Poezii despre Academie
42 de poezii despre Academie.
Ce mai așteptați, corupților
Puneți criminalul profesor
Cu doamna Viorica director
La Academia Polițiștilor
catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Expunere de motive
(pentru ce n-am concurat niciodata la premiile Academiei)
Întâi, fiindcă mi-a fost lene...
Al doilea, nu-s modernist
Sentimental ca Demostene
Și nici ca Blaga - futurist...
Al treilea, mi-e imposibil-
Eu dezaprob și versul șchiop
Și orice premiu divizibil...
Al patrulea - sunt mizantrop.
Al cincilea, din fudulie...
Al șaselea, fiindcă n-am
Încredere-n Academie
Și nici la cine s-o reclam...
Al șaptelea, - mi-a fost rușine...
Al optulea, n-aveam nici eu
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu din Poezii, Ed. Albatros - Colecția Lyceum, 1979
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cimpoiul românesc. Academicianului Mihai Cimpoi
Venit din daci, de la Traian,
Îmi place viersul să-i ascult,
Că el a depășit demult,
Vestit, cimpoiul scoțian
Iar pentru cel "Chișinoian",
Nutresc un și mai mare cult,
Căci prin cultura sa, exult
Și sunt mai vrednic, an de an
El printr-un gest vădit firesc,
Și-n epigramă cu tărie,
S-a implicat în mod frățesc
Și spunem nu fără mândrie
Că azi, Cimpoiul Românesc,
Ajuns-a și-n Academie!
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate cu dedicație (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Academicienii visului
Ne vom iubi
peste pi-
an și chitări
vor rupe din lumina lunii
două
una pe sânul alb al zilei unei călimări
una pe sânul negru închis în radioul-undă
ritmate suflete pe valsuri peste mări
ce se vor întâlni cu valul ce inundă
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Academia de aur și purpură
Drumul nostru prin tunelul de frunze
Spirală plutitoare într-o lume de amintiri arămii
Cu cerul neîncăpător de durerea culorii
Precum am pluti în apa unei fântâni
Plină de rugina regală a viselor de stea
Ce s-au aruncat de iubire-n adânc.
Fiece pas sporind augustul preț
Al sublimei arte cu care știe frunza
Toamna să moară.
Drumul nostru de ucenicie
În academia de aur și purpură
Din superbia căreia-nvățăm
Cu câtă frumusețe ești dator
Să-ți cucerești apusul ca pe-o nuntă.
poezie de Lucia Olaru Nenati din Nord. Antologia poeților botoșăneni de azi (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cocostârcul albastru
Cu prilejul intrării dlui Mihail Sadoveanu la Academie.
Răsună cobza și vioara,
Fac gospodinele pomeni...
Ce chef la noi în Viișoara,
Ce praznic mare-n Rădășeni!
Chiar Hanul-Boului învie!
Iar jos, la Crâșma lui moș Precu,
E-atâta zvon și veselie
De parcă azi se lasă secu!
La vodă-Tomșa vin răzeșii
Să afle astăzi crezământ.
Șoimaru bea cu megieșii
Izbind căciulile-n pământ
Pe când Duduia Margareta,
Rămasă singură-n ietac
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintire
La București ajuns odată,
O doamnă din Academie
Mi-a spus, cu chicoteală, mie
Că-s moldovean cu limba lată.
Și mi-a mai zis, în bășcălie,
Că am pronunția stricată,
La București ajuns odată,
Cea doamnă din Academie.
Că limba mea a fost călcată
De rușii din sălbăticie
Am înțeles că ea nu știe
Și am vorbit o limbă lată,
La București ajuns odată...
rondel de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi, cei educați
Cutii goale de conserve..
Bat în tepușele de gard
Ulcica pare un bastard
Printre mințile trândave!
Lăuze de la academii
Ce-mi importă sodomii
Pe iile călcate-n slină
Uitând Miorița-n tină...
Ucigându-ne datina
Străbună-mi și cetina...
Pentru un pumn de arginți
Scriși-n toacă, blestemați!
De cei în urmă lăsați
Fără rădăcini-n opinci
Colinde pentru bunici
Voi... cei, cei mai educați
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mulți se cred Eminescu
Pandora faimei invrăjbi poeții
Cuțite-și infing în numele eternității
Se haituiesc ponegrindu-și versurile
Corupția-și alege înțelepții
Versul suferă, poezia plânge
Critica-i pe relații și interes
Răutatea-i cu colți de ipocrizie
Principiile morale sunt moarte
Se aude ecoul șpăgi și in academie
Se aud înjurături in poezie
Bunul simț, onoarea au fost uitate
Poeți sunt puțini, mulți se cred Eminescu
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul salcâm
De la oameni pân-la ierbi
Ne mai mor cu zile cerbi;
De la ierburi la copaci
Joacă Vraca rol de vraci
De la oameni, mai departe
Curge lacrima din carte
Pentru-atâtea tare care
Duce-n spate fiecare:
Au cu suta, au cu mia
În zadar copacii mi i-a
Numărat academia
Dacă plâng și dacă mor
Bate vânt rănile dor
Ultimul dintre salcâmi
Șade-n chingi și-ntre parâmi
De teamă să nu-l dărâmi
Cu vreo pală de cuvânt,
Și se scurge în pământ
Și se scurge în pământ...
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Academie, adresa este: