Poezii despre viața de apoi, pagina 4
Deasupra Sinaiului
Deasupra Sinaiului norii
Deasupra norilor El,
N-am fost acolo, înseamnă
Că Dumnezeu e în noi.
În casa vecinului, moartea
A pus un bilet de tramvai,
Așa se pare, vecina
Crede ca mortul e-n rai.
* * *
Cred în viața de apoi,
Ca-n această viață,
După moarte am și eu
Drept la alta față.
În memorie păstrez
Mii și mii de chipuri
Sunt un biet calculator
Plin de videoclipuri.
Te-am iubit și m-ai uitat,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Profetul Ilie
Profetul Ilie, în acte Elias,
s-a înălțat la cer, fericitul,
dar el știe ce este moartea și Învierea,
Boje hrani, pravoslavni, Ehad Elohim,
De Iuda fu nevoie sfântă, altfel cum?
Cine pe cine trăda? De Pilat era nevoie,
Cine pe cine comanda? Dar noi, păcătoșii
Ce am căutat noi acolo? Acum tot mai căutăm.
Un om închise ochii. Cineva îi acoperi fața.
S-au făcut formele, a fost îngropat.
Unde e viața de apoi, întreabă păcătosul.
Sst, șuieră paracliserul. Între paradis și iad
Ne petrecem viața ca un roman.
Pe ultima filă scrie "The end", de nu s-a rupt fila.
De aici începe Marele Conciliu al Supozițiilor.
Eu, de obicei, încep un poem,
De obicei, zic, pentru că în fiece seară
Mor nițel. În somn mă mai și rog.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea cerului
Ceru-i o carte deschisă
citeste-l te lasă în el
să-i răsfoiește pagină cu pagină,
culegând tot clarul Luminii din el
și curăță stelele de praful cel greu
lăsat de spirite netoate și rele
învață din cartea cerurilor,
învață că-i viață și în Univers
o lume-i întinsă în albastrul celest
și o altă aici pe pământ,
aleargă prin orașe planete,
dezintegreaza-te-n infinit,
pune mâna pe Soare
și viața îți vei citi,
culege o firimitură din pâinea-i sfântă
și gust-o cu multă nădejde,
culege o rază de Soare
și cânta-n dimineți deschise
cântul Luminii ce șuera-n vânt,
cunoaște citind Universul
[...] Citește tot
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acum în secolul douăzeci și unu...
acum în secolul douăzeci și unu,
când viața a devenit doar toamnă,
omenirea intră la idei
se consideră abandonată, singură, cu ea însăși,
de când ne gândim la viitor
toate zidurile s-au strămutat,
principiul speranței a ieșit în fugă pe geam
și noi ne uităm cruciș unii la alții,
hai să schimbăm lumea,
dar cu cine anume,
cu clasa muncitoare care a intrat în extaz?
te uiți spre viitor
ca și cum te-ai uita pe gura unui obuzier.
căutăm altă țară pe care n-o găsim niciodată,
avem impresia că pământul gonește nebunește spre autodistrugere.
toate imperiile și-au schimbat stăpânii,
s-au schimbat și conștiințele,
hainele, femeile, modele,
începem să credem în viața de apoi,
în măreția și lașitatea ei,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (4 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Simt că ești cu mine...
Simt că ești aici, cu mine
Simt că îmi vorbești duios
Știu, Isuse, ce conține
Al Tău zâmbet luminos.
Stând, aici, în odăiță
În modestul meu cămin
Știu că mi-ai deschis portiță
Către un locaș divin.
Trăiesc clipe fermecate
O, rămâi cu mine mult!
Îmi spui vorbe minunate
Consternat, eu Te ascult.
Din privirea Ta voioasă
Înțeleg cât mă iubești
Grijuri nu mă mai apasă,
Nici necazuri pământești.
[...] Citește tot
poezie de George Cornici din La umbra harului (3 aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
La moartea lui Adrian Păunescu
(5 noiembrie 2010)
Nu era un ipohondru,
Înzestrat fiind, ca un domn,
Păstrând din tinerețe o obsesie
Numită intuiția morții,
A fost un om, un poet,
Cu o sensibilitate fabuloasă,
Un luptător neobosit,
Gândea, citea, scria poezii, articole,
Lăsând în urmă mari lucrări
Și mai bune și mai rele
Și noroi și multe stele...
El a iubit o țară în așa măsură,
Unde nebunii clocotesc de ură,
A fost un râu cu izvoare înmiresmate,
Abia acum, când nu mai este,
Realizăm cât de mare a fost.
Poetul n-a învățat să moară,
Spunând adesea: Nu mă tem că mor,
[...] Citește tot
poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre Paradis!
Dacă vrei să fac dragoste cu tine pune pe pat
Un cearșaf alb, bine întins, să-l pot confunda cu cerul
Sau cu un așternut de spital, să mă las injectată
Din venele tale ca din niște perfuzii cu lapte
Dacă vrei să fac dragoste cu tine împletește din tine
O pânză otrăvitoare, cleioasă, molipsitoare
Și cheamă-mă la tine, când vrei, când ai timp
S-ascultăm împreună cum freamătă viața de apoi
Sau cel mai bine, dacă vrei să fac dragoste cu tine
Lasă-mi de seara lângă laptop o foaie albă, un creion
Așa cum lăsa bunica cursa de șoareci în podul casei
Sunt atrasă de mirosul searbăd, dar foarte curat
De pajiștile cu mană cerească, de toată colcăiala
De acolo ca de un cufăr cu amintiri adânci, înfipte
În carnea ei fragedă, picantă, de mireasă
Știu foarte bine să mă-nfășoar în pânza imaculată a foii
[...] Citește tot
poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tradiții și ritualuri de Florii
TRADIȚII CREȘTINE ȘI RITUALURI DE FLORII
După datină străbună,
într-o sacră rânduială,
Floriile sunt cunună
la Sărbătoarea Pascală.
În Templul din Ierusalim,
Iisus ca Mare Împărat
a fost cu ramuri de măslin,
de credincioși întâmpinat.
Crengi din sălcii înverzite,
dar și flori de primăvară,
în biserici sunt sfințite
prin credință milenară.
La icoană se păstrează,
în casa credinciosului,
că Dumnezeu o veghează
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Tradiții și ritualuri românești / Editura Paideia - 2008) (2008)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Misterul vieții de apoi
Nu știu de-i simplă revelație,
Dar am aflat ce-i nemurirea
Sau viața de apoi; când firea
Dispare... O elucubrație!
M-afund în fizică și legi
Ce n-am crezut, n-am înțeles
Din bănci de școli... N-am de ales;
Mă supun lor!... De mă-nțelegi?!?
... Aleg doar una, că-mi dă girul
Răspunsului ce-l am acum
La mijloc, spre sfârșit de drum
Din mers în halte, urmând firul...
... Căci stau ades cu morți la masă;
I-ating, îi ascult, cu ei râd, plâng
Cu ochi deschiși, sau strânși... mă strâng
Din tot pe unde-am fost, de-acasă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
nemăsurata durere
poate că suntem pe
o direcție greșită
înduioșându-ne sau
speriindu-ne de Moarte, de risipa
sângelui mustind în țărână
vai, era atât de roșu, de cald
suntem patetici ținând cu dinții
de lucruri, limite, reguli, prejudecăți
Nu insinuez ca alternativă anarhia
ci percepția
altfel
a lui «înăuntru înafară»
viața în această rană enormă
viața de apoi, zugrăvită eronat deseori,
«normal paranormal» iată
vă chem să-mi spuneți: par anormal (!) crezând
că sublimul
nu-l vom atinge niciodată
cu simțuri din carne?!
cine mă pune să-l caut?!
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre viața de apoi, adresa este: