Poezii despre autoportrete și timp
poezii despre autoportrete și timp.
Cândva ascultam
vivaldi în timp ce iubeam
femeia fată cu un pic
de nu știu ce
puțin mai dezvoltat
da' nu prea tare
cei prea mult deranjează
beau vodcă și-mi fac
autoportretul fără menajamente
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoportret în timp
Am semănat cu pădurea, cu moara de vânt, cu tăcutele,
negrele, necunoscutele cruci de la margini de drumuri,
cu umbrele cailor noaptea pe-nalte coline moldave
am semănat - și cu chipul ciudaților zei
îngropați în nisip lângă mare. Cât e de-atunci?
Trebuie sa fi trecut multe ploi, multe viscole, trebuie
sa fi pierit multe ziduri și oști, să fi căzut multe lanțuri,
să fi ars, să se fi risipit, să se fi dus dracului multe imperii
ca să-ncep a semăna în sfârșit cu mine.
poezie clasică de A.E. Baconsky din Cadavre în vid (1969)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoportret din anul 1906
Din neamul nobil, vechi, statornicie
prinsă-n a ochilor arcadă. Neschimbat
albastrul, spaima din copilărie.
Smerenie, ici și colo, nu de-argat,
totuși de slujitor și de femeie.
Gura, cum se cuvine, ferm trasată,
nu convingând dar exprimând dreptate,
și fruntea fără nici o răutate,
privire-ades în umbră aplecată.
Asta, ca-ntreg, abia doar presimțit;
nicicând în chin sau în izbânzi, unite,
spre a străbate căi neistovite
și totuși, parcă-n lucruri risipite,
ceva real și grav s-a plănuit.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne-ndoielnic, adânc și discret
Te iubesc ca pe-o noapte de-arest într-un gând
Al iubirii, furată din somn,
Diplomat și tăcut, ca o apă curgând,
Ca săracul în haină de domn.
Te iubesc îndeobște cu toți anii mei,
De copil, de matur, de bătrân...
Uneori din senin, alteori cu temei,
Sunt un sclav dependent de stăpân.
Să-ți fiu mamă-aș fi vrut câteodată, nu prunc,
Și în cârcă pe străzi să te port,
Să te nasc în dureri, să nu pot să te-arunc,
Să-mi devii al mândriei resort.
Te iubesc zi de zi, chiar de nu prea o spun,
Ne-ndoielnic, adânc și discret,
Fără tine n-aș fi nici mai rău, nici mai bun,
Chipul tău mi-e autoportret.
[...] Citește tot
poezie de Simona Diana Țîru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoportret
Mi-am îngropat himerele de-a latul
În hoitul lung, ca resemnarea să-mi inunde
Tot smârcul cu fetidele flămânde,
Prin râpe fără fund, de-a berbeleacul.
Vecii și vise am ghemuit în neant,
În negrul carnivor cu raiurile rupte,
Venin și mierea-am smuls de la virtute
Și grave orizonturi din somnul penetrant.
Ard încă fără voie, între timide bulburi,
Durerea-mi omnivoră cu anforele pline,
În spiritul din sunet viorile ard galburi
Migrând cu geana morții în sângerări rubine.
Și mă împart pe-aripa ce fâlfâie în scorburi,
Car undele din ani și sparg oglinzi în mine!
poezie de Aurel Petre (10 aprilie 2018)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păpușa pe care nu am avut-o
Am atât de multe vise...
și o singură viață doar...
Luna alergă după mine,
pe strada pustie dar plină...
Acum, nici măcar nu plouă,
pentru că în jurul meu
înfloresc ghioceii...
Autoportretul și-a pierdut
creionul care mă cunoaște,
undeva într-o toamnă
de demult...
Încâlcesc adevaruri
pierdute pe un val de tristețe...
E o zi bună
pentru a inventa lumi!
Păpușa pe care nu am avut-o
Ți-am dăruit-o ție la prima ocazie.
Dar tu ai uitat că trebuie
[...] Citește tot
poezie de Anna Panovici din Sfârșit de Autograf (5 iulie 2011)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu fumez tot Mărășești
nu buzunăriți monumentele nu vă bazați pe
inflația papagalilor pe conformiști pe frâna
măgarului nu refuzați prietenia șoriceilor aciuați
în sediul consiliului de miniștri din Antarcdida
nu
plângeți pentru un pumn de cuie
necesar la coșciugul ambasadorului Curhuie nu
așteptați bunul simț atomic mărinimia și alte
cucuie
chiar dacă suntem contemporani cu sfârșitul
lumii chiar
dacă lumea este și nu e
Nu vă rezemați de Tinerețea mea nu buzunăriți și
ultima statuie
prieteni
sărutați frumos
crucea Libertății acolo jos
gâdilați rădăcina că vine generosul uriașul,
[...] Citește tot
poezie de Dan David (15 iulie 1980)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe simeză
Contemplând simeza cu suflet preaplin,
Pictura-n efluviu e un dar divin:
Bătălii faimoase, cu cai nărăvași,
Imortalizate, lupte cu ostași.
Armate cu arcuri, cu săgeți și scut,
În natura moartă, ulcele din lut.
Flori îmbrățișate în imens buchet.
Pictor în oglindă, autoportret...
Un colț de natură, stele, lună, sori,
Zarea necuprinsă, munții cu ninsori.
Nimfe-n goliciune, ce se scaldă-n larg,
Vele-nvolburate în vârf de catarg.
Nuduri voluptoase cu fețe de crin,
Coapsele cărnoase și călcâiul fin.
Suverani, regine, în veșmânt luxos,
Curtezane blonde cu păr mătăsos.
Plete zulufate, chip de copilași;
Cu-arcurile-ntinse, tandri amorași.
Ampla simfonie de nuanțe și ton,
Este seva vieții, nesecat filon.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Micul Bacchus bolnav (autoportret Caravaggio)
se născuse în patria fruntariilor,
tâlharilor și asasinilor
un suflet pururea chinuit,
pândit de pericole neștiute
venea de departe,
venea dintr-o lume pierdută,
din timpul diez al simțurilor sale rănite,
deschise, acutizate,
venise încă din copilăria sa,
gata să se ascundă și să fugă
oriunde din lumea asta strâmbă
frecventa cârciumi,
medii rău famate
și aducea în pictura sa religioasă
personaje îndoielnice
ori își lua libertăți obscure...
demonii săi nu erau niciodată adormiți
torturat de obsesia pentru pictură,
în combinație cu mutilarea emoțională
și boala mintală.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoportret
Mai zilele trecute mă uitam la mine
Printr-o lunetă cosmică cu lupă de mărire
Pe față mi-au crescut niște munți
Ochii mi se scufundă în văi adânci
Singur, nasul a rămas un far de veghe
Între urechile clăpăuge aripi de avion
Vântul tinereții a șlefuit ridurile blânde
Ninsorile târzii au adâncit sclipirea ochilor
Ce au văzut ochii celor duși
Rămași doar în amintirea unui catarg fluturat
Gata să-și ia zborul cu primul viscol
Mă simt un fel de Sfinx nostalgic și îndrăgostit
Gata să cheltui ultima speranță din buzunar
Să văd spectacolul lumii în cascade de curcubee
Vând tot ce știu să capăt tot ce vine
Cu sufletul mare și cald aburind pe masă
Fără să aștept rest sau iluzii fleșcăite
Mă grăbesc căci astăzi știu să pipăi pendula
Vreau să mă bucur deplin pierdut de tot
.....
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre autoportrete și timp, adresa este: