Poezii despre aer și curcubeu
poezii despre aer și curcubeu.
Curcubeu
Cu versuri mă îndepărtez de tristețe
precum cu vâsla mă îndepărtez de țărm
înecată în propria-mi presimțire
îngăduința unui destin crud
trăiesc din plin
pierzându-mi pantofii
ajung din urmă surâsul
iubirea privește mirată
spre mine
în curent e aer îmi așez
zilele pierdute
să adie
curcubeul zilei de mâine
așteaptă
poezie de Ewa Witke din Kulejace anioly (2013), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ozon de alveolă
Ce fel de aer ești?
De cetină, de tei,
Tare, narcotic de alveolă
Plămâni te caută
Răsuflând greu
Dispneici și obosiți
Ești ozon de curcubeu
Sub apa timpului meu
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bună dimineața
Bună dimineața! - strigăt
lăsat în miez de noapte
"Bună dimineața!" șoptește
aerul îmbălsămat de zorele.
Tu ce mai faci?
A răsărit din nou
un curcubeu ce-mi încălzește
talpa aburind de vise.
Ochii mei se învață
să doarmă
iar stropii albi
ca o lacrimă târzie
mă limpezesc și
se sfarmă de pleaope.
poezie de Walter Chiurlea
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec liniștit
M-aș mai uita curat la frunza verde,
dar amintirile mă trag în jos
și mă înec în frunza verde
de verdele trăit mă înec în frunza verde.
M-aș mai uita la piatra albă
lucindă, mirosind
a soare orbitor și a potcoavă,
dar amintirile mă trag în jos
și mă înec în piatra albă
și mă sufoc în aerul de piatră albă.
M-aș mai uita la animalul gingaș
care mănâncă înfometat
pe animalul foarte gingaș
rănit mortal și de mâncat,
dar amintirile mă trag în jos
și mă înec, mă înec în foamea animalului înfometat
și mă înec, mă înec în animalul de mâncare.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune
Două cuvinte cât o mie de ceasuri se prelingeau în atingeri diafane
până la marginea curcubeului.
Două cuvinte cât sufletul poemelor se azvârleau cascadă din vârful trăirii,
trambulină de adâncit în continente degetele urmelor.
Două cuvinte cât stelele strălucinde
se rostogoleau pe calea flămândă de lună.
Se dezbrăcau de umbre, torțe de sădit la ușa pieptului,
modelând în ispitire pereții gândurilor.
Două cuvinte cât spiritul naturii mișcă între buze aerul universului.
În și dincolo de auz, își lămuresc conturul între bătăile inimii. (2.07.2020-Iulia Dragomir)
poezie de Iulia Dragomir (2 iulie 2020)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem
din aer cioplesc îmbrățișări
pentru cântecul păsărilor
azi a venit vara mai repede
și am lăsat păianjenul verde
să-mi țeasă-n privire
pânze în care să înfășor
tot necuprinsul
păsări de venin
ard în zborul lor hipnotic
cântecele lor curg tandru
din crengile bătrâne
iar lângă izvor curcubeul soarbe răcoarea pietrelor
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelepciunea din cuvinte
cutreier prin pădurile cerului
întunericul se agață de baierele nopții
vântul mișcă aerul
păsările se retrag la cuiburi
râurile sar peste pietrele potrivnice
cu pești argintii
din ape se adapă curcubeul
diminețile se înfășoară-n poezie
înțelepciunea cade-n cuvinte
și se înalță-n oglinzi de lumină
gândul prinde aripi fără pene
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păsările
Sub o geană de lumină
ochiul tău albastru
prins în mirajul iubirii
caută-n zare curcubeul.
Umbrele se joacă cu privirea
răspândindu-se pe sub arbori
ce-și tremură frunzele-n aer.
Tăcerea se-nfășoară-n tristețe
sub semnele unor zodii străine
fără nerv.
Cu oase albe, subțiri păsările
fluieră seara-n vânt
venirea toamnei
trasă de care de foc.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rostește-mă
Înveșmântată ca o vestala
Învăluită în speranță
Sunt tot acolo, unde m-ai lasat
Aștept ca o statuie
Să-ți văd pasul încolțit lângă trepte
Fulgerele vremii, ninsorile mele dragi
Te aduc nălucă sub aceeași copaci
Aerul se tulbură, clipa lovită
Aduce zvon de îmbrațișare. Aș zbura...
- strigă-mă! Ți-am spus; și a răsărit
curcubeul lângă suflarea amiezii
Tăcerea devenise o dungă subțire
printre armonii jefuite de cântec
Când ești departe
Rostește-mă încet, tandru
cu numele meu întreg de zidire
Cheamă-mă să te aud!
și ai să vezi cum o petală
[...] Citește tot
poezie de Elena Armenescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șoptește ploaia
șoptește ploaia
îmi râde în palmă
cu stropii ei reci
și mărunți...
aminte mi-aduc
de când altădată
călcam iarba verde
desculț
udat pe picioare
cu ochii spre soare
să prind curcubeul
difuz
în aerul plin
cu miresme de floare
din meri inforiți
în grădină
și uzi
iubesc ploaia caldă
iubesc primăvara
simt că renasc
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre aer și curcubeu, adresa este: