Dumnezeu şi cuvinte

Apocalipsa

vine pe scara 7 Richter
din interiorul tău
singura dată
când
ai tăria să-l priveşti pe Dumnezeu
fix în ochi şi-i promiţi că
te vei schimba
e ca şi cum ai vedea în depărtare
o lumină şi ai vrea
să o prinzi cu mâna
speranţa creşte ca o flacără
luminând în interior dar
nu poţi face nimic
între tine şi Dumnezeu
e doar o rugă
un dangăt de clopot
ce urcă şi coboară
spre un cer fără margini
întunericul îşi resfiră umbrele
fără să ţină cont de nimic

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe calea sfântă...

Pe calea sfântă-am înţeles
Cât a costat preţul salvării
Prin planul răscumpărării -
Cum şi-a dat cerul interes
În marea taină a-ntrupării.

În jertfa scumpă-a lui Isus
În planul sfânt al mântuirii,
Spre-a da slavă neprihănirii,
Dragostea, jaloane-a pus
Pentru-ntregirea omenirii.

Ea mă-ndeamnă tot mereu
Ca-n susurul lent şi subţire
S-aud a Domnului vorbire -
S-aud că trece Dumnezeu
Vestind marea neprihănire.

Şi-n neputinţa mea firească
De-a face voia Celui Sfânt

[...] Citeşte tot

poezie de Flavius Laurian Duverna din Dor de veşnicii (24 aprilie 2007)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ai credinţă

Ajunsă la răscruce de drum
Nu am cuvinte ca să-ti spun
Oprită in timp si privesc
Ce greu îmi este s-o pornesc
Din nou să apuc pe un alt drum
Acum la tine repede am venit
Nu-mi pare că ne-am despărţit
Să cred in soartă si destin
Să cred in lucrul cel divin
Timpul a trecut nu ne-am văzut
Si trece timpul peste noi
Nu vom mai fi iar amândoi
Aştept să treacă anul tău
Nu mai aştept că n-ai sa vii
Si amândoi nu vom mai fii
Imi iau la revedere dar mi am luat
Să mi cer iertare ştiu că m ai iertat
Să ti spun îmi este tare greu
Tu ştii că mi ai răspuns in visul meu
Rămâne doar un singur sigur trac

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar tu...

..
Prin nori de fum pluteam în van
Şi neştiindu-mi clar, menirea,
Eram nebun, eram profan,
Dar tu m-ai învăţat iubirea.
...
Simţind că traiul e-n zadar,
Zdrobit de cenuşii nuanţe,
Credeam că-ncet o să dispar,
Dar tu mi-ai dăruit speranţe.
...
Spre cer am ridicat privirea,
Chemat de bunul Dumnezeu,
Spre EL mi-am îndreptat iubirea,
Dar tu mă vei iubi mereu.
...
Presat de timpul meu inert,
Jucându-mă cu vagi cuvinte,
Eram tentat să te mai cert,
Dar tu erai mereu cuminte.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea iertării (2)

A venit spre mine surâzând,
Într-o zi în care doar durerea
Înflorea cu lacrimi peste gând,
Fără să zărească mângâierea.

Eu îl priveam cu îndoială:
Cine era?... De ce mă căuta?
E timpul pentru socoteală?
Sau al meu înger care mă certa.

Venise numai pentru mine,
Şi cu o voce dulce îmi spunea:
-În suflet ai numai ruine,
Tu singură îţi faci inima grea.

M-a dus apoi cu gingăşie
Înspre un crâng în curcubeude flori,
În care-un tril de ciocârlie,
Se auzea din cerul fără nori.

[...] Citeşte tot

poezie de Dorina Omota din Când tăcerile dor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Că mi te pierd, septembrie, mi-e teamă...

În ţipătul de pescăruşi strig eu, dar numai păsările-mi înţeleg cuvântul,
că m-a născut din păsări Dumnezeu, doar că n-am aripi pentru zbor şi n-am avântul
Să mă înalţ la cer, s-ating neatinsul, jinduitoare umbră pe pământ,
să prind în palme, Doamne, necuprinsul, pentru o clipă să fiu ce nu sunt...
Şi marea îmi recită din poeme, când face dragoste cu-amurgul pe ascuns
şi versul meu de neiubiri se teme, când de furia mării e pătruns...
Suspinul frunzelor de toamnă în cădere îmi este mic dejun, dejun şi cină
şi totuşi muşc din lacrimi cu plăcere, când ştiu că mai am veri la rădăcină...
Şi noapte sunt mai mult decât sunt zi şi-n stele mă alint deşi la ele eu niciodată nu am să ajung, doar m-amăgesc că-s una dintre ele...
În toate câte sunt mă regăsesc, dar mai ales septembrie mă cheamă şi când prin alte luni mă rătăcesc, că nu te mai găsesc îmi este teamă...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia lumii de mâine

E-Learning în arte poetice XXI
TIC în Patul lui Procust
TAC în Subterana lui Dostoievski
Mass şi Multimedia tăcerii
Te cunosc deci exişti
Mă cunoşti deci exist
(şi tu
drăguţule cititoriule
frate ale meu
de dincolo de cuvinte
şi cifre)
alo
0 1
alo
1 0
KBS
nu
fugi
nu-i vorba
de KGB

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (13 septembrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luaţi, mâncaţi...

Luaţi, mâncaţi, acesta-i trupul Meu
Şi sângele ce curge spre sfinţire
Eu am venit ca Fiu de Dumnezeu
Să va aduc prin moarte nemurire -.
Aşa Te-am auzit vorbind, Isus
Şi mi-a pătruns în inimă cuvântul -
"Azi sunt cu voi, dar mâine poate nu-s
Iar când mâncaţi vă ţineţi legământul.

Eu am venit din ceruri pentru voi
Şi pentru tine-am venit anume
Să vă îmbrac cu sufletele noi,
Să vă despart de dragostea de lume.

Veniţi la Mine cei împovăraţi
Şi-o să vă schimb a suferinţei haină,
Din pacea mea cu toţii să gustaţi" -
Aşa spuneai la Cina cea de taină -.

"Veniţi şi-am să vă dau ce n-aţi avut -

[...] Citeşte tot

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul poeţilor

Sta Dumnezeu, pe gânduri dus:
Oare ce-ar fi să-şi cheme fiii?
Şi i-au venit pe rând, pe rând,
Precum se-ntâmplă cu copiii.

La fete le-a dat chip frumos,
Să fie-aşa, ca nişte stele,
Un trup mlădiu şi glas duios,
Curiozitate-n toate cele.

Băieţilor le-a spus:,, Deştepţi
Aş vrea să fiţi, s-aveţi putere.
Ascultători, lucizi şi drepţi,
Să nu uitaţi vorbele mele!"

Şi au crescut... I-a înzestrat
Pe unii cu puterea minţii,
Pe alţii, meşterind ciudat.
I-a privegheat, cum sunt părinţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creatori

Ne-am inventat cuvintele şi singuri ne-am scris cărţi
Şi aberant apoi le luăm sursă de noi, alte, preopinenţe,
Citind din psalmi, din liturghii, din Biblie... alte hărţi
Ce colindăm pe rând, cu decalog model de... competenţe.

Ne construim, noi, sfinţi, sanctificăm, dăm moaşte
Şi noi le spunem Dumnezeu, iar popii... un apostol.
Ne beatizăm în ctitori, chip punem în icoanele de Paşte...
Şi apoi nebuni ne-naripăm doar crez, lipsit de orice ştiinţă... în stol!?

Ne creăm singuri totul şi necaz şi bucurii, ne naştem
Şi aleatoriu-i numai, învălmăşeală -brownian hazard, de noi-
Ca apoi să ne citim în palme proprii sorţi, destin ce-l paştem
Stând în genunchi, cu cap sub patrafir... sinucigaşi eroi.

Om înţelege, azi, că început tot noi am fost şi noi facem... "apoi"
Şi că pedeapsa de-i, cea maximă, e moartea, rezervată oricum... Şi pe deasupra goi, goi, goi?!?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!