Poezii despre existență și viteză, pagina 4
Psihanaliză
... nici nu mai știu, mașina-i doar un fier plin de fluide
sau este și viteza, stopul, aparența, aer ce-l consumă
și-l varsă noxic cât prin normele suratelor valide
i s-a prestabilit memorie în creierul sclipind de-o brumă?...
... unde oprește firul derulându-se din pudră de carbon
al microfonului ce cântă sau cuvântă acetilcolină
până la spiritul în undele eterului ca duhul din amvon
ce răscolește neînțeles în meditația ce inim-o suspină?...
... palpabilul este doar pipăitul, simț tactil de moleculă
sau e-un fuior în același timp, nimic, imensul ce există,
eliberat să nu sufoce suflu' c-o apăsare de spatulă;
nu-i numai spută ștearsă, iz, nedefinitul din batistă?...
... deci nevăzutul vid, aura-n boare, cald de rază
sau recele de gheață fără apa gheții, dăruirea,
căutare eternă ce mintea fără de suport cutează
depărtate amintiri, vis rămas vis, inexplicabila iubirea...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destine prin...
contorsionate uriașe păsări
zboară prin tuneluri strâmtorate
claviaturi moarte sticlă silicați
sârme
necunoscute...
curbată memoria se frământă
înghesuind chipuri plecate
energii alungate prin spații
încetinesc viteza timpului
cucerit-zdrobit
peșteri primordiale răsună
prin munți mici de siliciu
reci ca sloiul de ghiață
zbatere de goluri cu plusuri
ce ating mari adăncimi
cristale cu unghiuri absurde
neânțelese având multe fețe
sisteme galaxii intersecții
necunoscute care formează...
înlănțuiri prin destin
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (1997)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
- Pământ (vezi și Terra)
Ce-i Pământul...
O minge într-un univers în elan, cu cusături de țări
tocite de prea mult timp petrecut deja și cu sfârșit în mări
sau oceane profunde lăsate de degetele transpirate
ale giganților atleți ai jocului de polo cu miza;... a universului eternitate.
Un bulgăre de zăpadă din multimilenara nea,
cea a norilor ce se scurg în șuvoaie la văz de cuptor ce e stea,
cu termen cert necunoscut de existență până la topire
bănuită de evidență, dar necrezută din falsă iluzie de nemurire.
O stație de relansare spre ce nu știm și numim infinit,
limitați de taboo-uri neuronale, de percepte duse la nesfârșit
riscând o meritată pieire prin perpetuarea rușinii
nereușitei din lene, sau a irosirii încercării de depășire a vitezei luminii.
Un incident mineral din explozia de miliarde de terra electroni volți
ce a scos din nimic existența "bozon" ce aparține creatorului de biserici cu bolți
pe care-l repetăm, ca microbii, biologic în izbucniri detonante de iubire
repetând repetenți cu pretenții de a cunoaște cum se naște o fire.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Simt cum zvâcnește primăvara-n mine...
Se dezmorțesc poemele în mine,
Mustesc în stihuri sevele-n culori.
Sub adieri de verde, theremine
Scriu simfonii pe lujere de flori...
Zefirul mi se plimbă prin artere,
Odoarele mă parfumează-adânc
Și parcă aș putea s-alerg prin ere
Legată de al primăverii-oblânc...
Mai stăruie zăpada rușinată
Pe câte-un vârf de munte, lângă cer,
Dar e frumoasă-așa nevinovată
Între-anotimpuri, ca un grănicer...
Viteze, firele de iarbă suie
Pe cărărui ascunse în pământ,
E Dumnezeu cel care ne descuie
Tărâmul în cel mai frumos veșmânt...
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zilpha Marsh
La ora patru, târziu în Octombrie,
Stăteam singur în casa școlii din ținut,
Întors de pe drumuri, din mijlocul câmpurilor suferinde;
O pală de vânt a intrat pe fereastră aducând frunze uscate
Și un murmur venea pe hornul sobei de fontă,
Pe a cărei ușa deschisă umbrele închipuiau forme
Născute din lumina focului care se stingea încet.
Într-o stare de lenevie, roteam planșeta care invoca spiritele
Deodată încheietura mi-a devenit moale
Și mâna s-a mișcat rapid peste tablă
Până când de nicăieri a apărut numele "Charles Guiteau",
Care amenința să se materializeze înaintea mea.
M-am ridicat și am zbughit-o din cameră cu capul gol,
În amurg, temându-mă de darul meu.
După asta spiritele au năvălit
Peste mine cu mesaje, oriunde mă duceam:
Chaucer, Cezar, Poe și Marlowe,
Cleopatra și Mrs. Surratt...
Pur și simplu, aiureli triviale au decis cei din Spoon River,
Vorbești în basne copiilor, nu-i așa?
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
#
poligraful nu încetează să târâie acul pe hârtia albă
lăsând urmele roșii ca și cum ar fi bătăile unei inimi în fibrilație
sunt întrebările la care trebuie să răspund deși nu mă întreabă nimeni, nimic
trebuie să răspund tot timpul cu da
are loc un recul ca la o armă veche ce se descarcă greu de fiecare dată când încerc să mint
trăiesc într-un hotel zi de zi mă cuprinde tristețea pentru un moment gândindu-mă la toți cei care intră și ies
pe ușile glisante / un carusel al unei și mai mare tristeți
m-au întrebat dacă sunt pregătită să mor și acul poligrafului a tremurat
m-au întrebat dacă sunt gata să iubesc și acul poligrafului a stârnit un cutremur
alveolele din plămâni stau gata sa plesnească
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colectiv
O mare tragedie,
S-a abătut pe această Românie.
Tineri frumoși, ne-au părăsit,
Și înapoi n-au mai venit.
O seară, începută bine,
S-a transformat în tragedie.
România, țara mea,
Ce se alege de existența ta?
O trupă, un album lansa,
"Goodbye to Gravity" se numea.
Dar n-au mai apucat,
Focul, rapid s-a declanșat.
Ce a urmat, cu toții știm,
Nu vrem să ne amintim.
Suflete, la Cer s-au dus,
Și-acum, ne privesc de Sus.
[...] Citește tot
poezie de Alina-Georgiana Drosu (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine noaptea
Vine noaptea și usucă
Lacrimile pe obraz
Cine știe ce caducă
Întâmplare fără haz
Și uitând de soarta-mi tristă
Mă petrec prin alte lumi
Despre care mie nu-mi
Spunea nimeni că există;
Vin și îngerii cu nimb
Diafani, mângâietori
Și cu care eu mă plimb
Până dincolo de zori
Cine-a mai rămas de strajă
Peste câmpul cu narcise
Dacă numai mi se
Pașii-ntipăresc pe plajă?
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Scara interioară (2007)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Existență... rutieră
Viața e o autostradă cu multe miliarde de benzi pe care se intră cu echipament furnizat
și se rulează între puncte de control, cu plată pentru privilegiul participării,
iar din loc în loc, fără niciun criteriu de timp sau viteză, se iese, cel mai adesea neavizat
și cu șanse nule de revenire; la fel cum saltul cu parașuta e ireversibil din momentul aterizării!
Odată destinația atinsă, se eliberează culoarul pentru un nou cărăuș
investit cu reluarea experienței în stil absolut personal, pentr-o înscriere în ceva dur
de piatră sau metal, sau lemn, ca semnele de circulație adunate elogiatic de-un fluierat de arcuș
în niște parcuri de staționare pe termene nedefinite, cu iluminări la lumânare și mirosul de pur.
... În timp ce pe sensul opus, total invizibil, doar o bănuială bizară, dogmatică c-ar fi contrasens,
mai curând e o pistă de zbor, doar c-un fum de la scrumul din arderi finite, nevăzutul de mens.
Și șoseaua se-ntinde epocalic; o ștafetă ce n-are jalon de predare căci nu-i nicio cursă, câștig,
e ruloul de smoală întărită ce se are ea însăși și așteaptă bătaia de pas, de elan
de la altul și altul ce-ncearcă să zboare desprins dintr-un bulgăr -profan început în covrig-
și se-ntinde în lat și în lung fără a ști că nu-i loc de mai mult, că-n final smoala îi e și tavan.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind de Paști
Am venit să vă colind,
Cu amicul meu Covid...
Cum mulți sunt căzuți în limbă
După colaci și colivă,
Miei de Paști și roșii ouă,
Vin! Vă dau Covid și vouă...
Vă dau cozonaci sau pască,
Dar pe voi vă doare-n... bască.
Ați ieșit din izolare?
Fix pe noi în cot ne doare.
N-aveți apă sau mâncare?!
De-acum legea vă ajută.
.........................................
Deci românule, ascultă!
Stai în casă mai degrabă
Și la Dumnezeu te roagă!
Plămânii-artificiali
Costă, bine știi, mulți bani.
Nu mai vrei în carantină?
De P. C. te-ai săturat?!
[...] Citește tot
pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre existență și viteză, adresa este: