Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Academie

Poezii despre Academie

26 de poezii despre Academie.

Cimpoiul românesc. Academicianului Mihai Cimpoi

Venit din daci, de la Traian,
Îmi place viersul să-i ascult,
Că el a depășit demult,
Vestit, cimpoiul scoțian
Iar pentru cel "Chișinoian",
Nutresc un și mai mare cult,
Căci prin cultura sa, exult
Și sunt mai vrednic, an de an
El printr-un gest vădit firesc,
Și-n epigramă cu tărie,
S-a implicat în mod frățesc
Și spunem nu fără mândrie
Că azi, Cimpoiul Românesc,
Ajuns-a și-n Academie!

sonet epigramatic de din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate cu dedicație (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Academia de aur și purpură

Drumul nostru prin tunelul de frunze
Spirală plutitoare într-o lume de amintiri arămii
Cu cerul neîncăpător de durerea culorii
Precum am pluti în apa unei fântâni
Plină de rugina regală a viselor de stea
Ce s-au aruncat de iubire-n adânc.
Fiece pas sporind augustul preț
Al sublimei arte cu care știe frunza
Toamna să moară.

Drumul nostru de ucenicie
În academia de aur și purpură
Din superbia căreia-nvățăm
Cu câtă frumusețe ești dator
Să-ți cucerești apusul ca pe-o nuntă.

poezie de din Nord. Antologia poeților botoșăneni de azi (2009)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 9 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Voi, cei educați

Cutii goale de conserve..
Bat în tepușele de gard
Ulcica pare un bastard
Printre mințile trândave!

Lăuze de la academii
Ce-mi importă sodomii
Pe iile călcate-n slină
Uitând Miorița-n tină...

Ucigându-ne datina
Străbună-mi și cetina...
Pentru un pumn de arginți
Scriși-n toacă, blestemați!

De cei în urmă lăsați
Fără rădăcini-n opinci
Colinde pentru bunici
Voi... cei, cei mai educați

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mulți se cred Eminescu

Pandora faimei invrăjbi poeții
Cuțite-și infing în numele eternității
Se haituiesc ponegrindu-și versurile
Corupția-și alege înțelepții

Versul suferă, poezia plânge
Critica-i pe relații și interes
Răutatea-i cu colți de ipocrizie
Principiile morale sunt moarte

Se aude ecoul șpăgi și in academie
Se aud înjurături in poezie
Bunul simț, onoarea au fost uitate
Poeți sunt puțini, mulți se cred Eminescu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Ultimul salcâm

De la oameni pân-la ierbi
Ne mai mor cu zile cerbi;
De la ierburi la copaci
Joacă Vraca rol de vraci
De la oameni, mai departe
Curge lacrima din carte
Pentru-atâtea tare care
Duce-n spate fiecare:
Au cu suta, au cu mia
În zadar copacii mi i-a
Numărat academia
Dacă plâng și dacă mor
Bate vânt rănile dor
Ultimul dintre salcâmi
Șade-n chingi și-ntre parâmi
De teamă să nu-l dărâmi
Cu vreo pală de cuvânt,
Și se scurge în pământ
Și se scurge în pământ...

poezie de din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Ultimul dintre salcâmi

De la oameni pân-la ierbi
Ne mai mor cu zile cerbi;
De la ierburi la copaci
Joacă Vraca rol de vraci

De la oameni, mai departe
Curge lacrima din carte
Pentru-atâtea tare care
Duce-n spate fiecare:
Au cu suta, au cu mia
În zadar copacii mi i-a
Numărat academia
Dacă plâng și dacă mor
Bate vânt rănile dor

Ultimul dintre salcâmi
Șade-n chingi și-ntre parâmi
De teamă să nu-l dărâmi
Cu vreo pală de cuvânt,
Și se scurge în pământ

[...] Citește tot

poezie de din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Prea ratați

M-am rătăcit prin București
Și Caragiale a sărit prea ars
Ce căutam eu in sensul cathars
In șerpăria de nu o cunoști

In care noi toți ceilalti
Suntem mult prea idioți, proști
Când voi sugaci Nechitiști
Uitați că ați fost subliminați

Ce plăcea sistemului, voi pupați
Pentru două trei-mi metafore,
Ați creat la academie amfore!
Hai, iar vă trufiți si ambalați

Și atât vă spun să vă uitați
Când politica in cur o pupați
Și vă dați prea indignați
Măi Melinte Stoian Goia ratați

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Între nebunie și platitudine

Îmi plac nebunii, este unul pe strada mea,
Îmi reproșează că soției mele eu îi spun nevastă,
Ce multă-nțelepciune are, e nebun, dar sufletul
Este mai pur decât o rouă, în rest, ce să mai spun,
Mă mai ciocnesc de unul, altul, mormăim pardon,
Unul e academician în largi papuci, altul profesor
La catedra plictiselii, altul se crede mare actor,
Dar cine nu se crede? Trăim cu toții din iluzii și aluzii
La ce nu vom putea să fim nicicând,
Mai rău este când mai încerci să urci un munte
Care încet, încet se tot scufundă în adânc.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbi

Fabula cu pene

Cândva, un struț, o cioară și-o găină
Trăiau de-o vreme în vecinătate –
Având un parc, un câmp și o grădină
Ce le-ofereau nutreț pe săturate...

Puteau s-o ducă pân-la bătrânețe
În starea lor de tihnă-ndestulată,
Dar sufereau de-o stranie tristețe
Visând o viață altfel, mai stilată!

În lumea asta veșnic în schimbare –
Cu legi și reguli noi, mai lesnicioase
C-un strop de minte poate orișicare
S-adune-averi, prestigiu și prinoase

Și chiar așa, cu mintea lor puțină,
Problema-n fel și chip o frământară
Pân-a venit năstrușnica găină
Cu o idee extraordinară!

[...] Citește tot

fabulă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu nu ți-am cerut să mă iubești

Eu nu ți-am cerut să mă iubești
Cum aș fi putut cere iubire,
Când ea este peste tot ca și aerul,
Dar noi nu știm să respirăm,
Mai mult gâfâim, ne opintim,
Gândurile își întind din ape mâinile,
Ai impresia că strigă după ajutor,
Dar știm noi ce gândește sângele?
Omu-și face loc oriunde,
Taie un pom, dărâmă un munte,
Iartă-ne Gea, iartă-ne Tea,
Fiul rătăcit va reveni în pământ,
Uneori mă simt prins ca de o stâncă,
Precum Prometeu, alteori mă apasă
Pământul, ca pe Atlas, halucinații,
Lasă impresiile, ia o țigară și taci.
Citesc un poem cu ochii închiși
În aula Academiei de Surzi.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbi

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Academie, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!