Roma şi plâns

Fiind femeie

De ce când sunt la Roma - aşa se face
Că dorul de acasă nu-mi dă pace
Dar când sunt în ţară, inima ar vrea
În Italia să plece, ce-alean are ea?
Când sunt cu tine, dragă, cum se poate
Că mai mereu mă plictiseşti de moarte,
Şi de ce când lângă mine nu te am
Plâng şi trag cu ochiul înspre drum, pe geam?

poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roma

Un plânset m-a ajuns pe câmpia cea mare
"O, Romă! Tu nu mai eşti Roma cea veche"
Aşa cânta păstorul de porci, trecând călare.

Sub fumuri albăstrui, în faţa mea - obscure
Sub Apenini - lungi şiruri de palate,
Imensa catedrală, cea fără de pereche.

Iar dincolo e ţărmul - pe valuri înspumate
Mulţime de corăbii - a lebedelor turmă,
Căzută-n letargie sub ziduri măcinate.

Şi m-a cuprins un plâns, văzând în urmă
Al dimineţii vânt, cum leagănă şi-nşiră
Corăbii - lanţ de suflete, ce-n zări se curmă.

Şi mă-mpietrise teama, când pieriră
Ai valurilor îngeri - şi am rămas doar eu
Cu Roma ce se surpă - eu, singur, cu-a mea liră.

[...] Citeşte tot

poezie de Juliusz Slowacki din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânge nevinovat

Roma e în sărbătoare.
Traian a dobândit o victorie mare!
Oamenii la zei se închină
În aceasta zi divină.

Vinul curge din ulcioare,
Se coace carnea pe grătare,
E veselie mare,
Gladiatorii se luptă setoşi de sânge!
Toţi râd, nimeni nu plânge.

Numai pe cer nori negri s-au adunat,
Tună şi fulgeră neîncetat!
Poate un zeu e supărat, pentru că ca a fost
Sânge nevinovat vărsat.

poezie de Vladimir Potlog (14 noiembrie 2007)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Câmpul lui Horea

Pe Câmpul lui Horea fulgii coboară,
Binecuvântări dalbe lin pogorând,
Mângâieri cereşti pentru întreaga ţară,
Ce mândră-şi ridică un tricolor fluturând.

Urmaşii Romei la Alba acum se adună,
Din ţara ce a fost o Vale a Plângerii,
În Hora Unirii se prind cu toţii de mână,
Cu cămăşi şi iţari, albi cum sunt îngerii.

Se adună românii, mănunchiuri ca grâul,
Sub cerul albastru cu nori risipiţi,
Curgând înspre Alba, cum curge râul,
De azi înainte, sub tricolor, sunt uniţi.

poezie de Paul Aelenei din Marea Unire Culturală (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România

Iată, încă o ţară s-a prăvălit zilele acestea în abis,
Moştenitoarea şi-omonima Romei, ale cărei legi bune
Au instaurat o pace tolerantă. Forţa Gri* încă se impune-n
Gândirea omenirii, menţinând naţiile-n spaţiul circumscris

Dreptului şi frontierelor pe un pământ îmbibat de sânge;
O, dintre-ale istoriei aplauze prinse în didactice cleme,
O salut, măreaţă Romă, pe victima multor necazuri şi probleme,
Pe România, odrasla ta! Un copil care nu plânge.

O, Neam Latin! Datoria noastră sporeşte zi de zi, întruna,
La fiecare scânteie-a sufletului tău larg cât neamul omenesc,
Fundamentând pe stânca justiţiei pacea-ntotdeauna,
În vreme ce-n jurul tău ere noi se tot rostogolesc!

Geniu divin! Gloria ta celestă-n nu se va stinge-n veac, române!
Ridică-te, ridică-te, România! Sufletu-ţi, oricum, întreg rămâne!

[...] Citeşte tot

poezie de George Edward Woodberry, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roma

În pietrele cu care se hrăneşte timpul,
Stă înfierat trecutul, condamnat
La neuitare.

Sub fiecare piatră nemişcată,
Măcar o picătură
Dintr-o disperare,
Leagă cu sânge,
Amintirea celei ce,
Înc-o mai plânge.

Scârţâie piatra ca o duşumea,
De vremurile care au trecut
Fugind pe ea,
Zăvorul zace tras,
Spre nicăieriul
Dintru acel fără de ţel rămas
Şi baricade, da, cumplite baricade
Încovoiate stau
Pe drumul de parade...

[...] Citeşte tot

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roma

În pietrele cu care se hrăneşte timpul,
Stă înfierat trecutul, condamnat
La neuitare.

Sub fiecare piatră nemişcată,
Măcar o picătură
Dintr-o disperare,
Leagă cu sânge,
Amintirea celei ce,
Înc-o mai plânge.

Scârţâie piatra ca o duşumea,
De vremurile care au trecut
Fugind pe ea,
Zăvorul zace tras,
Spre nicăieriul
Dintru acel fără de ţel rămas
Şi baricade, da, cumplite baricade
Încovoiate stau
Pe drumul de parade...

[...] Citeşte tot

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gladiator

În Roma e mare sărbătoare,
Curge vinul din ulcioare.
E o zi caldă şi senină,
Pe o arenă de lume plină.
În mijlocul ei, doi gladiatori se luptă ca nişti lei.
Dar unul dintre ei se roagă în gând către zei,
Să-i dea putere şi credinţă, ca să obţină biruinţă.
În mână el sabia strânge, în jurul lui e numai sânge,
În urechi răsună neîncetat, vrem sânge, vrem sânge cu adevărat!
El sabia prin aer o învârteşte şi capul adversarului îl zdrobeşte.
Apoi în genunchi se lasă şi îşi aduce aminte de soţie, copii şi casă.
Inima de durere îi plânge şi către public strigă,
V-aţi săturat acum de sânge!
Publicul tace mirat şi se uită la viteazul bărbat, care moartea a înfruntat.
De odată toţi au strigat: eşti liber, că ai meritat!

poezie de Vladimir Potlog (10 februarie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei crai de la răsărit

Trei crai de la răsărit
Cu steaua, căci...

Când în cale-şi purcedeau
Steaua lor li...

Ce le-a fost lor de-o-ntrebare,
De-o naştere..

Unde ştiţi că s-a născut
Un crai tânăr...

S-a văzut la răsărit,
După dânsa...

Iarăşi Irod împărat
Foarte rău s-a...

În sa cuşcă i-a chemat (/ Cu paloşul i-a tăiat)
Mulţi coconi mici...

[...] Citeşte tot

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin Roma lui Ovidius

poetului latin Publius Ovidius Naso, exilat la Pontus Euxinus

Când ai plecat din Roma,
Te-au plâns, poete, aştrii,
Iar îngerii din ceruri
Vărsau din ochi albaştri
Potop de-amare lacrimi
Aflând ce cruntă soartă
Spre-îndepărtatul Tomis
Al tău exil te poartă...

Pe marmura cea sobră
A vechilor palate,
Pe Viile de tine
Atât de mult umblate,
Se revărsa un vaiet
Din piepturi de fecioară
Cerând, vai, îndurare,
Ca versul să nu moară!

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Rostiri (1997)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!