era o nimica,
glumeam într-o iarnă cu omăt de hârtie
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea din A patra dimensiune
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Absurd one
Orice ating se preface în aur.
Merg în pustiu, îl caut pe Dumnezeu, pe Faur.
Am părăsit câmpia înmiresmată.
Nimic nu există, totul pare, deodată.
O buhă-mi țipă-n urechea stângă,
Lacrima râsului începe să plângă.
Cuvântul fugar se strecoară cu teamă,
Ca un lup către stână.
Fericirea cu moartea se-ngână.
Azi, iarna vrajbei noastre,
Cu vrajbă nouă s-a-năsprit,
Dar lupul, că-i flămând e pedepsit.
Spune ce bei, lupule?
Lapte negru, omule.
Spune ce bei, focule?
Șoaptă, geamăt, omule.
Spune, ce bei, ștreangule?
Doar tăcere, omule.
Spune, ce bei, glonțule?
Sânge,. Spaimă, omule.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Galaxiile s-au născut în zarzări
când dumnezeu încă visa cum să continue cerul
iar îngerii supuneau fiecărei stele un suflet
o strâmbă cotropire desena legături imposibile
încă înainte de a se hotărî cum să coboare cuvintele
prin gând sau prin inimă
chiar înainte de a se fi inventat coasa vieților
ceva ce semăna cu nemurirea se juca de-a iarba verde
sub căpătâiul creatorului
raiul
încă nu avea nume
nici nu știu dacă se chema într-adevăr așa
cine să hotărască în lipsa evei
cum se împart petalele egal
între albine și fluturi
când sunt sub narcoticul acestor lumi înmiresmate
îmi place să deschid ochii când mă privești mirată
universul este o livadă în care fluturii își fac de cap
în timp ce dumnezeu tot botează duminici
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce scriu poeme?
scriu pentru că visez,
scriu pentru că, dacă n-aș face-o,
aș muri chiar astăzi,
scriu pentru prieteni și dușmani,
scriu pentru iubitele mele
a căror imagine o port pe retină,
scriu pentru mine
să-mi împrospătez memoria
cu fumul și cenușa
prin care am trecut,
închin un imn soarelui
și mă rog să rămână acolo
așa rotund și frumos
pentru că el îmi dă viață,
închin un imn lunii și mă rog
să rămână pe bolta nopții
atâta timp cât va exista iubire,
scriu să încălzesc lumea cu cuvintele mele,
scriu să mă audă mama
de acolo din ceruri
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (23 noiembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Karma
Tot timpul duc o umbră după mine,
prieten..., sau dușman necunoscut?
nici de aproape nu o văd prea bine,
celesta-mi vrajă..., făr' de început!
De cum se plimbă soarele pe boltă
ea se întinde altfel pe pământ,
mereu mai suplă, calmă, dezinvoltă,
ar și vorbi dacă-ar avea cuvânt.
Să fie oare umbra mea cea dreaptă
sau doar al karmei nevăzutul chip,
urcând cu mine treaptă după treaptă
pe munți înalți sau bancuri de nisip?
Când norii grei în ceruri se adună
ea mă veghează dinlăuntru meu
s-așază-n sufletu-mi speriat cunună
cu harul sfânt trimis de Dumnezeu.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din revista Logos & Agape, 01.02.2021, ISSN 2601-1719, ISSN-L 2601-1719
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din inima mea a evadat o lacrimă
niciun simptom și nicio durere
căzută în mine și zdrobindu-se ca o piatră
liniștea imortalizează tot ceea ce am fost
ca un orb îmi pipăi cicatricea
și mă strig încet
nu-mi răspunde nimeni
mai strig o dată și încă o dată
din când în când îmi privesc neputința
ca pe o clonă de lut
orbul din mine se roagă lui Dumnezeu
o furtună de cuvinte nerostite
se înalță înspre cer
iedera îmi acoperă văzul
printre jaluzele
o margine de soare
îmi lovește obrazul
mă încumet să mă târăsc
într-un colț
de sub umbra lămpii
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume (28 februarie 2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niște cuvinte...
Ascultă, om frumos,
De vrei, niște cuvinte,
Nu privi în jos!
Privește înainte...
Când viața te lovește,
Nu o urî că-i rea,
Mai bine... hai, zâmbește,
Și învață din ea.
Nu-i urî pe alții,
Că au ce tu nu ai,
Toți primim în rații,
Când iad, când colț de rai...
Lacrima de curge,
Alung-o! Da, mereu...
Rana grea ți-o unge,
Nu ea, ci Dumnezeu.
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucrători cu absolutul
Nu există, Simm, poeți în adevăratul
sens al Cuvântului,
ci doar lucrători cu Transcendentul,
în spirit și-n duh!
Fluturi multicolori liberi prin văzduh,
poemele lumii zboară buimace,
de la Facerea lumii încoace...
Importantă, Simm, e măiestria
cu care capturăm fluturii și le orientăm
zborul, dorul și fiorul,
ordinea în care le orânduim startul,
modul în care le asortăm culorile cu Florile
Binelui și Răului,
într-un fel de Ikebana cu fluturi,
rezistența în față Infinitului și Hăului,
împăcarea Absolutului cu Vidul,
Reprezentativului cu Insipidul,
împăcarea sufletului tău cald, dar șovăitor, cu
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geana biruinței în poem albastru
Am strâns în fiecare părticică
din mine iubire,
o conturez cu speranța dincolo de cuvinte
și-o rispiesc sub inconștiența emoțiilor
în sălbăticia
avidă de tine.
Creez să trăiesc,
trăiesc și creez
să fiu femeia tuturor dorințelor tale
pentru că tu ești ecoul tuturor dorințelor mele,
fragment din fericirea și echilibrul lumii;
numai așa vom înțelege că ne-ar mai trebui o viață
să deslușim bucuria noastră
și veselia florilor din primăveri nebănuite
care ne vor ocroti și ne vor păstra
până ne va umple imaginația
de jertfa ce nu figurează confesiunilor interioare
și vom fi dezgoliți de noi
în retrăiri adânci
[...] Citește tot
poezie de Lusiana Drăgușin (23 ianuarie 2011)
Adăugat de Lusiana Drăgușin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urma șarpelui pe cărarea albă
cu orbitele albe ale degetelor
ating prezentul
văd trecutul ca pe un vas răsturnat în nisipul prezentului
viitorul este acea crăpătură care îmi taie aripile
și ochiul alb al degetelor când
încercând să mă cuprind
nu mai aflu nimic
oricând poate veni solia unui cuvânt dintâi
suspendat între a fi
și a muri ca un copac
pe verticala așteptărilor copilului
așa că
deschid larg porțile
orbitele albe ale degetelor le umplu cu sine
cât mai mult sine
la fel ca o fântână cu șapte inele
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Dumnezeu și cuvinte, adresa este: