Poezii despre șotron, pagina 6
Nu mai spun piua niciodată
nici măcar atunci când nu voi mai fi
o să las cumva sufletul să se joace la nesfârșire
de-a-prinselea de-a v-ați-ascunselea
ori să sară într-un râs șotronul printre zodii
și-am să strig de nebun prin tot universul
te-am păcălit iubito
nu știu să fac cercuri fără tăgadă
dar fac niște tumbe aproape perfecte
nu știu nici măcar de ce râd când iese soarele
dar mă simt pregătit să privesc curcubeul
sunt atât de necopt la suflet încât
m-aș mai naște de o mie de ori fără să vreau ceva
doar așa să mă mai pot întreba odată
de ce e lumea așa perfectă
iar noi niciodată mulțumiți
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acum 40 de ani
10 minute.
Un tablou desenat, pictat și retușat,
o doamnă bătrână, înaltă
plimbâdu-și nervii în principală,
câteva ore pierdute în telenovele
și întâlnirea cu Florina...
o după-amiaza tristă...
Nord și Sud
pentru Eforiile nopții ce urmează,
pentru uraganul isteric al dimineții,
pentru 450 de îngeri
și pentru următoarea după-amiază tristă.
Închid ochii cu
gândurile zugrăvite
și văd mai puțin normal cum joacă șotron în fața blocului fata pe care am cunoscut-o azi.
În absența dărăpănată a cuvintelor tale mă lupt cu toate înfățișările obsedate ale anului 2018...
Și așa mai trece un apus...
[...] Citește tot
poezie de Tiana Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Începe școala
Un șotron culcat pe stradă,
Copleșit de grea povară,
N-are cine să-l mai vadă,
N-are cine să-l mai sară...
Stă-mpărțit în pătrățele,
Conturate-n alb de cretă,
Ascunzând neliniști grele,
În tăcerea lui, discretă...
Oful n-are cui să-și spună,
Și-un regret acut îl doare,
Căci în ceru-i, nu răsună,
Ale pruncilor glăscioare...
Chicoteli și veselie,
Îmbrânceli și-alergătură,
Tihna străzii nu sfâșie,
Nu-i dau, jocului, măsură...
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celui ce este
Nichita, ochii tăi de rouă
Scaldă iarba verde- n dungă...
Și mă plânge, și mă plouă
Cerul din vederea stângă...
Cu un cerc închisă-i luna.
Flori de-argint stau scrise-n păr.
Le citesc... Îmi e totuna
A ta lecție de zbor.
Șchiopătând, ajung din urmă
Punctul ce-ar putea să fie
Un miel rătăcit de turmă
În cel alb cub de hârtie...
Las sărutul să încapă
Pasu' întins pe un șotron
Și scobesc adânc, în talpă,
Rădăcina unui pom...
[...] Citește tot
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce este asta...?
Ne naștem... creștem?
Decădem frustrați
Inconviențelor... recviem copilăriei,
Sinelui difuz adulterat de metronom
Ermetizând cerul de plastilină
Văzut in răsăritul cunoașterii,
Avizi de mâzga adultă
Alunecăm incet adormirii
Simplității și fericirii,
Realizăm amurgiu
Inegala dreptate
Pierdută în joc de minge
Regresăm timpuriu
Confuzi, pierduți
Căutăm starea de șotron
Și scrânciobul tron
Când stăpâneam universuri.
Ciclic dorim intoarcerea
La primul strigăt intrebător
"Ce este asta... mama?"
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alege
Ai de ales să-ți fie drumul lin
Între Hiperion și Cătălin
Ori dacă poți, Rimbaud și negustor,
Sărind alternativ într-un picior.
În lumea mecanismelor firave
-Rotițe baletând pe largi octave-
De când te naști și până-n prag de stea
Șotronul strigă-ntruna că te vrea.
Tu lasă-te purtat de ceasul lor,
Rimbaud fii seara, ziua negustor
Și n-ai să fii hulit, ci respectat,
Rotiță într-un ceas demult stricat.
Degeaba strigi din ape de rugină
Că-nțepenit el s-a oprit în tină.
Ei văd că ceasul merge mai departe,
Iluzia din valurile sparte.
[...] Citește tot
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Submarinul politic
am învățat să scriu
cu cretă colorată
și să sar șotron
între liniile lui strâmbe
nu am reușit să găsesc
acel submarin ce mă poate dispersa
în apele oceanului
unde pot vedea rechini cu colți
înroșiți
care îmi sfâșie semenii
eu cea care mă tem de pisica-de-mare
îmi voi întinde tendoanele rechinului-om
cel care dezumanizat și brutal
prinde în malaxorul vieții
victimele politicii stradale
căci, nu-i așa, sub presiunea străzii
se naște vântul libertății
și poți evada tu din tine
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copiii din noi să trăiască
din nou copil
mă întâlnesc cu toți copiii
de pe strada mea
deși mult prea înaltă mă iau de mână
mă prind în cerc
desenăm pe asfalt șotronul
căutăm o piatră cât mai netedă
o găsim repede orașul e plin
sărim în pătrate
ca în canapelele din apartamente
ne ducem ne întoarcem
strigăm facem galerie
suntem chiote și inc
ne plictisim repede
alt joc alt freamăt
alt desen
cu alte haine alte trăsături
suntem tot noi
ne-au crescut mâinile și picioarele și nasul
încercuim pământul
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Compozitor
O netemeinică apelare
Doar de muzicieni, de sunet
Ca și cum libretist n-o are
Sau n-ar avea și el răsunet.
Identic cu romancier,
Poet, pictor sau eseist,
Astronom desenându-mi cer,
Actor pe scenă sau artist.
Prozaic poate fi chimist
Ce din soluții se compune
Și proiectant, un colorist,
Zugravul, modelist, pop-june.
E-operatorul de mixaj,
E bar-made sau un bucătar,
Este șotronul pe pavaj,
E editorul de la ziar.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Berzele
Din tărâmurile calde, purtate pe-aripi de dor,
S-au întors berzele-acasă, zborul nu le-a fost ușor,
Cuiburile sunt stricate, viforul nu le-a iertat,
Cu crenguțe, rămurele, îndată le-au reparat.
Între vârfuri de salcâm, la margine de ogradă,
Sub aripa mamei, caldă, puișorii stau grămadă,
Se tot uită după soare, tremură golași, rezistă,
Primăvara-i la-nceput, frigul încă mai persistă.
De cum se revarsă zorii, adunate pâlcuri, pâlcuri,
În margine de zăvoaie, prin viroage și prin smârcuri
Scormonesc cu ciocul lung în adâncuri și străfunduri,
Aduc hrană-ndestulată pentru puișori la cuiburi.
Soarele-i tot mai puternic, s-a mai încălzit pe-afară,
Dinspre miazăzi adie vânt călduț de primăvară,
Un copil joacă șotronul, sărind sprinten pe-un picior,
Bucuros că, și lui, barza i-a adus un frățior.
poezie de Nicolae Matei din Linișor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre șotron, adresa este: