Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Paris și moarte

Poezii despre Paris și moarte

poezii despre Paris și moarte.

* * *

seri de toamnă târzii
peste cimitirul parizian
când Diavolul
îi bate obrazul lui Cioran
cu foile pactului
când descifrezi
sentința condamnării la moarte
scrisă
cu coji de floarea soarelui
scuipate
în ploaia fără început
și sfârșit.

poezie de din Între caninii gurii de rai
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Soarele e sus

Nu mai vreau să apună niciodată soarele
Și dacă mama mea moare nu mai vreau să apună niciodată.
Ăla de sus, soarele, plin de microbi.
Să stea naibii cu mine la masă, ca doi bărbați,
Eu sunt locatarul care a muncit pentru soarele ăsta,
I-am dat din banii mei de buzunar
Ca să răsară.
Așa că la Paris soarele e al meu,
Fac ce vreau cu soarele ăsta bun la toate,
Dorm pe el, mă culc pe el, mă scol
Și-i spun să plece acasă,
Eu nu mai pot.

poezie de din Copilul tuns zero (1992)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Naște-mi

un prunc frumoasă elena
să aibă călcâiele de oțel
te voi iubi cum paris te
- a iubit
și o să te duc cu iahtul
la troia mea
naște
- mi un
ahile viguros ca mine
care am mâncat salam
cu soia și crabi vietnamezi
ne vom îmbrăca de la modarom
ceva autohton
vreau să rămâi a mea și după moarte
menelau merită uitat

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dezgust

Regurgitus sunt astăzi, jălbar cu multe ținte,
"On target" denumite, în snob de nou model,
De așcoliți ce adună diplome-n crez, ce minte;
E-o clonă din furat și bou e-ou... din vițel!

Și-i multă mult minciuna, tupeul cu hoția,
Că-s devenite merit, cu titluri de noblețe,
Ne păcălind și țara, pe cel ce dă simbria...
Și moare un neam... odată, predestinat să-nvețe?!

Mă jur pe toți strămoșii s-audă, să-i trezesc
Din os sfințit străjeri, din cultul rusticism
Să curme redundantul, pe cei ce săvârșesc
Rușinea dezlânată... școliții-n empirism!

Estomacabil simț 'n icterice sechele
Îmi lasă gust amar, îmi sparge voal-timpane...
Și-s depășit că-s mulți, sus-pușii de lichele,
Ce etnia îmi conduc... aleși din proști, cotloane!

[...] Citește tot

poezie de (24 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Versuri de manele

Aoleu, mânca-ți-aș gura,
Recunosc cinstit,
Ochii tăi negri ca mura
M-au înnebunit.

Și să mor în pușcărie
Dacă te mințesc,
Vreau să închei căsătorie
Fiindcă te doresc.

Îți iau țoale și inele
Și casă la bloc
Și te umplu de lovele,
Zău, să n-am noroc!

Și în lumea asta mare
Peste tot te scot,
În Paris și-n Baleare,
Că-i mișto de tot.

[...] Citește tot

poezie de (18 mai 2022)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poemul Proust

Caută-mă, viață, sunt încă acasă.
Gândul, sufletul și celelalte,
În timpul-iluzie, găsit, regăsit, pierdut, repierdut...

Poemul acela, fără-ncetare
Zăvorât în propria-mi odaie,
În timpul acela încarcerat, salvat, Marcel Proust!
Niciodată ieșit în stradă, în lume,
În Saint Germain, în Montmartre, în Père Lachaise,
Pentru a nu-l întâlni pe celălalt Marcel Proust
Prin Parisul mereu înconjurat de idei
Luminate al giorno, ale Revoluției franceze,
Repede ghilotinate, decapitate, încât Libertatea
Umblă cu capul marii sale speranțe în brațe,
La fel ca românii, în ‘89, la București,
În ziua de Crăciun, cu mortul pe masă...

Caută-mă, viață, în viața mea
Găsește-mă și vezi ce poți alege.
Nu vreau să fiu chiar timpul pierdut,

[...] Citește tot

poezie clasică de (2 ianuarie 2011)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Omagiu și foamete

Femeie care te acordezi cu gura poetului, acest torent de mâl senin, tu care, pe când era doar o sămânță captivă de lup neliniștit, l-ai învățat tandrețea pereților înalți neteziți de numele tău (hectare de Paris, pântec de frumusețe, focul meu urcă sub rochiile tale de fugă). Femeie care dormi în polenul florilor, depune pe orgoliul lui chiciura ta de medium nelimitat, ca el să rămână până la ora bălăriilor de oseminte bărbatul care pentru a te adora mai mult își amâna la nesfârșit în tine vestirea nașterii, pumnul durerii, orizontul biruinței lui. (Era noapte. Stăteam întinși sub marele stejar de lacrimi. Greierul cânta. Cum de știa, singuratic, că pământul n-avea să moară, că noi, copiii fără lumină, o să vorbim curând?)

poezie de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Mi-e foame

un râs forțat strâmbă în mine
credința din omul simbol
creștinătatea a reușit să impună
încă odată, inchiziția
un tun întors încă trage în propriul popor
în mileniul III
E Rusia

o caricatură explodează cu cartușe
în pieptul adevărului, la Paris
intre stânci și deșert
se naște un nou coran, în Ak–em
basmale negre poartă copii morți
dar încă vii
ei fac instrucție cu grenade pe piept

un nod de om lângă un ferrari
caută un muc de țigară
pe un geam scrie, haine second hand

[...] Citește tot

poezie de (februarie 2015)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Privesc cu jale Centrul Vechi,
Un București pentru priveghi,
Un mini-New York ori Paris,
Aici eu am trăit un vis,
Oraș cu nume ciobănesc,
Bătut de vânturi, crai domnesc,
Prin cimitire trec jelind,
Atâtea nume, prea mult jind,
Nici în Carpați, nici pe Danub,
O Dâmboviță verde –crud,
Zaraze multe au trăit,
Că le-au ucis, că le-au iubit,
Pe Eminescu-l văd precum
Umbra lui Hamlet, spricht –warum?
Modest mormânt, făloase bănci,
Doar zăngănit de bani și lănci,
Scandaluri, înțelepții mor
Departe, la Vârful cu Dor.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Drum bun, România

Cu francezii... zmei de zmei,
Am băgat spaima în ei.
Și România, la Paris,
Deja trăia un frumos vis.
Cu Elveția cam relaxați,
În a doua repriză, intimidați.
Parcă de la vestiare
Sosise alte adversare.
Și cu Albania, din păcate,
Meciul pe viață și pe moarte,
L-am pierdut foarte rușinos...
Suntem pe patru, cel mai jos.
Visul frumos s-a terminat
Acasă primii am plecat.
Români-s șocați, uimiți,
Noi ne credeam favoriți.
După ani și ani de așteptare
Venise o șansă unică, mare.
Dar de jucători ratată,
Ne merităm această soartă.

[...] Citește tot

poezie de (20 iunie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Paris și moarte, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook