Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Athena

Poezii despre Athena

19 poezii despre Athena, zeița înțelepciunii în mitologia greacă.

Năzuință bleumarin

Am ochi albaștri
dar nu de arian,
nu de Voroneț,
nu de UE,
nu de Hera,
Poseidon
sau Athena.
Am ochi albaștri
de nazuința
zărilor.

poezie de (13 februarie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Celei care se ascunde sub pseudonimul Atena Dumbravăvioara

Pe sfinții din Ierusalim!
Ascunsă sub pseudonim,
Degeaba eu îi bat obrazul,
Că n-are, ăsta e necazul!

Nu pot să n-o zeflemisesc,
Când la ce spune mă crucesc,
Când la prostii e campioană
Și e cumplit de bădărană.

pamflet de din Pamflete și satire (11 mai 2022)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Celei care se ascunde sub pseudonimul Atena Dumbravăvioara

Ateno, tu n-ai cherestea;
Te rog, nu mă mai provoca:
Incultă, snoabă, agramată,
Nu scapi de țeapa meritată.

Ți-am dedicat o epigramă,
Ești toată foc, ești toată-o flamă,
Pe gură văd că scoți venin,
E semn că te-am lovit în plin.

pamflet de din Pamflete și satire (11 mai 2022)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Atena

Ea nu avea trup,
ceea ce-i ținea loc de trup
era asemenea unui corn de melc.
Numai un drum dacă i-ar fi atins talpa,
de îndată trupul i s-ar fi retras în sine,
or s-ar fi ascuns, ca un luptător încolțit de săgeți,
sub propria lui tâmplă, ca un scut de os înflorit
cu ghirlandele pletelor.
N-ar fi putut să calce decât pe nori,
de aceea, ea nu se arăta niciodată pe timp senin.
O singură dată și-a pierdut urmele,
dar și atunci, ele au căzut atât de adânc
încât au devenit zid de cetate.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Intre zambete si lacrime

Atena, tu, zeiță a gândirii,
Gândit-ai peste tot amprenta fericirii?
Pe chipul oricăruia ce-i subjugat de patimi
Gândit-ai fericirea în zambete și lacrimi?

Tu, Hades, ascuns în întuneric,
Menit-ai suferința din gesturi de isteric?
Sub masca de cenușă de care nu te saturi
Menit-ai suferința din zâmbete și lacrimi?

Poseidon, tu, al mării dirijor
Văzut-ai amintirea naufragiată în decor?
În ochii-aproape stinși a celui ce îl clatini
Văzut-ai amintirea sub zâmbete și lacrimi?

Iar tu, stimată Hera, în ura ce-o respiri
Ai înghițit vreodată fărâme de iubiri?
Din aerul ce-apasă pe Kama cea curată,
Cu zâmbete și lacrimi îneacă-te odată!

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Declarație de dragoste

Aș vrea să fiu Clipa
furată când
unghia bătrânului Cronos
se va agăța, neîngrijită,
în firele răsfirate
ale timpului.

Aș vrea să fiu
șuvița de Voluptate
când părul Afroditei
se va vărsa, neatent,
într-un gest cochet,
peste umerii Olimpului.

Aș vrea să fiu
un val de Beție
când apele furiosului Poseidon
se vor arunca zbuciumate
în cupa visătorului
Dionysos.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Locuiesc la două zâmbete de tine..., mă știi?
Sunt în dreapta firului tău albit de suferință, aceea pe care singur ți-o pricinuiești.
Sunt în stânga suspinului ce-ți caută disperat gura, cu dinții frumoși și înfometați, aceia cu care-ai mușcat din speranță, cum faci cu mărul gata pârguit...
Sunt la nord de iubirea ce te strigă, are vocea sopranei și înfățișarea zeiței, Afrodita nu-i, că frumusețea-i dispare la prima umbră de îndoială...
Să zicem că-i Atena, sau ce nume ai vrea tu să poarte...
Sunt la sud de dorința cu care născocesc în mine fantezii, au sute de culori și arome și mă parfumează insistent...
De care dorești? Dulci, amărui...?
Sunt în poarta serii, privind întunericul... și el mă sărută pe gură.
Și-ți rostesc numele și mă doare cuvântul,
Și-i frig în busolă și se lasă tăcerea...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din tâmpla crezului apus

Seara se cuibărește ca un corb în conștiinț㠖
din tâmpla crezului apus crește ziua de mâine,
așa cum corbul se așază inert peste umărul lui Pallas
și rătăcește prin praful de stele ca un deja-vu gutural -

Din abanos renaște speranța zilei de mâine
căci lumina-și adună resturile de sub unghiile lui Morfeu
și-și strigă dezrobirea prin cornul abundenței.

Primele raze și-au câștigat independența
în urma bătăliei de pe frontul firmamentului estic
depășind tranșeele de nori și santinelele tunetelor nedeclanșate.

Mi-am îngropat somnul în vârful de stea
iar visele-mi sunt doze mici din cuvintele brute,
ascunse grupat în distanța dintre foaie și pix.

Diminețile îmi sunt camere de refugiu
unde soarele reprezintă diferența până la cuvântul descifrat din prologul de raze.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce să-ți aduc iubito de pe mare?

Ce să-ți aduc iubito de pe mare,
Ce să-ți aduc iubita mea de pe ocean?
Ce să-ți aduc iubita mea din depărtare,
Din timpul și din mitul necontemporan?

Ce să-ți aduc iubita mea din Atlantida,
Ce să-ți aduc iubita mea de pe Olimp?
Ce să-ți aduc iubito din legenda
Unui ținut și a unui ev uitat de timp?

Vrei să-ți aduc poemele străvechi despre iubire
Și diamante ferecate-n aur și argint?
Sau amfore grecești scăldate-n nemurire,
Din Sparta din Athena sau Corint?

Poate dorești să îți aduc numai seninul
Și liniștea albastră din nemărginiri?
Ori poate vrei ca să-ți aduc destinul,
Potopul și blestemul unor mari iubiri?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nimic din viața mea trecută

Nimic din viața mea trecută nu-mi mai aparține,
Orele-au trecut în zbor precum visele efemere
La care-am renunțat sau ele-au renunțat la mine,
Dar imaginile lor sunt păstrate foarte bine
În ale memoriei cotloane și unghere.

Orice va fi să vină, deocamdată nu există,
Cum ar putea atunci să-mi aparțină?
Prezentul e tot ce am, cu mine coexistă,
Iar atât timp cât stai lipit de-a lui tulpină
Phyllis, e-n întregime-a ta, vioaie și-optimistă.

Așa că nu mai tot pomeni de inconstanță,
Inimi false, jurăminte încălcate, vise scrum!
Printr-o minune s-a transformat în viață,
Viața ta, acest minut lung pe care-l trăiești acum,
E vorba de-un dar, darul cu care cerul te răsfață.


[...] Citește tot

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Athena, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook