Sisif

În cerc

Singurătatea
face
valuri-valuri

Inima
urcă
şi
coboară

Urcă şi coboară

Sisif
blocat
pe
ultrascurte

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nenorocul

Povara-i grea! N-o să-mi ajungă,
Sisif, nici chiar răbdarea ta!
Oricât de vrednic m-aş purta,
E Timpul scurt şi Arta lunga!

Lăsând orice mormânt celebru,
La fel c-un toboşar cernit,
Spre-un dosnic cimitir pornit,
Inima-mi bate-un marş funebru.

- Atâtea juvaeruri sunt
Uitate-n beznă şi-n pământ,
Dormind pe veci necercetate;

Atâtea flori dau în zadar
Parfumul lor subtil şi rar
În taină şi-n singurătate.

sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scara

Cineva-mi lua scara. Eram sus
Şi eu soarelui îi luam scara.
Ca un meteorit mă prăvăleam prin apus
Şi în cap îmi cădea noaptea (întâi bună seara).

Bolovan sieşi îşi era Sisif,
Trebuind numai şi numai să se prăvale,
De o mie de ori, fără motiv,
Să-şi cadă din vârf până-n poale.
Până-n poalele domniei-sale.

Aveau dreptate vorbele foarte-nţelepte,
Rostite - îmi amintesc - de ursitoarea amară:
"Totul va fi urcare de trepte,
Totul va fi luare de scară".

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Egalii cu zero

O arteră,
un aerian bulevard.
Şi la nr. 52
sorb din cupa vieţii şi eu,
necruţat de ani, de spate adus,
sorb rar şi visez
şi sunt altundeva,
la polul opus.
Şi visez Utopia
şi alte himerice.
Şi parcă prind grai
pereţii smintiţi,
vedenii colerice.
Şi, pierdut în oglindă,
mă înfioară
ochii pe care-i zăresc:
egalii cu zero,
altădată albaştri,
se făcură pe dată ca iadul.
Şi văd creieri de munte

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştepţi

ora de somn în plus
din noaptea asta
mai lungă decât un veac
şi-ţi dai seama că trebuie
să faci dragoste
program suplimentar
cerut de iubita vieţii tale
seara de odihnă se transformă
în una de vid neuronal
după o muncă de sisif
şi epuizare sentimentală

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carnagii

când îmi zâmbeşti mi se întâmplă aurul
afund argintului tristeţii mele

zidindu-ţi absenţe în odaia pentru doi
urma ta e o tăcere
şi-un diamant scos din stâncă

piatra de a fi
Sisif nu o urcă decât o singură dată

pe vârful muntelui existenţei
dorm oameni fără de sânge

putrefact se declină în carne logica nefiinţei...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec despre sat

Domnii mei,
acesta-mi este satul
de cinci milenii
ninge peste el.
A dus pe umeri ca Sisif pietroiul
toate orânduirile.
Sfâşie pânza norilor lui,
câteodată în zori
pare agăţat de cântecul cocoşilor.
Nu-i apărat de nici un meterez
că n-are averi ascunse.
A stat şi stă în vânturile sorţii
blajin şi resemnat,
ca un cioban cu fluierul la brâu.

poezie de Vasile Dâncu din Gravuri lapidare (1973-1985)
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sisif pe orizontală

Să nu mă nasc a doua oară
să-mi placă ziua-n care m-am născut
să-mi fie pieptul Doamne o vioară
iubirea cu arcuşul ei să-mi dea sărut

Să-mi placă locu-n care m-am născut
ca satul meu nimic nu-i mai frumos
să am Carpaţii-n braţe şi pe scut
când merg spre fericire vai pe jos

Ca satul meu nimic nu-i mai frumos
să-mi fie pieptul Doamne o vioară
să-ntorc şi fericirea chiar pe dos
să nu mă nasc a doua oară

Îmi place neamu-n care m-am născut
şi dacă e nevoie o iau de la-nceput

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (18 ianuarie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ban lichid

demoni de apă intrau pe poarta privirii
plouă, umbra mi se pitise în carne
în toate-i zidire de tempu-al tristeţii
zădărnicie oficiază Sisif
când lacrima e o piatră prăvălită din munţii ochilor
a solidifica pe buze sărutul

vorba era o rană pe gură,
suiam în interior, pe dioptrii de sânge
miopia iubirii te chema alături
plouă,
mormintele mele cresc la rădăcini de eternitate
vis de raclă doarme-aeriform
în perna văzduhului nunţii,
tu poţi fi oricare dintre cele câteva femei ce mă divulgă,
fiecare-i mireasă, fiecare dumnezeie
a cărnii şi duhului meu
într-o sacralitate umezită de timp
plouă, clipa e cocoaşa întrebării

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Stix
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şo pe mine

Halal tristeţe tu îmi eşti amică
de-aceea elegant mă-mpingi la vale
şi-mi dai otravă numai una mică
din piscul disperăriii tale

Şi elegant mă-mpingi la vale
Sisif alunecând pe unde scurte
pe buze ai doar zâmbete fatale
când mă inviţi la dame-n curte

Sisif alunecănd pe unde scurte
mai dă-mi otrava-aia mică
hai repede că dacă nu te
poftim tristeţe cică-mi eşti amică

Împinge-mă hai ultima dată tare
şi tac nimicul nu mai doare

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!