divorţ

Măgăriţa bătrână

E bătrână – măgăriţa care ne-a arat ogorul atâţia ani.
Am înţeles asta-n ziua când s-a poticnit în genunchi pe picioarele din faţă,
iar cotiga a fost împinsă la deal de Tata,
folosindu-se de toată puterea lui.

În seara aceea, Tata i-a îmbrăţişat picioarele subţiri,
ca un om care îşi trece braţul peste umerii unui vechi prieten.
A spus: "Suntem bătrâni, şi tu, şi eu."

De-acum, măgăriţa-şi dea seama că nu ne mai era de nici un folos
şi şi-a pierdut interesul pentru apă şi fân.
Blana, numai zdrenţe, pe care o purtase toată viaţa
avea o cicatrice, de pe care căzuse părul, de mărimea unei palme.

I-am cerut tatei să o ducă la iarmaroc,
dar, înspre seară, s-au întors împreună,
asemeni unei tinere perechi, forţate de părinţi să divorţeze,
părăsind casa în zori şi revenind, timizi, în amurg.

În ziua următoare, am ieşit afară

[...] Citeşte tot

poezie de Niu Qingguo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A-ntinerit cimitirul

Bunica a fardat
crucea
bunicului

Mă
să nu te mai prind

Că
te murdăreşti
pe
fotografie

Ai auzit

Bunicul
mai tânăr
acum

E preocupat
însă

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (10 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să divorţez

Aş vrea să divorţez de tine viaţă
Să mă duc pe un munte
Şi casă să-mi fie codru
Iarba să mă învelească
Păsări şi fiare, prieteni
Ce nu se roagă să moară capra
Râul să-mi fie gramofon cu vinil de vânt
Pensie alimentară am să-ţi plătesc
Până la urmă notarului negru
Ce nu uită vreun nume
Ce s-a însurat cu tine
Acum lasă-mă să divorţez
Pretendenţi ai cu duiumul
Cu averi, palate îndrăgostiţi de tine,
Şi iubita de la tine am să o răpesc
Sub cerul fără facturi
În iarbă să mă învelesc
Şi să mă îmbăt cu rouă...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e de ajuns

Nu e de ajuns să te naşti,
Pentru a spune că exişti
Cum nu e de ajuns să trăieşti,
Pentru a spune că eşti om.

E de ajuns că ai apărut pe pământ,
Sub formă bipedă zis evoluată
Dar,
S-ar putea să fi fost chiar animal,
Sau plantă,
Sau piatră,
Sau absurd,
Sau neant,
Sau,
Orice,
Dar,
Mai puţin un om.

Scrisori amoroase,
Iubiri neîmplinite

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antirăzboinic

cam şi cum ruinele ar putea
fi vesele
ca şi cum planeta
ar tânji după-un gol de planetă
ca şi cum am citi în ziar
"cedez boabă de rouă din potirul de mac
contra unei urme
de cianură din sărutul fatal"
ca şi cum poezia aceasta
scrisă ar fi pe cenuşa dezmăţului,
epilog nunţii androizilor când
poetului i s-a terminat
cota de tropi hărăziţi
pentru veacul în curs,
când se aprobă divorţul
dintre retină şi verdele crud-aromat,
dintre auz şi văzduhul livezii frumos trilurat,
dintre dimineaţa cu soarele
mijind căpşuniu pe un cer voroneţ
şi bucuria intrării-n tumultul oraşului tânăr,

[...] Citeşte tot

poezie de Fatma Sadâc din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întorc ceasul

fără să mă întreb de ce
nu mai este nevoie de remontor
e tot ce pot face pentru viitorul apropiat
îl setez la ştirile despre divorţuri celebre
şi copii ucişi pe trecerile de pietoni
deşi nici clepsidrele nu se mai întorc azi
în deşertul dintre două picături de siliciu
şi o baterie solară

ce aiurea sună acum timpul
nici nu mai clipesc
mă dărui clipei ca un fin cunoscător
al concertului fără tic
şi fără tac

întorc viaţa ca pe un ceas cu 17 rubine
aşez în balansoarul destinat secundelor
toate ştirile despre nemurire
apoi cu telecomanda uzată de atâtea reluări
şterg toate amintirile

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea din marginea caselor

Disperarea orbă-a pietrelor de ploaie,
Fremătând sub norii tineri şi grăbiţi,
Zarva răbufnită de sub muşuroaie,
Ale unor arbori ce-au căzut trăzniţi.

Se aud ca boabe, strugurii de piatra,
Agresând ferestre-n nopţile de vară,
Mă uimesc de apa care nu mă iartă,
Şi de după-amiaza, prefăcută-n seară.

Se ridică norii lunecând pădurea,
Ca la un divorţ, pleacă-ntunecaţi,
Şi ca la o pace, prevăzând securea,
Au rămas în urmă, arbori inundati.

Ştiu că în pădure, de pe scoarţe, plopii,
Zvârlu în lumină, umezeli din soare,
Din coroane umezi, şi din mâlul gropii,
Niciodată lumea, n-a părut mai mare.

poezie de Ana Larisa Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peloponeze rătăciri

Se tocesc trepte de temple eline,
Înfăşurate în licheni
Striaţii de marmure albe
Contestă infailibila
Geometrie a Mitului,
Se gârbovesc sub ani copaci
Iar statuile capătă riduri,
Dinspre tavernele piezaniei
Străjuind Plaka gureşă,
Din ruginite saxofoane ţâşnesc
Sunete răguşite,
Acoperind urletul războinicului
Prins în plasele Climtenestrei,
Ulise se desprinse de catarg
Circe, lascivă, îi sare în braţe,
Ce înot, ce voluptate,
Cum să mai ieşi viu
Din îmbrăţişarea de ştreang?
Acasă, Penelopa, resemnată,
Dezamăgită şi sobră

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autograf

Cel ce lumea o iubeşte
Strânge bani, avere;
Bea, mănâncă, chefuieşte
Şi dispare – piere!

Pe când cel ce se gândeşte
Sufletul să şi-l salveze-
Acel suflet şi-l găseşte
La Domnul – să-l învieze!

Eu pe nimeni nu acuz,
Omul are libertate;
Nu sunt poetul ursuz
Şi sper că-mi veţi da dreptate...?

Unde nu-i înţelepciune,
Vom merge la judecată;
Dreptatea este-un tăciune
Dintre un băiat şi-o fată:

[...] Citeşte tot

poezie de Paul Preda Păvălache (29 aprilie 2012)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amos Sibley

Nu caracterul, nici forţa, nici răbdarea
Aşa cum credea oraşul m-au ţinut
Lângă soţie, în timp ce predicam,
Urmând calea pe care Domnul o alesese pentru mine.
O dispreţuiam ca fiind cicălitoare, ca pe o femeie uşoară.
Eram conştient de adulteriile ei, ca de altfel toţi ceilalţi.
Aşa fiind, dacă divorţam de ea
Trebuia să mă las de preoţie.
De aceea, pentru sluji Domnului şi a strânge răsplata,
Am rămas cu ea,
Asfel m-am minţit pe mine,
Astfel am minţind pe cei din Spoon River!
Am încercat să ţin discursuri, să engravez cărţi,
Să candidez la alegeri, cu un singur gând în minte:
Dacă astfel reuşesc să fac bani,
O să divorţez de ea.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!