atmosferă şi poluare

Încotro ne îndreptăm?

Încotro se duce Lumea? Încotro ne îndreptăm?
Ce se-ntâmplă cu Planeta? Unde oare alergăm?
A-nflorit tehnologia, navigăm pe Internet,
însă am distrus natura ş-o să dispărem încet.
N-o să mai citim vreo carte, nici să scriem n-o să ştim,
dacă nu vom spune,, GATA", hai cu toţi să ne oprim.
Am ajuns în punctul critic, de nu ştim să spunem,, STOP"
o s-avem în curând parte, de-un al dilea,, Potop".
Poluarea atmosferei se produce ne-ncetat,
iar pădurea seculară, dispare şi ea treptat.
O s-ajungem, ca plămânii să respire cât mai lent
tot umplându-se într-una, cu gaz de eşapament.
Iar mâncarea, ce să spunem, pesticide cu duiumul,
fructele din pomi şi ele, le-au umplut gazul şi fumul.
Până când şi-n apă frate, poluarea a ajuns,
mama noastră,, Terra" sfântă, ajunge încet de plâns.
Oameni dragi de pretutindeni, hai să ne oprim oadată,
dacă vrem ca peste veacuri, mama Terră să străbată.
E păcat să o distrugem, că-i frumoasă ca o zână,
hai s-o protejăm cu toţii, hai să dăm mână cu mână...!!!

poezie de Florea Fane Janţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poluare

Poluare în suflet şi-n aerul respirat,
E mult fum, cuvinte greu de digerat,
Prea mult zgomot şi decibeli pe metrul pătrat.
Sufletul se află într-o stare de exploatare,
Înecat în noroi şi toxicitate,
Se afundă tot mai mult
şi... moare.
Ar trebui să punem filtru pe suflet,
Să cearnă nisipul ce s-a aşternut
De la ultima luptă
Dintre raţiune şi inimă.
Îl otrăvim cu cuvinte,
Apoi ne întrebăm de ce nu mai simte.
Asfixiat,
într-o permanentă stare de regenerare,
Mulţi privesc,
El se sufocă de atâta nepăsare.
Respiră o atmosferă încărcată,
Vorbe ce se-mbibă în suflet,
Ca o pată de cerneală.

[...] Citeşte tot

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încetaţi!

Oh, voi, oameni însetaţi
De a focului putere
De pustiuri şi tăcere,
Încetaţi, voi, încetaţi!
Ori văzând cum lumea piere
Pentru voi e o plăcere?!

Vreţi să treceţi în nefiinţă
A omului conştiinţă?
Terra, frumoasa planetă
S-o distrugeţi c-o rachetă?
Vreţi să faceţi un dezastru
Din Pământul nostru albastru?!

Catastrofa de-o iubiţi
Şi de vreţi apocalipsul,
Vreţi la luptă să porniţi,
Ca să vedeţi paradisul
Şi să vă-nfăptuiţi visul?

[...] Citeşte tot

poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!