Poezii despre păr roșcat, pagina 4
Ziua unui faun
Se deschide un ochi vinețiu-aurit
zbucnește mărgean din adâncul azurului
de rece lumină e un nor cotropit.
Soarele picură pe haloul conturului
o pală de vânt pe tulpinile grâului
clepsidra se-ntoarce pe un arc ruginit.
Se prelinge o rază spre asfințit
roșcate umbre pe prundul pârâului
un semn de sineală pe cer plumbuit.
Clepsidră rotundă și ochi gâtuit!
poezie de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de viață
Mi-e dor de tine viață,
De primăvara mea,
De câmpul cu verdeață
Când soarele ardea.
Mi-e dor pe arătură
S-alerg din când în când,
S-arunc semănătură
De grâu și de porumb.
Să simt mustul zăpezii
La tălpi cum mă inundă,
Și-n ceasurile-amiezii
Mâncarea aburindă.
Mi-e dor de vântul care
În anotimpuri bate,
Și plimbă pe cărare
Frunzele roșcate.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (20 februarie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odaia neagră
prinde contur la reducerile de sâmbătă
unde soarele sare sprijinit pe o furculiță
într-un borcan cu muștar îndulcit
cu zahăr negru în odaia albită de strălucirea
staniolului uitat pe cratița plină cu creveți
roșcați ca obrajii unei femei înfierbântate
lovite de năbădăi sub luna curioasă
nebunii știu că au dansat degeaba pe pereți
în întunericul surprins în clepsidre
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul unui câine năzdrăvan
Sunt mulți cei care spun că fiecare câine are-o zi a lui,
Că o pisică are-un număr de vieți sau altul;
Cum sunt și unii care cred că homarul este roz,
C-albinele lucrează doar în stupi, unde-și au și patul.
Mai sunt și cei care pretind, puțini, că un anume cal
Are pe cap două cocoașe și-n frunte un corn curbat,
Iar un tip care spune,-n glumă, c-o iapă poate face cuib
E la fel de rar ca un măgar roșcat.
În pofida celor spuse, am momentele mele fericite,
Prețuiesc oasele mai mult decât s-ar putea crede
Și deși nu apreciez gălbejitul biscuit, la nevoie îl înghit,
Și-mi mai place să fug după iepuri, să prind pietre.
Dar cea mai mare încântare e să-mi înfig colții
În pulpa unui juncan grăsun și delicios;
Iar dacă-i mușc chestiile dintre picioare, un răsfăț,
Sper că nu mă veți considera prea vicios.
poezie de Dylan Thomas, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunzele toamnei
Dimineața e frig tare,
Soarele de-abia răsare
Frunzele gătite în culori
Parcă sunt calești cu flori
Și cocorii au plecat
N-au mai vrut să stea la sfat.
Mii de păsări supărate
Stau zgribulite și plouate.
Covor de frunze la poartă
Mi-au umplut ograda toată.
Frunze aurii roșcate
Au bătut și-n geam speriate,
Vântul bate și e ploaie,
Dă-ne drumul în odaie!
Frunze triste surioare
Acum sunteți plăpumioare.
poezie de Eugenia Calancea (27 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cocoș de munte
într-o zi vulpea roșcată
se învârte ca o roată
prinde un cocoș de munte
fuge repede se-ascunde
dar cocoșul luat din crâng
nu e un cocoș de rând
dă din aripi nu se lasă
și reproș pune pe masă
-m-ai trădat icoană vie
ai venit dintr-o câmpie
Ti-am cantat sub crengi de brad
și apoi de gât m-ai luat
abia răsuflarea-mi țin
nu e viață.... este chin
hai fă foc la fiert mă pune
sau pe-o vatră cu tăciune.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mâlul grețos, și dulceag, și roșcat
(lui Mircea Cojocaru)
Mâlul grețos, și dulceag, și roșcat,
Măduva lină arzând în cristale,
Buzele cărnii emblemei regale,
Dincolo-n iadul nealterat.
Pune-ți piciorul de lemn, urmărește
Urmele albe legatei femei;
Stelele bat în orbite de pește
Aripi extatice de porumbei.
Limpede, pare-se, teiul mai picură,
Blândă mireasmă sânii ei au,
Doamnă prințesă de sete nesigură,
Morții-n butoaie de vin coborau.
Hai, o partidă ne mai desparte,
Dansul ne-amenință necunoscut
Eu și cu tine târând de departe
[...] Citește tot
poezie de Bujor Voinea din Elementele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se gândi
la femeia pe care o ținea
în mâna stângă când o picta
cu mâna dreaptă goală
atingând trupul cu obrajii
plini de lacrimi frânt în tăceri
se gândi la femeia cu oase mari
care avea în birou un cais în ghiveci
îl văzuse pe roșcat în oglindă
cum o pândea când o desena
fără haine în mijlocul
unui pat dublu executat
din blănuri de urși polari
vânați de emirii sau șeicii
care umblau cu tălpile încinse
pe nisipul dat prin sită
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna spânzuraților
În pădurea cu spânzurați
copacul atârna la intrarea în moarte.
Tu veneai ca o sfoară dintr-un semn de carte.
În miros de coarne
mirosea a carne.
Soarele gemea Luna pe o parte.
Ne spălam cu pământ pe dinți
și cu slănină pe cap
cu buze de mure
pe ochi
cu crengi pe mijloc
cu foc ne întineream vorbele
cu un zâmbet ne uscam rufele
cu cleștii ne smulgeam cuvintele
cu lupii ne iubeam prin zăpada
roșcată
în care te-am găsit sfârtecată...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg de toamnă
Amurgul arămiu din aripi bate,
Se stinge în cenușa-ntunecării,
Dulci adieri spre zările roșcate
Trimite vântu-n suflul alinării.
Cocorii obosiți se vaită-n șoapte,
Pribeag mai este dorul depărtării,
Amurgul arămiu din aripi bate,
Se stinge în cenușa-ntunecării.
Se spală luna în apa înserării
Și stelele de praf sunt măturate,
Desprinse, frunze-n pragul disperării
Veștede-adorm în liniștea uitării,
Amurgul arămiu din aripi bate...
sonet de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre păr roșcat? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre păr roșcat, adresa este: