Poezii despre atmosferă și moarte
poezii despre atmosferă și moarte.
Așa suntem noi
Suntem limitați în timp,
Suntem limitați în spațiu,
Suntem limitați la viteză,
Suntem limitați la simțuri,
Suntem limitați la minte,
Depindem de soare,
Depindem de atmosferă,
Depindem de materie,
Depindem de viață,
Depindem de moarte,
În rest suntem relativi
În raport cu universul.
poezie de David Boia (10 octombrie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este pământ
Este pământ până sus în cer,
Atmosfera e de pământ
Pentru că e a pământului,
Pe burlanele gravitației
Plouă-napoi pământul,
Icari și Meșteri-Manole de pământ
Cad de pe acoperișul pământului,
Gravitația e pământ.
Noi trăim în pământ.
Cu timpul devenim mai grei
Și fruntea ne intră mai jos
În pământ.
Și nu există moarte
Pentru că nu contează dacă ești
Mai în nori sau mai în uitare
În pământ.
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eclipsa
Pe-aceleași căi de mii de ani umblate,
În goluri vaste legănându-și sfera,
Neptun adoră visător pe Terra, -
O biată lume plină de păcate
El niciodată n-a trecut bariera
Singurătății lui nevinovate, -
Și-n clipa asta ea e moartă, poate:
O umbră deasă-i umple atmosfera.
Neptun, se vede că tu n-ai lunetă
Să-i studiezi eclipsa de departe, -
Când inocenta tânără planetă
Se-ntreabă, cu privirea-ntr-altă parte:
Ce face oare Venera cochetă
Pe întuneric, singură cu Marte?
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
E douăzeci și doi...
E douăzeci și doi: ce surd decembre
îmi bate-n lungul oaselor deșarte
și-aruncă-n mine orologii sparte,
când Timpu-mi trage disperat de membre.
Din cerul var sarcastic El împarte
pioase rugi și alb curat de febre.
E noapte-n zi și-n ziuă sunt tenebre,
descoperind în tot secunde moarte.
Ce gol de iarnă... - mi-e tocită gheata,
când ironia-mi scutură grumazul.
Un nor anemic își revarsă pleata,
și-n atmosferă simt cum trece gazul
dintr-ún plămân ce-a găzduit săgeata
momentelor din care-am tras extazul.
sonet de Ionuț Popa (22 decembrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reculegere
Durere, fii cuminte, reintră-n calm, frumoasă,
Doreai să vină Seara; privește-o cum coboară:
Peste oraș, tăcută, o atmosferă joasă,
Dând unora odihnă, la alții grijă-amară.
În timp ce gloata lumii de vechi plăceri setoasă
Se lasă biciuită ca de-un călău, ocară
Și remușcări culege serbare vicioasă
Durerea mea, dă-mi mâna și să fugim, fecioară,
Departe. Iată anii cei morți cum se arată
Pridvoarelor de ceruri, în haină demodată,
Din ape-adânci Regretul, surâs opalescent
Și Soarele se stinge sub arcul unui nor;
Da, draga mea, e noaptea sosindu-ne ușor
Precum un lung lințoliu sosind din Orient.
sonet de Charles Baudelaire, traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atmosferă bacoviană
Afară plouă trist și monoton
Și e un frig pe care nu-l suport,
Iar eu privesc tăcut de la balcon
Și simt că m-am răcit precum un mort.
Trotuarele în plumb parcă-s turnate
Oamenii trec încet pe lângă porți,
Abia-și târăsc picioarele înghețate
Și par a fi pe jumătate morți.
Mașinile-s ca niște fiare vechi,
Un biet tramvai se duce la depou
E o atmosferă sumbră, de priveghi
Și-n casă-i beznă ca într-un cavou.
poezie de Octavian Cocoș (7 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ai fi...
De-ai fi tu Lună, iar eu
De-aș fi Pământ,
M-aș uita cum mă orbitezi
Zi și noapte, aproape la nesfârșit,
Și din când în când
Ți-aș trimite câte un om
Să umble pe scoarța ta,
Pe praful tău selenar,
Să vadă mai de aproape
Dacă ești chiar așa de frumoasă
Cum pari de la distanță.
De-ai fi tu Soare, iar eu
De-aș fi Pământ,
M-aș uita la tine prin ochelari fumurii,
Și te-aș orbita câte zile și nopți oi avea,
Și din când în când
Ți-aș trimite câte un zâmbet
Sau câte un sărut fierbinte,
Aproape la fel de fierbinte
Ca și atmosfera ta,
[...] Citește tot
poezie de Mihail Mataringa (8 februarie 2010)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă!
Plouă! Ploaia este așteptată
Când rău, seceta pârlește
Cum așteaptă o femeie
Pruncu-n păntec, să-i de-a veste!
Spală ploaia de păcate
Atmosfera, de gunoaie
Se ridică ierburi moarte
Cresc ciuperci, din mușuroaie!
Buruieni, ne enervează
Ce nu ne fac trebuință
Domnul insă, le plantează
Hrană altora-n ființă!
Ploaia e și ea o mamă
Care-aduce cu ea, viață
E și rea, dar e și bună
Dănd pământului, povată
[...] Citește tot
poezie de Maria Sarchizian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Treasure chest
Pieptul tău este un cer înnorat
peste care moartea
își înalță corbii ca pe zmeie.
Firele nu se văd.
Firele sunt ascunse
și roșii.
Se împletesc după avântul tău nebunesc:
din nimic... avem unul,
apoi încă unul,
după aceea două, chiar trei,
până la cinci, opt
către infinit.
Omule,
din pieptul tău
au evadat umbrele
acoperind gropile care te-au aruncat
spre nicăieri.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semne bune anul n-are
(nici după O. M. Nr. 4)
Mi-e greu să scriu de viitorii morți
Mi-e greu să scriu de mii de infectați,
Rog stați în case nu și pe la porți
Iubiți compatrioți, chiar si înfometați!
Planeta-i virusată cum niciodat'n-a fost...
Azi, doar prin case mai renasc speranțe,
Stați însingurați, prin case-i adăpost...
Nu mai migrați, nu mai atinge-ți clanțe!
Pustie-i strada, nu-i atmosfera de bivuac
Deși se mai ridică Spitale Militare...
E un război parșiv ce nu ne e pe plac
Și ca-n războaie-i doliu și se moare.
Medicii la datorie, cer mereu clemență
Cică-n zilele de Paște tot răul ne va paște,
Lupta-i colosală pentru existență
[...] Citește tot
poezie de Eugen Coța
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre atmosferă și moarte, adresa este: