Poezii despre Paris și România
poezii despre Paris și România.
Rămân român
Iubesc Parisul... iubesc Franța,
Nu-s norocos, nu-s nici țigan,
N-am empatii... cu ignoranța,
Nici nu-l sfidez pe musulman.
Rămân român de viță veche,
Modest, cinstit... și selectiv,
Da-mi plânge, încă, în ureche
Dezastrul... de la Colectiv.
Refuz naivități pioase,
Luminile... ce-au ars perfid
Atâtea gânduri sănătoase,
Eu slăbiciunea... o desfid.
Nu voi vota pe-acela care
Vândut-a țara pe doi lei,
Făcând mătănii prin altare
Și datorii... făr-de temei.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești în țara...
Ești în țara berei mândre și-a cârnaților cu piele,
Ești în sânul măslinoasei și brigandei d-azi Elade;
La muscal vii și la turcul ce domnește multe neamuri,
Ești în patria musteții iubitoare de pomade.
Ba, tu ești în România, căpătâiul de venituri
Unde-a fi calmuc, iubite, e frumos și ți se șade.
Unde cel venit scutitu-i de-orice greu și datorie
Ș-unde vita cea străveche de român ce-l sudui, bade,
Poartă-n spatele nătânge pe-orișicare-i vine-n minte
Să clocească-a lui semințe pe-ăst popor ce-i duce-n spate.
Unde prazi fără de milă, făr' să-ți pese, spre-a te-ntoarce
Înstărit în a ta țară, să trăiești din aste prade.
Unde fiii proprii țări îi sug măduva din oase
Spre-a o da-n Paris, Viena pe nimicuri și parade,
Numai limba strămoșească s-o vorbești nici nu se cade,
Unde-a oamenilor fală și mândrie nu consistă
Decât c-au știut mai bine s-uite limba țării toate,
Unde chiar numirea țării este doar o ironie,
Căci român nu e nimica nici în case, nici pe strade.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1873)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă limbii române
Alcatuire de cuvinte romanesti
Iti vad prin veacuri inedita bogatie...
Intinerind, pe zi ce-mbatranesti,
O, grai din viitor, marire tie!
Din aurora, magic te-aratai...
Ai preschimbat bordeiele-n palate.
Te vad cum gloriosul drum ti-l tai
In falduri de sonoritati catifelate.
[...] Citește tot
poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drum bun, România
Cu francezii... zmei de zmei,
Am băgat spaima în ei.
Și România, la Paris,
Deja trăia un frumos vis.
Cu Elveția cam relaxați,
În a doua repriză, intimidați.
Parcă de la vestiare
Sosise alte adversare.
Și cu Albania, din păcate,
Meciul pe viață și pe moarte,
L-am pierdut foarte rușinos...
Suntem pe patru, cel mai jos.
Visul frumos s-a terminat
Acasă primii am plecat.
Români-s șocați, uimiți,
Noi ne credeam favoriți.
După ani și ani de așteptare
Venise o șansă unică, mare.
Dar de jucători ratată,
Ne merităm această soartă.
[...] Citește tot
poezie de Alina-Georgiana Drosu (20 iunie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul Proust
Caută-mă, viață, sunt încă acasă.
Gândul, sufletul și celelalte,
În timpul-iluzie, găsit, regăsit, pierdut, repierdut...
Poemul acela, fără-ncetare
Zăvorât în propria-mi odaie,
În timpul acela încarcerat, salvat, Marcel Proust!
Niciodată ieșit în stradă, în lume,
În Saint Germain, în Montmartre, în Père Lachaise,
Pentru a nu-l întâlni pe celălalt Marcel Proust
Prin Parisul mereu înconjurat de idei
Luminate al giorno, ale Revoluției franceze,
Repede ghilotinate, decapitate, încât Libertatea
Umblă cu capul marii sale speranțe în brațe,
La fel ca românii, în 89, la București,
În ziua de Crăciun, cu mortul pe masă...
Caută-mă, viață, în viața mea
Găsește-mă și vezi ce poți alege.
Nu vreau să fiu chiar timpul pierdut,
[...] Citește tot
poezie clasică de Dumitru Titus Popa (2 ianuarie 2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marele Maestru
Statuile din parcuri trezite din tăcere
de răbufniri ascunse în soclul de granit
adună-n umbra nopții trecutele mistere
pierdute pe aleea cu dale-n keramit.
Se-mbracă chiar în haine croite cu migală
de mâna nevăzută a unui mag pribeag,
mânuitor de visuri prin sălile de gală
cu dansuri ajustate pe muchii de baltag.
Deodată se îndreaptă, în clipa oportună,
să redeschidă dansul sub cerul de opal,
pe-aleile pavate, ținându-se de mână,
perechi neobosite, să se cuprindă-n bal.
O, vremuri rătăcite, rămase-n neuitare!
nemărginirea curge din ochii-nlăcrimați
tăiați cu dalta-n cruce, dar fără ezitare,
de Marele Maestru, la poale de Carpați.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Creație lirică nouă
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arthur Rimbaud
Scuture-și pe bulevarde capitala românească
Galbeni tei și suie-și slăvii inegal, semeț contur,
Din vuirea de tramvaie și din ud pavaj să-ți crească
Evocarea mea frățească, încălcit ștrengar, Arthur!
Cât de straniu sună astăzi imnurile foamei tale,
Cât de nefireșți soldații, galonații, verzi, "piu-piu"!
Dar în țara ta-și mai târâie poverile carnale
Haita care-ai blestemat-o, amețită de rachiu.
Plictisiți de băutură, răzvrătit numele tău îl
Pomădează flaști alcoolici în subsolul monoton,
Când din cartea ta răsare și înalță crunt ilăul
Cu severii ochi privindu-i țintă, gravul "Forgeron".
Dar poporul tău și lumea spulberă murdara crimă
De a-ți fi târâtă faima într-al vinurilor fum,
Nu absintul, nu bohema, numai patima sublimă,
Neastâmpăr-ul tău tragic te-a-nviat aici, acum.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș din volumul: Lupta cu inerția (1958)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eteri... sau ... Etern (pretutindeni... tradus)
Filament e, subțire... dă lumini de wolfram.
Fină e, cum mătasea, venită din China.
Scumpă-i, peste filonul de aur, în gram.
Șarmu-i, Chanel natural și Ferrari-i mașina.
Stilu-i, Yves St. Lurent, de Paris adorat.
Estee Lauder-i e parfumul, adult în extaz.
Lasă-n urmă, când trece, vânt Zefir- aerat...
Muzica îi e Cabrel și iubește turcoaz.
Căutarea-i, într-una, de motto-uri eterne.
Cartea ei, Eliade, sau Kafka, Kipling...
N-o atingi, că-i mimoză, aventurile-și cerne...
Țara dragă-i Canada și poporul... viking.
În răbdare, are timp, rezervată cum stoic...
Ajutorul de-i ceri, îți dă tot... nu iubirea.
Credincioasă-i, cu suflet, ortodox sau catolic.
Ea iubește profund, doru-îi e nemurirea...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Parfum
"A fost odată ca-n povești"
-Că dacă n-ar fi fost e-acum-
Pe undeva, pe la Pitești,
O făbricuță de parfum.
Patronul ei, un om școlit
La Amsterdam și la Paris,
Întors acasă-a reușit
Să facă un parfum de vis.
Aflase el, pe unde-a fost,
Că, dacă-i rău mirositor,
Un lucru poate-avea un rost
Când e făcut folositor.
Știu toți cei care îi cunosc
Aroma câinelui enot,
Sau cea a boului de mosc,
Și ambra de la cașalot.
[...] Citește tot
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valentin și Dragobete
Pe la sfârșitul de iarnă, în luna lui Făurar,
Două sărbători frumoase sunt trecute-n calendar,
Îndrăgite și iubite de băieți dar și de fete,
Zile de îndrăgostiți: Valentin și Dragobete.
Cel tânăr nu-i de la noi, e venit din țări străine
Să-i învețe pe români cum să iubească mai bine,
Snob, monden și elegant, pripășit de câțiva ani,
Ne dă lecții de iubire imitând pe-americani.
Dezinvolt și îndrăzneț se-adresă în ofensivă:
-Eu sunt tânăr și galant, plin de inițiativă,
Noi purtăm țoale de firmă, îmbrăcăminte de vis,
Nu le cumpărăm din țară, le luăm de la Paris.
N-avem lipsă de lovele, buzunaru-i plin de sfanți,
Cheltuim cât ne vor mușchii cu fițe de Dorobanți,
Nopți întregi noi ne distrăm și prin baruri și prin cluburi,
Cu prietenii din gașcă, ne cinstim și ne dăm fumuri.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Paris și România, adresa este: