Poezii despre divorț, pagina 5
Insulte grave
Moișe a venit acasă,
Într-o dispoziție ardentă,
Ș-a găsit pe Blima, într-o
Situație indecentă.
Goală toată și frumoasă,
O ispită, ma parolo!
Asta n-ar fi fost nimic,
Dar era și Șmil acolo!
Ce a fost, nu ne privește.
Nici nu știm a cui e vina,
Și întocmai ca la teatru,
O să coborâm cortina.
E destul numai să spunem,
Cum că Moișe, de astă-dată,
Dovedind că-i ferm, a dat-o
Pe nevastă-n judecată.
[...] Citește tot
poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
În condiții amiabile am divorțat de Prostie
Am încercat
să
mă-nțeleg
cu
prostia
Într-o vreme
chiar
am copilărit
cu
ea
Aș putea
zice
că
mi-a fost
și
iubită
Oricum
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (20 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autorul ne anunță pompos că a divorțat de doamna P., în condiții amiabile. Cred că știrea e depășită. Citind finalul [...] | Citește tot comentariul
Replică la poezia "O iarnă pentru fiecare" de Violetta Petre
M-a copleșit tardivă și speranța,
Că ne vom împăca, dar cu durere,
Aud că soacra n-a-ncetat să zbiere
Și am fugit din nou, spășit, la Tanța.
Am inghițit de bună seama hapul,
Căci generos, am procedat ca tontul,
În timp record mi s-a golit și contul
Și-acum pe stradă Tanța-ntoarce capul.
Sosește iarna, e deja zăpadă
Și ne găsește rătăciți prin viață
Luatu-mi-ai și casa, ca o hoață,
Ai divorțat si am rămas pe stradă.
La tine-i cald, probabil, stai acasă
La mine viscolește iarna oarbă
Am turțuri prin mustață și prin barbă
Și mă-ncălzesc c-o sticlă de spirtoasă!
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încă mai am tentația de a întoarce ceasul
de altfel e tot ce pot face pentru viitorul apropiat
îl setez apoi la știrile despre divorțuri celebre
și copii uciși pe trecerile de pietoni
oricum azi nici clepsidrele nu se mai întorc
în deșertul dintre două picături de siliciu
și o baterie solară
ce aiurea sună acum timpul
nici nu clipesc în încercarea de a-i surprinde
trecerea
apoi mă dărui clipei ca un fin cunoscător
al concertului fără tic
și fără tac
deși îmi întorc viața ca pe un ceas cu 17 rubine
fără să mă întreb de ce nu mai e nevoie de remontor
așez în balansoarul destinat secundelor
toate știrile despre nemurire
apoi cu telecomanda uzată de atâtea reluări
șterg toate amintirile
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Restart
Ți-am pus o simplă întrebare;
"-Te-ai învățat, cu fața mea,
că sunt bărbatul tău?"...
Era-ntr-o joie oarecare,
stăteam lipiți pe-o canapea
cu gânduri duse în ecou,
eram urmași de aventuri
ce derulam, ca-n filmul mut;
secvențe de-un amor părtaș,
de rupere de legături...
Eroi de un divorț trecut
și-un viitor sinucigaș.
Visam maturi, cu gând de tineri,
să reparăm piese uzate
ce n-am întreținut, culpabili;
Eram la vârsta înspre-o vineri,
din zilele ce-s șapte toate...
Ai iubirii, eram, irecuperabili.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un divorț metafizic (extras, "Cu plugul la arat peste oasele morților")
Stăteam acolo-n frig, în camera jilavă, în vacuumul înghețat stăpân
acelei ore fade, cenușii, din noapte; și mi-a trecut prin minte că chestia
aia care părăsește trupul absoarbe o parte din lume și,
indiferent cât de bună sau de rea, cât de vinovată sau de inocentă
a fost, lasă în urmă un gol mare.
M-am uitat afară pe fereastră. Se crăpa de ziuă și fulgi lenevoși
Începeau încet-încet să umple neantul. Cădeau fără grabă,
împletindu-și drumul prin aer, rotindu-se în jurul axei ca niște pene.
De-acum Picior Mare nu mai era, așa că era greu să fi simțit vreun
fel de milă sau de resentiment pentru el.
Tot ce mai rămăsese era trupul lui, fără viață, îmbrăcat într-un costum.
Arăta calm și împăcat, ca și cum spiritul era mulțumit că în sfârșit
se despărțise de materie, iar materia era mulțumită că se despărțise de spirit.
În acest scurt interval de timp avusese loc un divorț metafizic. Sfârșitul.
poezie de Olga Tokarczuk, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Divorț sentimental
Divorț sentimental
Adulții din noi de azi și-au semnat actele de divorț,
Nu se mai potrivesc.
Cel puțin, așa ne-au spus doctorii corectitudinii politice.
Tot ei ne-au învățat să ne așezăm cu spatele, unul despărțit de celălalt;
Și stând așa spate în spate, nu am observat
cum copiii din noi, își întindeau disperați mâinile,
unul către celălalt...
Dar cine să le culeagă lacrimile? Noi nu am învățat niciodată să ascultăm cu inima!
Noi eram prea preocupați cu semnarea actelor de divorț,
doar îngerii ascultau cum din locul aripilor,
picura sânge pe podea.
De aceea pășeau desculți în urma noastră, ca nu cumva să strivească și ultima picătură de viață din noi...
Copiii încă plâng, dar noi nu avem inimi ca să-i ascultăm!
epitaf de Cătălin Varga
Adăugat de catalin_varga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi cântă surdo-muții despre tine
Îngenunchează lacrima nătângă
Pe buzele uscate-n așteptare,
Învață să înoate-n delta stângă
Și-n pieptul tău să-și caute vărsare.
O poartă-n aripi lebede rănite
De-atâtea zări zburate prin furtună,
Iar valurile mării, gârbovite,
Din sânii mei, cu sete o adună.
Se strâng pe-obraji orchestrele tardive,
Viori amanetate prin suspine,
Solfegiile zac pe portative
Și-mi cântă surdo-muții despre tine.
Tăcerea lor îmi smulge insomnia,
Îmi coase lotuși albi in mii de ațe,
Îmi fură de pe tâmple nebunia
Și-mi ninge mâneci lungi pe antebrațe.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebunia omului de rând
să arunc tot ce-mi vine în mână,
să fac totul una cu pereții,
să stau calm și să aștept să treacă,
dar nu pot,
e acolo în mine.
femeile plâng din ce în ce mai mult,
din ce în ce mai mulți bărbați dependenți de băutură,
majoritatea oamenilor se cred bolnavi psihic,
însă în capul lor prostia se lovește de pereți.
nu poate trece de la sine;
credeam că sufăr din cauza unei iubiri pierdute
până când m-am trezit cu un mesaj de la ea,
deja avea 3 copii și era în plin divorț.
mi a spus că încă mai simte ceva,
cu fărâma aia de suflet care i-a mai rămas,
dar nu pentru mine,
pentru un altul,
[...] Citește tot
poezie de Valentin Chircă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
D-na Williams
Am fost confecționera de pălării
Despre care s-a tot vorbit, s-a tot mințit,
Mama Dorei,
A cărei ciudată dispariție
A fost pusă pe seama educației primite.
Ochii mei, deprinși cu frumusețea,
Au văzut multe dincolo de panglicile
Și fundele și fetrul,
Dincolo de paietele și de penele
Care fac fețele să pară dulci,
Părul negru sau auriu.
O să vă spun un lucru
Și o să vă întreb un lucru:
Cele care fură bărbați
Poartă fard și ornamente,
Și pălării la modă.
Neveste, purtați-le și voi.
Pălăriile pot provoca
Sau pot preveni divorțuri
Well, acum lăsați-mă să vă întreb:
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre divorț, adresa este: