Poezii despre Dumnezeu și cuvinte, pagina 49
Toc
ochii din perete
ochii din tavan
ochii din iarbă
ochii
ochii din hârtie
ochii din cuvânt
ochii din poezie
ochii
ochii din sticlă
ochii din roșu
ochii din pahar
ochii
mă dezbrac și alerg
în mijlocul mării unde
nimeni nu dă doi bani pe singurătate
poezia nu mai e
[...] Citește tot
poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-al meu, Klaus W. Johannis
Mi-ntreb poporul meu, încotro vrea, quo vadis,
În ce crede mai mult, la fel ca-n Dumnezeu;
În machiavelic gând, minciunile de ateu?...
Ori în cuvânt ca palma, ce-o strânge-n piept... Johannis?
Îmi mângâi țara mea și mi-o feresc de haos,
Prezis de hâd dragon, roșu, din timp trecut
Întunecat, postum, ce mi-a furat avut...
Și-mi dărui năzuințe la frate, sincer... Klaus!
Mă vreau plin de respect, român universalis,
Să uit rușine, stigmă, să înving prejudecăți.
Să nu mai fiu o țintă de proprii nedreptăți...
Să mă ridic cu fruntea, mai sus, cum e... Johannis!
Vreau iar bun simț, frumos, ca muzica de-un Strauss,
Să mi se recunoască că eu îi țin pe ei.
Să nu mai mi se spună că-mi dau ei ceva lei...
Născuții pui din "ponta", clocind "învins" lui... Klaus!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 noiembrie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Malvina
Oh, Malvi, ești frumoasă, o stea din carul mare,
Atât de luminoasă și de strălucitoare!
Ești înger, vis, lumină, puterea de-a iubi...
Și strălucești mai tare în fiecare zi!
În slovă de lumină și-n susur de izvor
Lucești fără de seamă... un mic Apolodor...
Căci râuri de cristale, cuvinte prinse-n stele
Îți strălucesc pe buze... iar gândul tău e miere...
Pe negrele șuvițe călătorind tăcut,
Simți un fior de pace eternă, renăscând...
Ți-e părul Oltul însuși și-atâta desfătare
E-n chipul tău, fecioară! Și-atâta sărbătoare
Încape în lumina din ochii tăi cerești,
Încât te simți sorbită în lumi împărătești.
În veci, în nopți cu lună, poeme sângerii,
Croiești prin conjugarea verbului "a iubi".
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunteți doar oameni
i-ai zis că te-ai îndrăgostit?
spune-i-o mai mult pentru ea.
ea îți spune că vede mai bine lucrurile prin tine,
că are nevoie de cineva prin care să trăiască,
prin care să vadă lumea dansând.
este frumoasă că așa consideri tu.
fiecare femeie e frumoasă în felul ei.
ca și florile. toate sunt frumoase.
îți plac florile? nu chiar. adică îmi plac,
dar pot să stau și fără ele.
ea vede partea ei fără lumină
și partea ta prin tine luminată
nici tu habar nu ai ce vrea Dumnezeu de la tine,
te cheamă fierbinte, te vrea, cu orice preț,
te vrea și ea, dar ești liber să alegi de bunăvoie.
ea te vrea pentru veșnicie.
tu te tot opui, tot protestezi, te împotrivești
vrei să vă iubiți ca doi amanți,
să vă cântați unul altuia cântece de amor,
dar eu ți-aș cânta altceva,
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copii sărmani
De ce în suflete avem atâta răutate
Și mame ce au sufletele blestemate
Care dau viață la copii
Apoi îi lasă ai nimănui
Nu au nici suflet, nici conștiință
Acei ce condamnă doar la suferință
Nu se gandesc la legea omenească
Copilul l-au făcut că să trăiască
E tot mai plin pământul de orfani
Copii abandonați, sărmani
Femei lipsite de omenie și iubire
Copii fara copilărie
Prin plâns își strigă al său dor
Sunt prea firavi sa ceară ajutor
Sunt tot mai mulți copii îndurerați
Prin gări și prin spitale abandonați
Sunt tot mai mulți copii lipsiti de mângâiere
Ce poartă în suflete poveri grele
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar albastrul
Cum să priponesc albastrul, când e-atâta depărtare
Între mine și seninul florilor ce cresc în cer?
El rămâne veșnic singur într-un semn de întrebare
Și în ochiul meu albastru, enigmatic pasager.
L-aș picta pe ramuri goale și în toamnele din mine,
Pe fereste când îngheață iernile orice cuvânt.
Ți-aș picta și ție pașii când te-ndepărtezi, străine
Și i-aș pune mamei cruce, tot albastră, pe mormânt.
Câte-un strop, în ploi nebune,-aș picura să nu mai doară
Griu-acela fantomatic ce inundă amintiri.
Și pe voalul de mireasă aș picta o primăvară
Cu albastru de ciocare pe suspinele de miri.
Și-aș mai rupe o bucată mare cât o Atlantidă,
Să-mbrac vântul ce mă-ndoaie, în azur nemuritor.
Și ți-aș face, Ție, Doamne, o albastră piramidă,
Unde să primești nebunii, când vor cere ajutor.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era o noapte...
Era o noapte limpede, curată
Întinsă peste ceruri și pământ
Foșnea prin iarba caldă, tremurată
O adiere molcomă de vânt.
Dormeau adânc păstorii în câmpie
Și-n flori de vis gemeau încetișor
Plutea-n văzduh parfum de iasomie
Și stelele vegheau asupra lor.
Într-o colibă mică printre vite
Având lumina-un bulgare de seu
S-au împlinit cuvintele vestite
Și S-a născut un Fiu de Dumnezeu.
Alai de îngeri I-au sfințit venirea
Au coborât, s-au închinat la Cel
Sortit să ne aducă mântuirea,
Cristosul sfânt, iubit, Emanuel...
Trei crai veniți pentru-un copil anume
[...] Citește tot
poezie de Sanja Cristea Tiberian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dac-ai avea...
De ai la casă lacăte sau pază,
Zadarnic e! Doar Dumnezeu veghează
Și-ți este far în noaptea-ntunecată,
Căci El e-n veșnic calea cea mai dreaptă.
Prin El ești energie și lumină...
Închină-te! Nu ești fără de vină...
Pleacă-ți genunchiul! Roagă de iertare!
Nu rătăci pe-a timpului cărare!
De-acum, în suflet, fă altar de fapte!
Nu rătăci în a ispitei noapte!
Ajută omul în nevoi! Știi bine
Că Domnul te va ajuta pe tine.
Celui ce-i trist, răspunde-i cu-ndurare...
La umărul plecat dă ușurare
O dulce mângâiere, un cuvânt.
Fii om cât vei trăi pe-acest pământ!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vremea rătăcirilor
Rod sectanții dintr-o vreme
Cum roade cariul dintr-un lemn
Și lasă ca satana semn
Măcar acesta tot se teme:
De Dumnezeu, de Judecată
Și de pedeapsa ce-o să vină
Ci ei se cred fără de vină
Și-ntru osârdie curată
Despart cuvinte și le-aleg
Din Biblia ce-o-nalță-n sus
Și tot proclamă un Iisus
Pe care nu-L mai înțeleg
Și-aleg versetele din care
Ei scot atât: ce le convine
Și se înalță doar pe sine,
Că ei n-au sfinți în calendare
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Poem în alb
lovit la rădăcină poemul a părut că geme
brusc s-a prăbușit în palmele asudate
s-a lăsat frământat cu o știință a îndepărtării
de degete învățate să mototolească cu sârg
pagini cu doar câteva
cuvinte scrise
se făcuse dimineață
parcă am zis ceva nu mai știu exact ce
mi-amintesc doar că le-am auzit
văd cum am pus mâna pe stilou și le-am scris printre
cele câteva rânduri invizibile
cuvintele acelea de început
ce nu-s la-ndemână oricând
o clipă am avut curajul să mă aplec spre coșul cu hârtii
să ridic ultimul ghemotoc pagină albă la lumina zilei
sau poate mi s-a părut
în noaptea următoare am vrut să dorm
ceva nu mă lăsa în pace
[...] Citește tot
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Dumnezeu și cuvinte, adresa este: