Poezii despre Ahile
33 de poezii despre Ahile, erou din mitologia greacă, care a participat la războiul troian de partea grecilor.
Vârtejul
Te-nvârte amurgul,
în pintenul ceții
te-nvârte, Ahile!
Norii te ning
cu pulberi de aripi,
cu gheare de pulberi
te ning...
Te-nvârte amurgul,
în ochiul lui Homer,
Ahile!
poezie de N. Petrescu-Redi din Înrourări (2005)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecou
În fiecare zi
Ahile
mă vinde la tarabe
ca pe un nou
război troian
mai am un Dumnezeu
kamikaze
în ecoul sufletului meu
poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ahile
Eroii
fac greșeala
de a muri.
Ei nu cred
că vor muri de tot.
Ei speră
că vor supraviețui
prin renumele
ce-l lasă în urmă.
Aceasta
este ultima greșeală.
Prefrumoasa
greșeală a lui Ahile.
poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem
Recunoaște, dacă într-o clipă de neatenție,
ți-aș săruta călcâiul lui Ahile,
nu-i așa că toată viața ai purta numai șlapi,
pentru ca pielea ta să rețină vulnerabilul sărut?
parodie de Constantin Ardeleanu, după Nichita Stănescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călcâi de secundă
Sordid si funebru, somnambul
Căutam pendulic sensul
In mâzgă de secundă
Cu gânduri la pândă
In osatura catafalc
Troienit si amarnic
Injunghiam feroce
Călcâiul lui Ahile
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naște-mi
un prunc frumoasă elena
să aibă călcâiele de oțel
te voi iubi cum paris te
- a iubit
și o să te duc cu iahtul
la troia mea
naște
- mi un
ahile viguros ca mine
care am mâncat salam
cu soia și crabi vietnamezi
ne vom îmbrăca de la modarom
ceva autohton
vreau să rămâi a mea și după moarte
menelau merită uitat
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot mai des
Tot mai des mă întreb dacă-i bine
Să mă-ascund ca și ieri toată-n mine,
Să îmi pun carapacea la loc
Și o broască țestoasă să joc.
Cu Ahile ce-aleargă mereu
Să mă-ntrec nu îmi pare că-i greu;
Sunt actor tot mereu figurant
Pe o scenă, urlând delirant?
Teatrul zilnic te-ndeamnă să fii
Un ascuns prin butoaie pustii
Și să ieși, Diogene modern,
Cu lumina străpunsă prin stern...
Tot mai des simt că sala e goală,
Tot ce spun lumea parcă-o răscoală
Și din calea mea toți au plecat:
"E bufonul la rege, dă mat!"
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul vieților în roz
Îmi place viața în roz
Fără tristeți inutile
Cu apropouri subtile
Roze prefer, nu moloz
Ca vrăjitorul din Oz
Sau și mai dârz, ca Ahile,
Plăceri turnat-am în bronz,
Feerice nopți cu zambile
Chiar de trăirea nu-i loz
Nici false jocuri cu bile,
Mă crede aur, nu gablonz,
Dosit prin straturi de fosile...
Îmi place viața în roz.
parodie de Constantin Ardeleanu, după Alexandru Macedonski
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chintesență de moment
voi ați văzut vreodată păsări cu albe aripi de strigoi
plutind pe mările de flăcări din munții zilei de apoi?!
dar lupi, voi ați văzut vreodată zâmbind cu lacrimi puerile
c-a fost lupoaica violată, pervers, cu cotul lui Ahile?!
voi luna ați simțit, ciudata, cum sughița cu gelozie
când raze te legau de poartă unui gărduț de fantezie?!
copaci voi ați udat vreodată cu rădăcina până-n cer
cu apele de piatră sacă, cu ciur integru și de fier?!
și dacă da, să știți c-odată vă veți trezi din somnolență
nu-n lumea asta hazardată - în alta. Fără chintesență.
poezie de Iurie Osoianu (25 mai 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii. Referitor la Ahile, Vărsătorul. [utilizator înregistrat] a spus:Îți dau și eu un vot,
Dar vreau să-ți spun întâi:
Ahile n-avea cot
Ci numai un călcâi.
Călătorie
Ca trasă de o baghetă magică, memoria, amazoana mitologiei stărilor,
călătorește pe amprenta ochiului lăuntric.
Urcă și coboară pe textura fină a aniversărilor pragului de trecut în partea ruptă de lume,
de la șase înspre multiplu de miracol.
Mm! E un miros de neconfundat pentru respirația gândului!
Miroase a sufletul casei.
S-a îmbăiat călcâiul lui Ahile în tumultul clipelor.
Fotografiez încăperile în care vibrează pereții de parcă s-ar întrece zeii sunetelor în transcendențe.
Intonează curgerea în cascadă a cufundării în viață.
Șșș! Plutesc între punctele cardinale,
călăuze pentru cunoașterea spațiului.
Descopăr mersul pe ani din buricul privirii
spre buricul prezenței. ( Iulia Dragomir )
poezie de Iulia Dragomir (22 iunie 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Ahile, adresa este: