Poezii despre Dumnezeu și cuvinte, pagina 42
Nu era nimic altceva
Nu era nimic altceva la vedere,
Or fiîn dischete? Care? Omorul.
Cântec, ordine, execuție.
Apăru un mesaj ai cuvântul cheie?
Nu. Fără cheie, cum ai umbla fără picioare.
Cu trompeta mai faci câte ceva..
Vorbim cu juma de voce,
Ventriloci oarecum, cu o inimă mare,
Purtăm armură, zale de aur,
Cavalerii morți ne invidiază.
Obiectele latră uneori, părăsite,
Sărutul tău umed mă smulge din moarte..
Alisa în Țara Minunilor îmi e soră,
Frate îmi e Don Quijote,
Pot trăi doar metaforic,
Pot înțelege corrida,
Dar și teama bietului taur,
Arena vieții noastre comune,
Alisa, eu îți port trena.
Ce-i mai de preț, memoria sau visarea?
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecouri de singurătate - III
Cuvintele rănesc mai mult din trufie;
În sânge ura arde grijile-n amar...
Îngenunchiat e cel nu vrea să știe
Că-n orice luptă... să existe un IDEAL!
Tăcerile au veșmânt de seară adâncă;
Pe cruce trupul pare tot mai uscat...
Fără de iubire nimic nu ne mai încântă
De-atâta trufie... sufletul de el a și uitat!
Mă uit spre ceruri și mă rog mereu...
Fără de țel; mie-mi fi-voi martir...
Aștept să mă iubească Dumnezeu,
Aștept să curgă din mine dor și mir!
Mă uit către pământ și plâng și plâng...
Atâta trufie oarbă pare sieși zăcământ...
Metaforele vieții în taină vai, se frâng,
Suferința mă face să nu mai știu cine sunt!
[...] Citește tot
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerul de Pământ
adevărul face dragoste cu minciuna,
el e Luceafăr și ea e femeie
înger de Pământ, omul
veghează mirarea
aici Dincolo e un dromader semn de întrebare
spre pustia necunoașterii de mâine îngerul de Pământ
bea și mănâncă
la masa sângelui și a cărnii proprii
cocoașa interogatoriului de Dumnezeu
o umple-n enigme
în zori de moarte moare somnul
îngerului de Pământ,
își va trezi toate rugăciunile
din lumânarea cu lumină etern
urcând în spinarea Domnului
crezământ
dintr-o coastă m-acostează femeia,
are brâu de dorință și prunci,
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Angel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii albaștri ai ploii
car dragostea cu sacoșa prin ploaie
mi-e dragă ploaia și cuvintele ei sărate
într-o zi, am vrut să-i pictez ochii ei albaștrii
dar ploaia era, iubito, prea departe,
nu i-am putut vedea
ochii albaștri ai ploii
iubito, unde sunt ascunși ochii ploii în noapte?
când îi vei știi sufletul, îi vei picta, spuneai,
geniul s-a strecurat printre degetele-i mate
iubito, acestea sunt visele mele înaripate
le-am furat de la Dumnezeu, ți le dau pe toate
l-am văzut dansând odată prin ploaie
ca o lumină uriașă și, din ceasul acela,
l-am închis definitiv în inima mea
ploua acvamarin și eram gol ca o vitrină
era timpul să mor, iubito,
undeva, lângă mine un orb picta
ceea ce numai simțurile lui puteau să vadă
sufletul și ochii albaștrii ai ploii
doar nebunul cufundat în veșnicia tăcerii
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Faith Matheny
Prima oară nu vei ști ce înseamnă
Și poate nu vei ști niciodată,
Și poate nu-ți vom spune niciodată
Aceste scurte iluminări din sufletul tău,
Asemenea scânteierilor fulgerului printre nori albi,
La miezul nopții când este lună plină.
Ele vin când ești singură sau poate
Când stai cu prietenul tău și, pe negândite,
O tăcere grea cade peste cuvinte, și ochii lui
Fără să clipească strălucesc privindu-te.
Atunci, voi doi ați văzut împreună secretul.
El vede în tine și tu vezi în el.
Și rămâneți acolo înfiorați că misterul
Care stă în fața voastră vă va lovi și ucide
Cu o splendoare ca aceea a Soarelui.
Fiți fără teamă, ca toate sufletele care au asemenea viziuni,
Așa cum trupul vostru este viu, iar al meu mort,
Tocmai ați prins o adiere din mireasma subtilă a eterului,
Rezervată lui Dumnezeu Însuși.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa am păcălit moartea
în tot ceea ce am scris nu știu dacă
am scris cartea cărților
știu doar că
am scris adevărata poezie a lumii
o lume fără pretenții cu doar
câteva provizii
pentru atunci când moartea
mă va privi pe geam
în lumea aceasta
greu de definit
dimineața
la amiază și seara
fără ca cineva să se așeze
la masă cu mine
mă hrănesc cu aceleași cuvinte
cu firimiturile căzute
îmi hrănesc singurătățile
timp în care
ai mei
mă privesc îmbătrâniți din
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume (6 octombrie 2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valea Morții
În Valea Morții pietrele au suflet,
Merg rectiliniu sau se tăvălesc
În vana lacului secat
De stelele cu iz lumesc.
Nu poartă vre-un veșmânt de ceară
Să toarne-n forme lungi cuvinte,
Nu caută-n învălmășeală
Nici arhitecții de morminte.
Totul e pașnic și mă miră
Că-n Valea Viilor mereu,
De-atâta ură și durere.
Ne tăvălim spre Dumnezeu.
Suntem noi oare pietre sfinte
Călcate de sfinți în picioare,
Sau suntem pietrele de moară
Născute în vieți trecătoare?
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-ar fi plăcut să fiu savantul fericirii
să nu mai las la voia întâmplării bucuria de a fi
aș începe cu axioma clipei
fără dogme
cu mintea despletită de iubire
aș desena grafice fiecărui mac
și nu aș mai măsura infinitul cu ocaua mică
voi postula fiecare zâmbet
nu va mai fi loc de îndoieli
piramidele vor crește din inițiativa deșertului
iar orice munte va învăța perspectiva câmpiei
precum fiecare furnică va avea mușuroiul ei
nu vor mai fi sclavi nicodată
doar o lume de împărați
fără revoluții și execuții publice
iar ghilotinele vor tăia numai grijile
nu va mai fi nevoie de inchiziție
nici de cavaleri templieri
pentru că fiecare om va avea altarul său
și un singur dumnezeu
de neîmpărțit cu nimeni
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orologiul care a uitat să pornească timpul...
Când zilele și nopțile nu erau încă făcute,
Timpul aflase câte ceva despre visurile ce
aveau să locuiască mai târziu în sufletele
care dădeau energie stelelor, cum și de unde vin.
Timpul este călugărul înțelept al Universului.
Divinitatea l-a creat din ape nevăzute,
clipele curg la fel de nevăzute.
Dumnezeu a zis: să fie viață!
Și viață s-a făcut în ceruri și pe pământ.
Visurile au fost împărțite clipelor.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Consecventa circumstanță
răzleții propriilor circumstanțe
pietoni puși pe linia
neprevăzutului
înnăscuții zăbovitului
cu recunoștință
în haltele clipelor
cei ce călătorim doar
dusul nerăzgândirilor
nepărtași pe sub mână
scrisorilor de recomandare
nevalidații banalităților
acustice, vizuale, faptice
noi, muritorii, călători intrinseci responsabili pe-un termen delimitat
de viață și propria voință,
cei ce cu voie nu acumulăm
nimic din ce n-ar vrea Dumnezeu
cei ce cu iubire dăruim
mai mult decât un cuvânt
[...] Citește tot
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Dumnezeu și cuvinte, adresa este: